O lectură uşoară, agreabilă, incitantă. O carte ce răspândeşte, cumva, prin filele ei, un aer de destin.
Ana, prietenele ei şi personajele masculine care li se alătură acestora pe parcurs conturează, de fapt, o poveste de viaţă, ţesută simplu şi captivant prin toate gândurile, replicile vii şi întâmplările aproape incredibile prin care trec cu toţii.
Multă dragoste, coincidenţe frumoase sau dureroase, un eveniment foarte nefericit urmat îndeaproape de un accident, suferinţa şi rătăcirea aduse de moartea celui iubit, întâlniri spectaculoase, dorinţe şi speranţe nerostite, o căutare neobosită a iubirii şi nenumăratele întrebări, mai mult retorice, care o însoţesc, locuri exotice, iar apoi Bucureştiul cu nopţile lui seducătoare — toate sunt parte din acest roman ce se remarcă în special prin spiritul lui antrenant şi prin caracterul real al întâmplărilor. O carte plină de surprize, la fel ca viaţa însăşi!
"Cine e Andres? Eu o cunosc. Cunosc esențialul. L-am întâlnit în ochii ei și apoi în carte. Ca să o prezint pe Andres trebuie să vorbesc în modul meu despre esențial. Și el e ascuns printre rânduri și printre gene și e mai ales în simboluri. Simbolurile din cartea ei: marea și fluturii care însoțesc povestea Anei.
Andres e marea. Iubirea ei e ca marea. Ochii, culmea, la fel. Nu pot să mai desprind marea de Andres după ce am citit cartea. Mi-a luat ceva timp să înțeleg ce intuiam deja, dar am înteles că povestea Anei e pictată în imagini strecurate, poate inconștient, în carte ca o chintesență a trăirilor ei. Povestea Anei e povestea mării care se revarsă.
Să revenim la Andres. Andres e ca marea. Capabilă de o iubire profundă, adâncă, constantă, masivă. Ca adâncimea și robustețea mării. Ca să înțelegi iubirea ei trebuie să cunoști marea. Marea există și atât. E un fenomen în sine, un mister, o lume inaccesibilă muritorilor, un miraj periculos și promisiunea unei alte realități. E ca iubirea. Un soi de esență a noastră pe care nu o putem prinde în forme, nu o putem poseda sau împărți după bunul nostru plac.
Fluturi și mare. Dorință și iubire. Seducție și femeie. Ana si Andres. Tot atâtea nume pentru felul tău unic de a exprima darul suprem."
Inca o dorinta este, asa cum reiese si din descriere, un amestec de povesti despre viata, prietenie, iubire, suferinta, speranta si da, multe, multe dorinte. Pentru ca pana la urma, „Inca o dorinta” ar putea fi motto-ul fiecaruia dintre noi. Intreaga noastra viata este un sir lung de „Inca o dorinta”, pentru ca oricat de fericiti am fi, mereu exista alte si alte vise si sperante spre care tindem pe parcursul vietii.
Am privit romanul ca pe un chick-lit foarte actual si realist insa mai putin amuzant decat volumele de acest gen scrise de autoarele din alte tari. Tocmai pentru ca realitatea este de fapt mai putin amuzanta decat viata prezentata de obicei in astfel de carti. In plus, desi ma asteptam la o lectura usurica, numai buna pentru vacanta de vara, am fost surprinsa sa descopar anumite rasturnari de situatie atat de dramatice, incat timp de cateva minute bune m-am tot asteptat sa aflu ca ceea ce citisem fusese poate doar un cosmar de-al protagonistei si in nici un caz adevarul.
Desi Ana este personajul principal al romanului, pe masura ce te adancesti in lectura incepi sa descoperi povestile de viata ale personajelor pe care aceasta le intalneste in drumul sau: cele patru prietene ale sale, Giulia, Simy, Daria si Lisa, colegii de la serviciu, cunostinte pe care si le face in decursul lunilor, etc. Fiecare dintre aceste povesti sunt in aceeasi masura de interesante, chiar daca atentia se centreaza asupra evenimentelor traite de Ana. Mi-a placut faptul ca toate aceste povesti sunt foarte bine ancorate in realitate. Daca in alte carti ai impresia ca personajele pur si simplu isi iau o pauza de la viata lor obisnuita, cu job, obligatii sociale si treburi casnice, pentru a trai intamplarile impresionante prezentate in romanele respective, in volumul Inca o dorinta, Ana si celelalte persoane pe care le cunoastem jongleaza printre toate aceste aspecte exact la fel cum o facem si noi in viata reala: uneori mai usor, alteori cu mai multa dificultate, uneori cerand ajutorul celor dragi iar alteori simtindu-ne depasiti de tot ceea ce se asteapta din partea noastra. Poate ca singurul aspect pe care mi l-as fi dorit putin diferit este cel legat de joburile fetelor. Desigur, fiecare personaj are uneori dificultati, insa am ramas cumva cu senzatia ca avem totusi un tablou ideal, in care Ana si restul prietenelor sale au ajuns fiecare exact pe drumul care le duce spre implinirea profesionala. Ori, in realitate, prea putini oameni resusesc sa ajunga acolo la varste sub 30 de ani. As fi vrut poate sa vad si unele personaje ratacite, care inca isi cauta locul si scopul in viata si nu doar oameni care si-au construit deja visul si acum nu fac decat sa lucreze la a-l aduce la perfectiune.
Ceea ce m-a surprins si m-a impresionat in mod placut este oralitatea cartii. Desigur, literatura contemporana a adus acest aspect la un nivel foarte inalt, deoarece rar mai intalnesti romane in care replicile sa para fortate sau sa sune „ca din carti”. Insa abia in volumul lui Andres am remarcat acest aspect si l-am apreciat pe tot parcursul cartii. Exista dialoguri atat de vii, atat de naturale, incat ai senzatia ca sunt transcrieri ale unor conversatii reale ale unui grup de prietene.
La fel de veridice mi s-au parut si alegerile protagonistei. Desigur, exista momente in care anumte decizii lipsite de logica sau comportamentul ei imatur te exaspereaza, insa pana la urma, trebuie sa recunoastem ca majoritatea dintre noi avem perioade in care ne purtam exact la fel. Oricat de intelept ai fi, oricat de adult te-ai simti, vor aparea mereu situatii in care instinctele iau locul logicii si in care ajungi sa te lasi luat de val, sa actionezi impulsiv, chiar daca un astfel de comportament este la polul opus fata de modul in care actionezi in mod normal. Asa ca in final, singurul defect pe care i-l gasesc Anei este doar tendinta de a numi „iubire” ceea ce se naste intre ea si barbatii din viata ei in doar cateva zile. Paragrafele respective m-au facut sa imi dau ochii peste cap si raman si acum, dupa ce am terminat cartea, singurul aspect pe care l-am gasit cu adevarat deranjant.
Am adorat relatiile Anei cu prietenele sale, am zambit in momentele in care prietenia lor devine tot mai solida si am apreciat si faptul ca autoarea nu ezita sa ne arate si certurile si neintelegerile care izbucnesc intre cinci personalitati atat de diferite. As fi fost probabil mult mai putin impresionata daca prietenia lor ar fi fost una lina, lipsita de asperitati si daca orice lucru ar fi fost rostit de una dintre fete ar fi fost aprobat pe loc de celelalte. La fel de mult mi-a placut si relatia ametitoare cu Victor. Ametitoare nu neaparat pentru intensitatea ei, ci mai degraba pentru viteza cu care personajele se apropiau si se indepartau continuu, fiind pentru multa vreme ca niste magneti pe care acum ii tii intr-o pozitie in care se atrag iremediabil, iar in clipa urmatoare ii intorci in pozitia in care se resping cu incapatanare.
Per ansamblu, Inca o dorinta a fost o lectura placuta, relaxanta, iar intamplarile prin care trece protagonista iti mentin curiozitatea la cote inalte, nelasandu-te sa faci pauze mari de la citit. Multumesc autoarei pentru acest cadou, pentru sansa de a-i citi romanul la doar cateva zile de la publicare.
Daca doriti sa parcurgeti povestea Anei, puteti intra pe acest site: http://incaodorinta.com/ si veti avea ocazia sa descoperiti un sistem surprinzator de original. In primul rand, puteti plati oricat doriti pentru a avea cartea, intre 2 si 50 de EURO. In al doilea rand, voi hotarati modul in care suma va fi distribuita. Pentru ca Andres sustine asociatia Salvati Copiii, iar o parte din veniturile de pe urma vanzarii fiecarui exemplar al cartii va fi donata acestei asociatii. Puteti asadar sa alocati voi insiva procentul care va merge catre autoare si pe cel care va fi donat ONG-ului Salvati Copiii. Tot aici puteti descarca si un fragment gratuit din carte, in cazul in care inca nu sunteti convinsi ca va fi pe placul vostru.
Bile albe:
Oralitatea uimitoare a cartii, optimismul pe care ti-l insufla si modul in care autoarea reuseste sa imbine realitate cu imaginarul pentru a crea o poveste credibila si captivanta deopotriva.
Bile negre:
Cliseul iubirii la prima vedere. Nu ma intelegeti gresit, nu atractia la prima vedere m-a deranjat si nici modul in care protagonista se arunca fara nicio ezitare intr-o aventura ce nu pare a avea sanse sa devina altceva decat o simpla distractie de vacanta. Nici vorba! Chiar mi-a placut faptul ca nu se promoveaza vreun soi de moralitate excesiva, cum am vazut ca se poarta acum in romanele contemporane publicate prin alte tari. Doar concluzia ca „il iubeste” pe acest personaj dupa doar cateva zile petrecute impreuna m-a agasat.
Povestea unei vieți, a unor prietene ce sunt alaturi una de alta la bine si la rau... O carte despre iubire, pierdere si Regasire. O carte care efectiv m-a facut sa plâng in hohote, dupa care, la final am avut un zambet! Frumos! Mi-a placut cu adevarat! Recenzia completă o găsiți aici: https://justreadingmybooks.wordpress....
Pot sa spun ca am ramas suprins placuta citind cartea aceasta. Si nu neaparat pentru ca e scrisa de o romanca ( asta a fost un plus suprinderii mele), ci cum se desfasoara actiunea. Tot timpul e placut sa citesti ceva nou, diferit, ceva care te suprinde, care te pune pe ganduri, ca da curs imaginatiei tale, care pur si smplu te prinde in mijlocul povesti.
Nu stiu daca ati citit descrierea sau ati citit cartea, insa nu este o carte care vorbeste doar de bucuria vietii. Ci vorbeste de ceea ce ni se poate intampla oricui. Reuseste sa imbine intr-un mod realistic atat suferinta, cat si dragostea. Pentru ca cele doua mereu se leaga si mereu coincid. Mi-a placut cartea pentru ca vorbeste de adevarurile vietii. Ce mi-a mai placut la acesta cartea este mod in care prezinta trairile oamenilor, in special trairile personajului principal Ana. Ana este o femeie ca oricare alta, care doreste sa aiba parte de fericire si implinire atat pe plan profesional, cat si pe plan sentimental. Felul cum autoarea a prezentat greutatile si obstacolele pe care aceasta trebuie sa le treca au fost magnifice. A scos un adevar pe care multi dintre noi vrem sa-l negam: lipsa de comunicare. Doamne, ce usor ne-ar fii viata daca am comunica cu alti si cu noi insine. Iar daca Ana ar fii spus de la bun inceput ceea ce isi doreste si ceea ce nu, ei bine, cartea cam era gata pe la inceputul ei.:))
Cartea mai vorbeste si depre importanta prietenilor adevarati, cei care te spijina, te cearta cand faci o prostie, cei care iti dau sfaturi si care sunt mereu langa tine. Pentru a trece peste greutatile vietii, dar si bucuriile ei, Anei i-a fost de folos avand langa ea pe cele 4 prietene foarte bune ale ei. Este interesant si in acelasi timp fascinant sa vezi ce putere au prietenii asupra ta.
Cartea a fost buna, insa nu perfecta. Daca am adorat prima parte a carti, insa sfarsitul ei m-a omorat pur si simplu, in a doua parte lucrurile si povestire actiunii a luat o intorsatura cam plictisitoare si falsa. Unele replici mi s-au parut banale, chiar false… Iar desfasurarea actiunii o fost cam inceata. Cu toate acestea, recomad din suflet cartea. Chiar cu micile ei defecte, este o carte care iti va ramane in suflet si te va face sa te gandesti de doua ori la viata ta si pe cine ai alaturi. Si mai ales ce iti doresti de la ea. Inca o dorinta este o carte care merita promovata, mai ales sa sustinem autorii romani. Crede-ma nu o sa regreti!
Favorite Quotes:
"Să fie asta definiţia deprimării? A nu şti ce vrem de la viaţă?"
"Trebuie să facem totul de azi, acum. De mâine nu voi mai spune „de mâine“."
„Ce este, de fapt, dragostea? Ce este acest sentiment pe care-l căutam cu toţii? De ce trebuie să avem în suflet acest sentiment, pentru a putea aprecia viaţa la justa ei valoare? De ce trebuie ca iubirea să fie poarta noastră către frumuseţea vieţii? Şi de ce numai iubirea ne aduce liniştea de care avem nevoie?“
"Ce vrem noi, femeile? Dac-am şti ce vrem, ar fi foarte simplu, însă ne complicăm în fiecare clipă, cu fiecare gând. Ne enervăm pentru toate prostiile şi-i supărăm şi pe ei. Ne supărăm până şi pe noi cu toate nimicurile astea. Dacă totul merge bine, e imposibil să nu găsim noi ceva mic, mic de care să ne agăţăm, şi apoi facem o furtună într-un pahar cu apă. Vrem linişte, dar nu ne place să fim singure, vrem iubire, dar nu ne place să fim asfixiate, vrem atenţie. Dacă avem totul, precis găsim noi ceva."
"Întotdeauna va exista un el căruia să vrem a-i oferi lumea, un el al cărui zâmbet va fi antidotul pentru toate depresiile noastre. Un el care nu ne va înţelege isteriile, dar ne va îmbrăţişa cu multă iubire. Un el care ne va privi dimineaţa când dormim şi ne va săruta pleoapele fără să ştim. Un el care va şti să ne arate cât de simplă e iubirea, un el căruia îi vom da dreptate, în final. Femeile şi dragostea: o poveste fără sfârşit, o poveste în care noi suntem eroinele, iar ei sunt cei care ne salvează, la nesfârşit."
Atunci când de ziua noastră suflăm entuziasmați în lumânările de pe tort, cu cei dragi alături, cântându-ne în fundal ”La mulți ani”, ne punem o dorință. Când privim melancolici cerul, noaptea, ne strângem puternic de mână pe cel iubit când vedem o stea căzătoare, și ne punem o dorință. Iar exemplele ar tot putea continua, deoarece speranța e ca un bec care arde neîncetat în interiorul nostru, la fel ca visele care ne făuresc prezentul și ne fac să ne gândim la un viitor mai bun și frumos. Sătulă peste cap de ritmul infernal în care și-a petrecut viața în ultimii ani, dedicată doar muncii și uitând complet de ea, de micile bucurii, Ana ia o decizie importantă care o va duce pe căi nebănuite: alege să demisioneze de la firma de PR unde lucrează și să plece singură într-o binemeritată vacanță, cea după care tânjea de atât timp. Tânăra va petrece momente de vis într-o locație paradisiacă, Bora Bora, unde va uita de toată tensiunea acumulată în ultimul timp, va râde din toată inima și își va umple sufletul de liniște. Tot aici îl va cunoaște și pe chipeșul Brian, un bărbat extrem de inteligent și carismatic, cu care va avea o aventură de scurtă durată, dar extrem de intensă și pasională. La întoarcerea acasă, Ana va ieși din basmul frumos în care abia pășise și va fi nevoită să dea în piept cu realitatea. Ea va trebui să își organizeze viața, să o ia de la zero, însă mereu va fi cu gândul la povestea neîncheiată cu străinul superb de pe insulă, cel care a făcut-o să trăiască cu adevărat. Inevitabil, gândul îi zboară mereu la acesta, iar întrebările care încep ”Cum ar fi fost dacă..?” o chinuie, tristă fiind că drumurile lor au luat-o în direcții diferite..al lui, ��n America, al ei, în România. Noroc cu cele patru prietene minunate ale ei, Daria, Lisa, Giulia și Simy, care îi sunt mereu alături, și se sprijină una pe cealaltă ca niște surori. Această carte are o poveste foarte frumoasă în spate, pe care vreau să o împărtășesc pe scurt cu voi. Ea a fost un proiect, un capitol neterminat din viața autoarei, până recent, când aceasta a decis să publice în format electronic acest roman chick lit, care a fost scris cu mulți ani în urmă. Ce e cu adevărat suprinzător și emoționant, o alegere originală și demnă de aprecierea tuturor, este că cititorul are șansa de a alege cât să plătească pentru a descărca ebook-ul, și cât din suma respectivă va fi donată automat fundației ”Salvați copiii”. Cred că asta spune atât de multe despre sufletul frumos al scriitoarei Andres, care ne oferă tuturor nu doar șansa de a citi cartea ei, dar și de a îndeplini dorințele unor copiii care au nevoie de speranță, de ajutor.
"A te plimba singură prin viaţă e o provocare, înseamnă uneori adrenalină şi surprize la tot pasul, dar a fi cu cineva înseamnă mai mult. Şi a fi cu omul potrivit înseamnă totul.”
Deși Ana este personajul principal, acțiunea nu se învârte doar în jurul ei, nu e centrată într-o singură direcție, ci urmărește și firul întâmplărilor prin care trec prietenele ei, toate atât de diferite și conturate cu grijă. Le-am diferențiat cu ușurință poveștile, personalitatea fiecăreia, și mi-am însușit de la fiecare câte o lecție. Fiecare are anumite principii, iubește cu patos, simte cu intensitate maximă totul. Legătura lor este impresionantă, ajutorul acordat în orice moment, sfaturile bune, voioșia, completată de seriozitate, toate acestea nu au cum să nu te facă gelos pe așa o prietenie. Inevitabil, oricine și-ar dori să aibă parte de asta, Ana este foarte norocoasă că le are aproape. Am apreciat felul Anei de a fi, capacitatea de a se hrăni cu bucuria celor din jur, altruismul ei, sufletul curat. Ambiția de a merge înainte, de a se ridica atunci când lumea i se prăbușește. Parcă mi-a oferit și mie putere. Totuși, deși este matură și echilibrată în mare parte a timpului, uneori mi s-a părut copilăroasă, a ajuns la concluzia că iubește mult prea devreme și brusc.
În ceea ce privește toate problemele și provocările pe care trebuie să le depășească personajul principal, multe dintre ele mi-au dat de gândit. Cu toate acestea, mă aşteptam să mă sensibilizeze mai mult anumite momente, să se insiste mai mult pe frământările şi trăirile interioare ale ei. Parcă durerea acesteia nu reuşeşte să treacă dincolo de cuvinte, să pătrundă şi în sufletul cititorului. În plus, mi s-a părut că la un moment dat s-a exagerat cu drama, oricât de realistă aș fi, încă tind să cred că viața nu este doar o sumă de tragedii înlănțuite, de durere peste durere, care să îți cimenteze inima. Deși per total cartea are un ton mai simplu, nu așa complex, am fost cucerită de anumite pasaje profunde, scurte meditații pe diverse subiecte, care se potriveau ca o piesă cheie în context și ne relatau starea interioară a personajului. ”Încă o dorință” nu este un roman perfect, extraordinar, mai scârțâie pe alocuri și se poate observa că este romanul de debut al autoarei datorită stangăciei cu care abordează unele situații. Cu toate acestea, are ceva al lui, special, care te ține lipit de el, un sentiment de familiaritate, e o carte care se citește repede și care te relaxează, lectura perfectă de vară. Am alunecat printre paginile acestei cărți cu ușurința cu care fluturii plutesc în zbor. ”Încă o dorință” nu este doar o carte, este un proiect de suflet, unul ambițios și lăudabil. Nu reprezintă doar dorința împlinită a scriitoarei de a-și vedea cuvintele cunoscute de cât mai multă lume, ci ocazia inedită pe care ne-o oferă de a deveni mai buni și sensibili, de a ajuta la îndeplinirea dorințelor și viselor celor care au nevoie de noi.
"Dincolo de dragoste suntem noi, femeile şi bărbaţii. O alăturare de simplu şi complicat. Dac-am fi toţi simpli, poate că s-ar pierde farmecul. Cândva, în trecut, totul era simplu şi totuşi complicat. Însă, oricum ar fi, dragostea e frumoasă. Noi o facem să fie frumoasă. Uneori, ne lipseşte şi plângem, ne întristăm, suntem ca nişte frunze moarte ce cad şi acoperă pământul. Apoi, dragostea se întoarce şi ne înseninăm odată cu ea. Primăvara iubirii ne înfloreşte în suflet. Poate că acesta este echilibrul. Simplu şi complicat. Dragoste şi suferinţă. Noi şi ei. Femeile şi bărbaţii. Femeile şi dragostea."
~ Mulțumesc mult autoarei, pentru că mi-a îndeplinit dorința de a citi această carte! ~ RECENZIE POSTATĂ INTEGRAL PE BLOGUL WALKING ON LETTERS: LINK RECENZIE
Andreea am cunoscut-o, pot spune că am cunoscut-o, datorită cuvintelor ei. O cunosc pentru Încă o dorinţă, pentru misiunea ei. Dacă citiţi cartea şi vă gândiţi la autoare veţi auzi valurile mării, liniştea unui loc ascuns, zgomotul aripilor fluturilor. Acum, aceste insecte au căpătat o importanţă enormă pentru mine; fluturii au fost martori la fericirea şi suferinţa Anei, protagonista romanului.Te cucereşte din prima clipă, te prinde şi nu o mai poţi lăsa din mănă, pentru că te îndrăgosteşti instantaneu de cineva. ’’S-a jucat’’ cu sentimentele şi lacrimile mele, pentru că am plâns, mi-a părut rău, îmi era ciudă pentru ceea ce se întâmpla. Asta e avantajul unui scriitor şi dezavantajul cititorului; primul crează ce vrea cum vrea, iar al doilea suportă realitatea ficţiunii.
Încă din primele pagini ştiam că o voi termina repede, autoarea nu mă putea dezamăgi. Şi paginile curgeau, curgeau, eu le lecturam cu poftă, ca un copil flămând ce găseşte un colţ de pâine după multe zile. Aşa eram eu, înfometată de dorinţele Anei, de întrebările retorice ce i se învârteau prin minte, nedându-i pace. Ultimele 15 pagini au fost un calvar din cauză că se termina povestea de care eram îndrăgostită. Îmi spuneam…’’Citeşte încet, Roxana, citeşte cât de încet poţi. Nu trebuie să se termine. Încearcă, e pentru binele tău!’’ ’’Dar nu pot, trebuie să o termin, vreau să-i aflu finalul, vreau să fiu fericită.’’ Şi am fost cât se poate de fericită.
Cartea are un final deschis. Sper astfel că Andres (autoarea) va scrie şi un al doilea volum.
Despre carte:
E o carte uşoară, care te va face să te gândeşti la dorinţele tale, rostite sau nerostite, la dorinţe pentru tine sau la dorinţe pentru prietenii tăi. Ana Casian împreună cu prietenele ei ne învaţă nişte lucruri esenţiale pe care să le urmăm, căci nu vor da greş. Dragostea pluteşte în aer, orgoliul şi iubirea sunt părţi ale vieţii. Viaţa fără iubire e în van, dar fără orgoliu iubirea domină, iubirea rămâne, e eternizată. Moartea unui copil nenăscut, a iubitului, pierderea şi regăsirea unei alte persoane dragi sunt bucăţele ale unui tot unitar numit destin.
’’În urmă cu șase ani a început o poveste. Nu știu unde s-au dus anii. Parcă ieri publicam primul aricol dintr-o serie de zece și care, în următoarele șase luni, aveau să ajungă la douăzeci. Am pornit cu o idee, aceea de a scrie în fiecare duminică un articol care să fie citit de fete la început de săptămână. Andrei Sava, prietenul împreună cu care am desenat aceasta idee, i-a spus <>’’ (autoarea)
Citate:
’’Îţi dădea seama că stă cu gura deschisă ţi totuşi nu putea să-şi apropie buzele, uimirea era mult prea mare. Era în paradis! Şi încerca să-şi stăvilească mirarea pentru că urma să fie cazată, aşa cum ea singură-şi alesese, într-un bungalow de pe apă.Asta ca să fie cu-adevărat de vis.’’ (pagina 14)
’’Este locul în care, dacă nu iubeşti deja, îţi doreşti să iubeşti, începi să iubeşti.’’( pagina 14)
’’Ar fi vrut să doarmă. Ar fi vrut să închidă ochii şi să se trezească în patul ei de-acasă. Niciodată nu i-au plăcut drumurile de întoarcere, despărţirea de zilele perfecte de vacanţă. Acum era şi mai greu. Se despărţise de el, de bărbatul din vis, cu ochii cenuşii, bărbatul care-i smulsese, fără să-şi dea seama, acel preţios <> Se despărţise de mare, martorul mut al iubirii lor de vis.’’ (pagina 30)
’’Îi plăcea mult când îl găsea culcat în papucii în formă de vacă.’’ (pagina 81)
’’Lacrimi nu mai avea, însă plângea cerul în locul ei.’’ (pagina 110)
Înainte să încep, aş dori să-i mulţumesc Andreei Ban (Andres) pentru şansa de a citi această carte, mai bine zis, acest cocktail de dorinţe ce aşteptau nerăbdătoare să dea pe dinafară încă de la primele pagini!
Această lectură nu este una oarecare, ci, mai degrabă, este ceva ce simţi, ce trăieşti sincer alături de personajele atât de realiste ce ne sunt prezentate prin intermediul acestei poveşti contrastante de viaţă. Cartea este o dorinţă ce se vrea împlinită printre altele nesfârşite ce-şi aşteaptă cuminţi şi entuziasmate rândul. Este o gură de aer proaspăt ce-ţi transmite energie şi un amalgam de emoţii şi fiori dulci-acrişori din creştetul capului până-n vârful picioarelor.
Cu ajutorul cuvintelor frumos creionate pe fiecare pagină citită, autoarea ne arată că nu este niciodată târziu pentru ca o dorinţă de-a noastră să se îndeplinească, indiferent de cât timp suntem nevoiţi să aşteptăm, indiferent de cât de lung este drumul parcurs. Nu este niciodată târziu să mai sperăm pentru o minune, chiar dacă, până la acea clipă, credeai că totul se va nărui. Soarele va răsări şi pe strada noastră. Trebuie doar să aşteptăm momentul şi să avem mare grijă să nu-l pierdem.
Acest cocktail de emoţii, nostalgii şi sentimente contradictorii ne aduce faţă în faţă cu cele mai importante valori pe care ni le putea da Dumnezeu, valori ce, uneori, nu le apreciem aşa cum ar trebui, luându-le chiar în derâdere: iubirea, familia, prietenia. Prin prisma Anei, eroina cărţii, dar şi prin cea a prietenelor ei, înţelegem cât este de important ceea ce avem sau am putea avea, dacă lăsăm negativismul la o parte şi ne bucurăm sincer, fără nicio răutate, de lucrurile care contează cu adevărat.
Povestea o are în prim plan pe Ana Casian, o tânără ambiţioasă şi visătoare, care se dedică trup şi suflet carierei ei de PR. Totuşi, într-o dimineaţă, se trezeşte că reflexia femeii ce o priveşte din oglindă nu este a ei, ci a altei persoane. Aşa că, după mai bine de doi ani de muncă asiduă, aceasta este foarte determinată să ia o pauză în care să uite de toate şi să se relaxeze aşa cum merită. Nu se mai simte în stare de absolut nimic, are nevoie de linişte, are nevoie să se regăsească, altfel va înnebuni datorită monotoniei de zi cu zi, dacă o ţine tot aşa. Are nevoie să deschidă un nou capitol în viaţa ei, un capitol pe care să-l trăiască la intensitate maximă!
Numai stă pe gânduri şi se duce imediat la şefa ei, cerându-i un concediu destul de lung, dar Valeria nu este cu niciun chip de acord. Fata noastră nu se lasă mai prejos şi decide că a venit momentul să-şi dea demisia şi să plece fără a mai privi în urmă, părându-i totodată rău că o lasă în ghearele scorpiei pe Mara, colega ei de breaslă.
Înainte de a pleca în vacanţă, Ana îşi anunţă prietenele şi îşi promite că, după ce va reveni înapoi acasă, o să fie prezentă sută la sută la fiecare întâlnire de-a lor. După numai câteva ore, tânăra se trezeşte visând la nişte "ochi cenuşii" în drum spre Bora-Bora. Crezând că zilele vor trece greu şi singure pe lângă ea, Ana este surprinsă de cât de repede se schimbă treaba atunci când îl întâlneşte pe "ochi cenuşii" în persoană. Şi ce mai deţinător al acestor ochi! Alături de acesta, care, se pare că este şi el român, dar stabilit în SUA, petrece momente de neuitat, iar dragostea nu ezită să bată şi la uşa lor. Zilele trec rapid şi totul se spulberă când Bryan o anunţă că trebuie să plece.
Fiecare se reîntoarce acasă cu speranţele năruite, cel puţin cele ale Anei, care şi-ar fi dorit ceva mai mult, nu doar o simplă aventură. Tinerei îi este greu să uite tot ceea ce a trăit în săptămânile petrecute în preajma lui Bryan, iar faptul că scorpia de fostă şefă a mai dat-o şi în judecată, i-a pus capac. Totuşi, cu ajutorul Giuliei, una dintre prietenele sale, care mai este şi avocată pe deasupra, reuşeşte să aibă câştig de cauză. În urma acestui proces, Ana se alege cu un nou pretendent, avocat şi el. Atât ea, cât şi Victor, se vor pierde în mrejele unei noi iubiri, dar (mereu trebuie să existe unul!) nici n-a început bine, că s-a şi terminat.
Bineînţeles că povestea nu se încheie aici! După cele două aşa-zise "eşecuri amoroase", Ana va avea parte de multe alte peripeţii şi aventuri neprevăzute, unele plăcute, altele cam şocante, alături de bunele ei prietene. Cei doi bărbaţi din viaţa ei vor reveni şi, numai dacă citiţi, veţi afla dacă fata noastră va rămâne cu vreunul dintre ei sau va merge mai departe. Vom cunoaşte noi personaje şi pe Ana transformată într-un micuţ Cupidon, ce împrăştie fericire şi iubire printre cuplurile ce apar la orizont.
Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la acest roman, a fost relaţia dintre Ana şi prietenele ei: Giulia, Daria, Lisa şi Simy. Pe aceste tinere, pe aceste cinci femei total diferite ca şi caracter, care au crescut împreună ani buni din viaţă, le leagă o prietenie atât de puternică, atât de profundă, cum rar îţi este dat să întâlneşti. Este genul acela de legătură pe care n-ai cum să nu fi gelos şi ţi-ai dori să ai şi tu parte de ea. Sprijin necondiţionat. Bătăi de cap năbădăioase. Seri faine petrecute cu fetele. Certuri ce te cam enervează, dacă tu eşti cea vizată, datorită unei decizii greşite pe care ai luat-o şi care credeai că o să-ţi facă bine, dar care-ţi demonstrează încă o dată că prietenii sunt întotdeauna lângă tine pentru a-ţi arăta calea corectă, atunci când te abaţi de la drum. Ce altceva ţi-ai mai putea dori de la asemenea prietene care, chiar dacă au şi ele vieţile lor simple şi, totodată, complicate, îşi găsesc mereu un timp şi pentru tine?
Un alt aspect pe care l-am apreciat a fost simplitatea scriiturii care a decurs natural, fără înflorituri şi fără chestii prea complicate. Lectura a decurs atât de uşor şi de rapid, de parcă erai chiar şi tu prezent în carte, fiind părtaş la poveştile de viaţă ale personajelor.
Vă recomand Încă o dorinţă, deoarece ne arată că, oricât de tare ne-ar lovi soarta, la un moment dat, lucrurile se vor aranja şi pentru noi. În bine sau în rău, asta depinde doar de noi, de acţiunile prezente pe care ni le asumăm. Dar să nu uităm că, din când în când, trebuie să ne lăsăm puţin influenţaţi şi de cei din jur pentru a nu ne pierde pe drumul greşit.
În plus, ideea acestui proiect care are în vizor micuţele suflete ale României, viitorul, mi se pare originală şi de apreciat, un act de speranţă pentru ceva mai bun în ţara asta. Felicitări Andreea şi felicitări celor care te-au ajutat şi sprijinit pe calea aceasta!!.
*Am primit o copie de la autoare spre recenzie. Multumesc!* Am foarte extrem de surprinsa cand am fost contactata de autoarea acestei carti pe Facebook. Stiam de carte, ii vazusem coperta, dar nu stiam nici descrierea si nici cine e, de fapt, autoarea nu stiam. Asa ca am fost placut surprinsa sa aflu si cine e autoarea si descrierea cartii, dar si sa aflu, de fapt, ce e cu cartea. Am inceput-o cu mare entuziasm. Dupa cum stiti, rar citesc carti scrise de romani, pentru ca nu am multe ocazii. Dar cand gasesc ocazia, profit de ea, pentru ca sunt extrem de curioasa de ce ne aduce noua generatie de autori romani. Uneori sunt dezamagita, alte ori surprinsa. De data asta, am fost surprinsa. “Inca o dorinta” mi-a placut tare mult! Sincera sa fiu, am fost surprinsa. Placut. Nu ma asteptam la mare ce de la cartea asta, chiar daca eram curioasa si entuziasmata. Nu stiam ca Andreea scrie, nu mai citisem niciodata ceva scris de ea, nu intelesesem foarte bine descrierea, dar chiar si asa eram extrem de intrigata de descrierea misterioasa, care lasa putine de inteles. Asa ca am inceput-o imediat, dar nu am fost captivata de la inceput. Inceputul mi s-a parut un pic grabit. Intr-un moment era la munca, in celelalt era in Bora Bora. Gandurile Anei mi se pareau prea rapide si prea capricioase. Starile si ideile ei se schimbau de la o secunda la alta, dar cred ca autoarea a vrut sa spuna ceva cu asta. Doar ca nu mi s-a parut potrivit sa o faca chiar de la inceput. Treaba cu Brian mi s-a parut si ea grabita la inceput. Cred ca autoarea a incercat sa ni-l arate pe Brian intr-un fel misterios, dar pe mine, la inceput nu m-a convins. Mi s-a parut ca totul se intampla prea repede, ca nu a dat destula atentie detaliilor importante si ca intriga nu a fost construita bine. Andres a incercat sa ne arate ca e atractie intre ei, ca Brian e misterios, ca sunt sortiti sa ramana impreuna, dar la inceput nu a reusit. Din caua asta, am avut probleme sa intru in poveste si sa ma “leg” de Ana. Da, recunosc ca, la inceput, am avut ceva probleme sa continui sa citesc, pentru ca parca nu ma prindea, dar dupa ce am trecut de 30 de pagini, am fost bucuroasa ca am continuat. “Inca o dorinta” e genul de carte care incepe intr-un ritm rar, dar intriga creste si creste pe masura ce povestea inaineaza, pana explodeaza la punctul final, apogeul povestii, paginile acelea pe care ti le vei aminti mereu. Sunt bucuroasa ca am citit cartea, zau. Stilul lui Andres mi s-a parut liric si foarte natural. E usor sa citesti ce scrie ea, pentru ca stie cum sa scrie in asa fel incat lumea sa se simta aproape de ea si de personajele ei. Textul e cursiv si deloc pretentios, lucru pe care l-am apreciat. E bine sa iei o pauza, din cand in cand, de la lucrurile complicate. Cred ca Andres e o valoare pentru lumea literara a Romaniei. Cu un pic de mult, sunt sigura ca, in viitor, adolescentii vor scrie despre ea la BAC. Actiunea cartii e foarte captivanta dupa cam 30 de pagini. E o poveste tare frumoasa! Si nu as descri-o doar ca pe o poveste de dragoste. “Inca o dorinta” este o poveste complexa: Andres a scris despre dragoste, prietenie, dorintele ascunse ale fiecaruia si despre viata, in general. Mi-a placut mult combinatia asta, pentru ca a rezultat in multe citate frumoase. Am subliniat cateva, dar nu am sa vi le arat inca. Puteti fi siguri, insa, ca Andres v-a pregatit multe citate frumoase despre dragoste si despre viata. Le veti adora, sunt sigura! De Ana mi-a placut foarte mult. E inteligenta, hotarata si stie sa ia atitudine atunci cand trebuie. Escapada ei de la inceputul cartii mi s-a parut extrem de curajoasa si nechibzuita, exact cum imi place mie. Mi-au placut dialogurile dintre personaje, pentru ca sunt naturale si reale. Ca si relatiile dintre personaje, de altfel. Totul e natural si bine scris la cartea asta, lucru pe care eu, personal, il caut intr-o carte. Cartea e impanzita de surprize, dar poti gasi si cateva momente triste, dupa parerea mea. Emotiile Anei sunt descrise extraordinar de bine. Un alt lucru care mi-a placut. Autoarea a reusit sa transmita multe emotii. La inceputul descrierii scrie “O lectura usoara, agreabila, incitanta”. Nu puteam fi mai de acord cu aceasta afirmatie! ‘Inca o dorinta’ e mai mult decat agreeabila, extrem de incitanta si foarte usor de citit. E perfecta pentru o lectura de vara, pe plaja sau pe terasa, cu o bautura rece in mana. “Inca o dorinta” este cartea verii pentru toti cei indragostiti, care o pot ‘savura’ la plaja. Cu siguranta recomand “Inca o dorinta” tuturor, dar in special indragostitilor. Sunt sigura ca voi veti intelege mult mai bine prin ce trece Ana decat inteleg eu. Felicitari, Andres! Ai facut o treaba minunata! Rate: 4 stele din 5
Pe langa faptul ca am placerea sa o cunosc pe autoarea acestei carti, “Inca o dorinta” a insemnat o experienta literara, pe care as numi-o inedita, neasteptata, char putin socanta (dar in sens pozitiv), cu care sigur nu ma voi reintalni prea curand. Absolut toate cartile pe care le-am citit pana in prezent, au avut o trasatura comuna: m-au transpus, fiecare in felul ei, intr-o alta lume. Fie ca era vorba de o alta tara, de un alt secol, sau de un “altceva”, al unui autor nascut si crescut intr-o parte diferita a Globului sau a axei timpului, el imi prezenta o poveste care nu avea legatura cu realitatea pe care o traiesc. In schimb, cartea lui Andres, picteaza un tablou IDENTIC cu cel in care traiesc eu, ceea ce e, ca sa zic asa… “amazing”.
Acest lucru nu se face remarcat de la bun inceput, fiindca povestea debuteaza cu o escapada in Bora Bora, lasand cumva impresia ca ne vom aventura pe alte plaiuri. Dar la scurt timp, actiunea se muta si continua in orasul care si mie imi produce aproximativ aceleasi trairi ca ale personajului principal.
Filosofiile de viata si intamplarile sunt si ele, daca nu comune, foarte familiare, prin simplul fapt ca s-au nascut aici, unde sunt cu siguranta de 100 de ori mai bine intelese decat in SUA sau Bora Bora. Deci povestea Anei nu m-a facut nicicum sa evadez din cotidian, ci sa calc parca mai apasat pe pasii pe care-i fac zi de zi, sa vad totul printre randuri ca intr-o oglinda. Nu stiu daca si alti cititori autohtoni au experimentat asta, dar pentru mine a fost un factor care m-a marcat in timpul lecturii, fara exagerare.
Despre Ana, personajul principal… nu stiu ce as putea spune, decat ca nutresc admiratie. O consider cu mult mai buna decat mine, cu o putere mai mare de implicare si de depasire a problemelor sau situatiilor neplacute prin care trece. Pentru asta as putea s-o invidiez, desi drama traita de ea la un moment dat o face greu de invidiat.
In afara de episoadele de impact emotional care sunt puncte de cotitura ale povestii, exista numeroase episoade savuroase, desprinse din viata curenta. Grupul de prietene al Anei imi aminteste de grupul de prietene din “Sex and the City”. Autoarea a recreat acel tablou de prietenie devotata, pe care l-am admirat asa cum le-am iubit la nebunie pe cele patru protagoniste din serial. In plus, consider ca o astfel de prietenie e credibila si pentru zilele noastre, pentru ca si eu am prietene bune (chiar daca nu se cunosc intre ele). Consider vital sa ai pe cineva apropiat (cu atat mai bine patru persoane) caruia sa-i impartasesti bucuriile si necazurile, pe masura ce acestea apar.
Felul in care Ana (era sa scriu Andres, ops!) percepe iubirea imi este de asemenea familiar. Desi aici parerile sunt impartite, pentru mine dragostea fulgeratoare este o realitate, un ideal si nu o exagerare. Astfel, inteleg sentimentele pentru Brian, cum le inteleg si pe cele pentru Victor. Inteleg atractia, nebunia, mintile pierdute si tin cu “echipa” de femei care dovedeste putina naivitate si idealism in dragoste. Desigur, putem alege sa fim altfel (ultra-rationale si practice), dar ne plasam doar intr-o pozitie de siguranta, renuntand la niste trairi pretioase.
Romanul lui Andres este usor de citit si reuseste sa se incadreze intr-o zona, prea putin explorata de scriitori: la mijloc, intre seriozitatea unei drame si optimismul literaturii “chick”. Este in zona in care realitatea de zi cu zi se impleteste cu “inca o dorinta”, si poate inca una si inca una. Puncte slabe… e posibil sa fie pe ici pe colo, dar nu mai multe decat am remarcat in toate celelalte carti citite. Oricum, ideile expuse si farmecul naratiunii le indeparteaza destul de mult din calea ochiului critic.
Trebuie sa recunoastem, niciodata nu strica sa ne indeplinim o dorinta in plus, fie ca e pentru noi sau pentru cei la care tinem.
Această carte este atipica încă din start. Este un ebook pentru care fiecare cititor poate plăti o sumă la propria alegere. Banii strânși astfel ajuta la împlinirea dorințelor copiilor în nevoie, mai precis, merg la organizația "Salvați copiii". Mi se pare un gest de o generozitate de admirat.
Cartea lui Andres este o poveste sensibilă despre viață, căutarea iubirii, valoarea prieteniei și importanta faptului de a nu pierde speranta niciodată.
Ana este personajul principal, o femeie sensibilă dar care luptă cu viața și învăța mereu din eșecuri. Are patru prietene foarte diferite ca și caracter care se ajuta și se sustin reciproc.
Iubirile Anei sunt fie efermere, fie definitorii. Întâlnirea cu Brian îi afectează viata în mod irevocabil iar Victor este bărbatul cu care ea rămâne, spre surprinderea mea.
O carte ce are ca lait motiv dorințele, împlinirea lor, puterea de a crede în ele.
Am primit cartea de la autoare pentru recenzie. Mulțumesc, Andres pentru minunata ta carte. O recomand tuturor, va fi un moment de respiro din monotonul cotidian, un suflu de speranță pentru cei dezamăgiți.
Înainte de a citi cartea fiecare trebuie să își pună o dorință iar Andres ne asigură ca se va împlini cu siguranță. Da, trebuie să reincepem să credem în lucruri de genul asta pentru ca micile dorințe sunt mai importante ca marile " realizări" care de obicei nu aduc satisfacția scontată.
Lectură plăcută! Cartea o puteți comanda direct de la autoare pe pagina cărții.
Să crezi în „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” chiar dacă până acolo drumul este lung și presărat de greutăți. Căci, nu-i așa, viața nu este întotdeauna simplă și prima iubire nu este și ultima. Să crezi în iubire și după ce ai pierdut absolut totul, să poți să zâmbești și să funcționezi chiar și atunci când tot ce îți dorești este să te strecori sub o piatră și să fii uitat de toți.
Ma simt puternic legata de aceasta carte: autoarea imi este foarte buna prietena, astfel ca am fost una dintre primele persoane care a citit povestea Anei. In plus, orice asemanare cu personaje reale nu este pura intamplare - da, aceasta este cartea care a creat-o pe Miss Valery (alter ego-ul meu de pe blogul Serial Readers). Un chick-lit autohton, scris de o persoana draga, si in care ma regasesc 110%, merita toate stelele pe care i le pot da. In cazul de fata, doar cinci.
Jane Austen spunea în Mănăstirea Northanger că „prietenia este cu siguranţă cel mai bun balsam pentru durerile provocate de decepţiile din dragoste.” Și cred că acest citat sumarizează perfect tot ce trebuie să știți despre acțiunea din Încă o dorință.
Protagonista cărții, Ana, trece prin mai multe încercări ale sorții, prea multe, aș spune, pe care le depășește grație prietenelor care îi sunt aproape. La rândul ei, se străduiește să îi facă viața mai bună fiecăreia dintre ele și reușește să se pună pe picioare prin fericirea lor.
Ana trăiește propria telenovelă. Sătulă de rutina de la serviciu și de dezamăgirile în dragoste, își ia o vacanță pe o insulă exotică, unde întâlnește un bărbat de vis și trăiește o poveste de dragoste ca în povești. Dar totul rămâne pe insulă și, întoarsă acasă, Ana trebuie să se reacomodeze cu vechea viață. Până când niște probleme neașteptate încep să apară și să se țină lanț, iar Ana descoperă că trecutul nu poate fi lăsat prea ușor în urmă.
Alături de Ana se află o gașcă de fete nebunatice, care mi-au amintit de anturajul lui Carrie Bradshaw din Totul despre sex. Aceste personaje m-au uimit prin vitalitatea lor, dar și prin legătura strânsă care le unește. Sunt genul de persoane pe care oricine și le-ar dori ca prietene.
Recomand această carte iubitoarelor de chicklit datorită poveștii și limbajului tipice acestui gen. Totuși, acesta nu e chick-lit-ul clasic ușurel și cu tentă amuzantă, ci mai degrabă o avalanșă de emoții, care te lovesc din plin.
Deși povestea începe ușurel și pare a se menține constantă, aceasta va lua o turnură neașteptată. Chiar m-am întrebat de ce autoarea își chinuie atât de mult personajul și cum de se pot întâmpla atâtea lucruri unei singure persoane. Deși evenimentele dintr-o carte sunt scrise pentru a fi acceptate, nu înțelese, acestea mi s-au părut trase de păr. Pe de altă parte, povestea scoate în evidență fragilitatea vieții și, în timp ce o lecturam, m-am simțit profund recunoscătoare pentru persoanele dragi din viața mea, pentru că ele sunt sănătoase și întregi.
Deși multe dintre necazurile personajelor din această carte vin din dragoste, cred că esența ei este despre puterea vindecătoare a prieteniei în viețile noastre. În timp ce dragostea este (adesea) un lucru temporar, prietenia adevărată este pentru totdeauna. Și, între prieteni, bucuriile, ca și tristețile, se împart.
Am citit această carte în pauzele de la facultate și cred că este perfectă atât pentru a fi citită cu întreruperi, cât și toată odată. Replicile persoanajelor și vocea autoarei în general sună natural, cotidian, fără prea multe înflorituri sau înfrumusețări specifice limbajului literar. Este o carte scurtă, iar eu, personal, am simțit că se trece prea repede de la o acțiune la alta și că nu am primit suficiente detalii, însă alte persoane ar putea-o aprecia tocmai din același motiv.
Îi mulțumesc mult lui Andres, care mi-a trimis această carte pentru recenzie. Iar vouă vă recomand să intrați pe site-ul cărții(http://www.incaodorinta.com/), să citiți și alte păreri și să descărcați un fragment gratuit pentru a vă convinge. Nu uitați să vă puneți o dorință înainte de a începe cartea! :)
Inca o dorinta” este o carte surprinzatoare, relaxanta despre viata, speranta, dorinte si dezamagiri. Trebuie sa recunosc, citesc foarte putine carti ale scriitorilor romani, probabil datorita limbajului uzual care uneori suna intr-un mare fel, dar aceasta carte chiar m-a captivat si cu greu am putut sa o las din mana. Inceputul a fost putin ezitant, dar pe parcurs am simtit ca totul vine de la sine. Aventurile din Bora Bora, peisajul exotic, plimbarile prin Bucuresti alaturi de prietenele Anei, m-au dus cu gandul la aventurile personajelor din Totul despre sex sau poate la Dieta iubitoarelor de ciocolata. Este imposibil sa nu zambesti atunci cand fetele se intalnesc la o cafea si dezbat probleme personale si se straduiesc sa gaseasca solutii sau din contra sa aprinda spiritele.
Wow! Pur și simplu „WOW”! „Încă o dorință” este o carte despre prietenie, iubire, și despre dorințe. O realitate, descrisă într-un mod surprinzător, care te face să simți fiecare cuvânt, cu toată ființa ta. Cu toții avem dorințe, însă acum, dorința mea este ca și voi să citiți cartea „Încă o dorință”.
Nu sunt neaparat o fana a acestui gen de romane, dar in mod surprinzator povestea Anei m-a impresionat (pe alocuri pana la lacrimi). O poveste emotionanta de viata asa cum este ea, cu bune si cu rele. O poveste despre iubire, prietenie, suferinta, dar mai ales despre speranta si puterea de a merge mai departe. Ana ne invata sa avem curajul sa ne punem mereu inca o dorinta, si apoi sa avem rabdarea ca intr-o zi se va implini... Ca in orice poveste, Ana are parte de un final fericit.
Simțind că rutina devine prea apăsătoare și nu-i mai face față, Ana decide că are nevoie de-o schimbare în viața ei. Nu e pe drumul pe care și l-a dorit. Astfel, ea plănuiește o vacanță în care să se relaxeze și să-și pună gândurile în ordine. Când află că nu-și poate lua zile libere de la serviciu, se hotărăște să-și dea demisia, fapt care îi va pricinui mai târziu probleme pe care nu și le-ar fi închipui dar în același timp îi va aduce și o rază de soare-n viața ei.
Super încântată de vacanța ei din Bora-Bora, aceasta își dă seama că a uitat să-și anunțe plecarea și astfel relația ei din momentul actual se termină subit și fără explicații. Prietenele ei o susțin și îi sunt alături în decizia de a schimba ceva în viața ei, însă cu greu acceptă să nu afle noutăți și ce se petrece cu Ana în vacanță.
Inițial și-a dorit doar să se relaxeze și să se gândească la viața ei, însă după câteva zile Ana decide să se bucure de peisajele superbe și chiar să se distreze. Dorind să viziteze insula din apropiere, face cunoștintă cu Brian, român ca și ea însă stabilit în America și totodată în vacanță ca și ea. Se îndrăgostesc nebunește unul de celălalt, își petrec împreună vacanță, iar la finalul acesteia se despart subit, neapucând să facă schimb nici măcar de numere de telefon.
După o lungă perioadă în care se gândește numai la el și suspină după momentele plăcute petrecute-n doi, cu ajutorul necondiționat al prietenelor sale, Ana reușește să-și găsească cât de cât echilibrul. Totuși, când totul părea că îi merge bine, află că a fost dată în judecată de fosta șefă. Tot răul spre mine, căci în sala de judecată îl întâlnește pe Victor, tânărul avocat angajat de șefa ei, care se îndrăgostește de ea și o invită la o cafea.
Nu și-a dorit decât să fie fericită, însă dorințele ei se destramă mereu atunci când are impresia că se îndeplinesc. Se desparte de Victor după ce află că este însurat și din nou rămâne cu sufletul întristat. Se angajează la Real Cosmetics și își propune să se axeze pe muncă și astfel să uite de viața ei personală, însă destinul o ia din nou prin surprindere. Printre cei mai importanți asociați ai firmei se numără chiar Brian, iar atunci când acesta vine în țară pentru o întâlnire de afaceri, Ana este luată prin surprindere de apariția lui. După câteva tratative, Brian o recucerește pe Ana și totul pare să devină minunat, așa cum și-a dorit dintotdeauna, însă în urma unor accidente, ea îl pierde din nou pe Brian, și de data aceasta definitiv.
Șocul din urmă o devastează pe Ana, simte că viața e împotriva ei și refuză să se pune din nou pe picioare. Noroc de bunele ei prietene, care i-au fost alături în toată aceasta perioadă tristă din viața ei și au ajutat-o să-și revină puțin câte puțin.
Viața Anei e ca o mare: acum e liniștită și îmbietoare, iar mai apoi se dezlănțuie furtuna și mii de valuri se izbesc de sufletul ei. Încercările prin care trece o întăresc și o transformă într-o femeie puternică și stăpână pe sine. Prietenele ei sunt adevărați piloni de susținere fără de care nu s-ar fi descurcat la fel de bine să facă față atâtor provocări.
E o poveste fascinantă, plină de emoție și suspans, bine gândită și cu detalii puse la punct.
„A te plimba singură prin viaţă e o provocare, înseamnă uneori adrenalină şi surprize la tot pasul, dar a fi cu cineva înseamnă mai mult. Şi a fi cu omul potrivit înseamnă totul. Dar cum să-ţi dai seama care e „omul potrivit“? Cine poate spune cu mâna pe inimă că persoana lângă care ţi-ai petrecut ultimele ore, ultimele două luni, ultimii patru sau chiar nouă ani o să fie şi cel care-ţi va rămâne alături pentru totdeauna? Nimeni n-are o asemenea garanţie.”
„Poate că asta e iubirea, de fapt, liniştea pe care ţi-o dă cel de lângă tine, siguranţa şi umărul oferit la nevoie. Dorinţa ta de a-l face fericit, de a-i vedea surâsul în fiecare moment.”
„Ce vrem noi, femeile? Dac-am şti ce vrem, ar fi foarte simplu, însă ne complicăm în fiecare clipă, cu fiecare gând. Ne enervăm pentru toate prostiile şi-i supărăm şi pe ei. Ne supărăm până şi pe noi cu toate nimicurile astea. Dacă totul merge bine, e imposibil să nu găsim noi ceva mic, mic de care să ne agăţăm, şi apoi facem o furtună într-un pahar cu apă. Vrem linişte, dar nu ne place să fim singure, vrem iubire, dar nu ne place să fim asfixiate, vrem atenţie. Dacă avem totul, precis găsim noi ceva.”