„Poezia Martei Petreu este o «amprenta in materie», o incizie sangerie de o «brutala tandrete» in pielea neagra-alba a cuvantului din care se desface frematatoare si infometata carnea jupuita a corpului, frant si invins in lupta cu dumnezeiasca nepasare a Tatalui, insa niciodata supus. Cu tenacitatea neimblanzita a proorocului propriei apocalipse, autoarea ne imbie cu fiecare poem sa ne impartasim din «frumusetea feroce» a vietii.“ - Roberto Merlo
„Marta Petreu e o poeta cu mintea limpede si cu un curaj deosebit - iar curajul ei nu seamana a provocare, nici a declaratie de intentie sau de razboi, ci ni se infatiseaza ca un simplu fapt, ca un gest firesc al unei atitudini poetice fara nici un compromis.“ - Szabo T. Anna
Marta Petreu is the pen name of Rodica Marta Vartic, née Rodica Crisan (born March 14, 1955 in Jucu), a Romanian philosopher, literary critic, essayist and poet. A professor of Philosophy at the Babeş-Bolyai University in Cluj-Napoca, she has published eight books of essays and seven of poetry, and is the editor of the monthly magazine Apostrof. Petreu is also noted as a historian of fascism, which she notably dealt with in her book about the controversial stances of philosopher Emil Cioran (An Infamous Past: E. M. Cioran and the Rise of Fascism in Romania, 1999).
Simpatică, dar cred că va fi mai bună la o a doua sau a treia lectura. Te lasă mai mult să ghicești cu expresii cu dublu sens cum a fost viața ei decât să îți spună/arate.
Poeziile Martei Petreu sunt de o expresivitate extraordinară și nu ai cum să rămâi indiferent în fața lor. Poezii apăsătoare care se așază pe sufletul tău de la prima pagină.
E genul de carte care nu se termină când o închizi, pentru că ceva din ea rămâne în tine – ciclul viață-moarte-viață pe care îl trăim cu toții: “mă tem că-i o salbă de vieți așa cum lanț sînt cîrnații”.
A fost prima întâlnire cu autoarea Marta Petreu, care mi-a placut intr-un mod pe care nu cred ca as putea sa îl descriu. M-a deranjat numarul redus, aproape inexistent al semnelor de punctuație, nu știu dacă a fost intenția vreunui efect stilistic, dar m-a derutat tare. M-am obișnuit pe parcurs, dar tot îmi venea sa iau creionul in mâna și sa le așez in pagina.
Bineînţeles că asta nu este viaţa mea bineînţeles că te-am iubit în genunchi şi pe brînci bineînţeles că m-am închinat în faţa ta ca-n faţa idolului şi ţi-am lins paşii ca bivolii sarea eu pentru tine am ars tămîie m-am ras în cap sigur că m-am culcat cu alţi bărbaţi scrîşnind: uită-te ce am ajuns dacă tu nu mă iubeşti
Limba ta nu mă cunoaşte tu n-ai halucinat de dorul meu ca mîncătorii de ciuperci
eşti departe ca un quark căruia fizicienii nu i-au măsurat spinul eşti lucrul în sine kantian kafkian mioritic
iar acum te plivesc din neuroni ca loboda din straturi Acum n-ai decît să taci ca picătura de apă bombată pe dosul palmei Acum n-ai decît să mergi la curvele tale plinuţe n-ai decît să tot călătoreşti ca particulele elementare în orice direcţie n-ai decît să şezi în tron ca Darius: cum mai ardeau pe mare corăbiile lui cît munţii sus la Salamina
Citesc Biblia să-nvăţ blesteme: eu am stil - sînt neagră sînt o zi tropicală năruită sub disperare sînt om sînt corp ceresc părăsit de lumină
asta nu ştiu ce este nici pentru cine asta nu este viaţa mea şi-asta nu sînt eu chiar dacă doare ca la facerea lumii
"Oho. Ger. Timp bun pentru a scrie caligrame pe pielea mea cu un instrument neapărat ascuțit
Inima și mintea mea s-au despărțit ca soarele și luna și vorbesc în mine deodată ca două muieri pe voci diferite despre lucruri care nu seamănă cu nimic Cum spuneam: ca două țațe în bucătăria comună gătind pe două plite două cratițe cu altă tocană pentru prînzul aceluiași bărbat
Totul se întîmplă într-un unic sistem solar
Nu eu răspund pentru nașterea mea nici pentru botez n-am nici o vină pentru dragostea asta care mă macină ca pietrele de moară grîul
(...)
Oho. Mă jupoi sub ochii tăi în mii de feluri și fără cruțare: te iubesc Vai nouă celor înglodați ca muștele pe o hîrtie cleioasă într-o iubire ca asta"