Romanul Lindenfeld, care reprezinta debutul sau in proza, a fost distins cu Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi.
In Lindenfeld, un sat sasesc din Banat abandonat de peste doua decenii, se fac pregatiri intense in vederea unui spectacol organizat pentru o singura persoana: Klaus Bernath. Acesta parasise satul in tinerete fugind in Germania, unde a ajuns milionar. Voia acum sa revada locurile copilariei. Ca sa nu-si dea seama Klaus ca aici nu mai locuieste nimeni de mult, fiul sau apeleaza la niste profesionisti pentru a readuce Lindenfeldul la viata. Astfel, casele isi redobandesc culorile de odinioara, iar pe ulite rasuna glasurile taranilor intruchipati de actori. Dar fiindca ceea ce a inceput ca o sarada nu poate sfarsi altfel, planurile tuturor sunt date peste cap de moartea neasteptata a batranului Klaus...
Ioan T. Morar este un scriitor, jurnalist, diplomat și activist civic din România.
În 1981 a absolvit ca șef de promoție facultatea de Filologie a Universității Timișoara, secția română-franceză. În perioada 1981-1986 a fost profesor de limba română la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 a devenit redactor al revistelor Viața studențească și Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvântul și Alianța Civică.
Între 1990 și 1991 a fost redactor șef la Varietăți, TVR, de unde a demisionat. Este membru fondator al Academiei Cațavencu unde lucrează și în prezent. Din toamna anului 2004 este și senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, pînă în 1996 activînd în grupul Divertis. Este realizator și prezentator al emisiunii „Lumea citește!” pe TVR 1. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În 2010 a fost numit în postul de consul general român la Marseilles, Franța.
Ioan T. Morar, cunoscut jurnalist și om de televiziune, membru fondator al Academiei Cațavencu, este autorul romanului "Lindenfeld", un volum minunat ce recreează viața satului bănățean cu nume omonim, prin punerea în scenă a unui spectacol inedit care, dincolo de aspectul istoric, sondează adâncimile sufletului uman în lupta cu timpul.
Întemeiată în anul 1828 de pemii (coloniști germani) din Boemia, Lindenfeld este o mică așezare de munte din județul Caraș-Severin, greu accesibilă, complet izolată de localitățile vecine. Aproape dispărută de pe harta României în 1998, odată cu moartea bătrânului Paul Schwirzenbeck, Lindenfeld exercită un magnetism aparte, este o punte între trecut și viitor ce poate fi exploatată la mai multe niveluri. Deși ficțiunea imaginată de scriitor își are rădăcini într-o arhivă adevărată, întâmplările brodate pe marginea acesteia fac aluzie la o realitate dorită, dar, din păcate, neadevărată.
Premisa și intriga acestei cărți o constituie reîntoarcerea miliardarului Klaus Bernath la vatra satului după ani de pribegie în străinătate, de pe meleagurile Americii de Sud unde a început să pună bazele averii sale, până la revenirea pe bătrânul continent și stabilirea în Germania, țara de origine a strămoșilor săi. Dar, se pare că satul părăsit nu reprezintă o opțiune viabilă de redat în biografia pe care Otto von Romanoff a fost însărcinat să o scrie, așa că, acesta decide reînvierea Lindenfeldului.
O surpriza placuta cartea asta, nu-l cunosc pe autor, il felicit pentru ideea si tema cartii, sper sa aiba cartea si mai multi cititori la noi in tara, pentru ca tema este destul de interesanta si corespunde momentului nostru prezent.
M-am gândit de câteva ori pe parcursul lecturării dacă mai are vreun sens să continui să citesc știind deja ce urma să se întâmple de pe coperta 4. Cu atât mai mult cu cât am început și o carte de Borges care scrie câte un roman de câteva sute de pagini într-o nuvela de 10 pagini.
Spoiler: Dar a avut sens. M-am hlizit mult pe parcurs de inventivitatea autorului și de dinamica grupului. Sunt puțin dezamăgit totuși de mine ca nu am prevazut alegoria piesei de teatru cu un singur spectator într-un sat părăsit cu piesa de teatru in care a participat o țară întreaga și care a avut un cuplu spectator. Pentru asta, Morar merita toată considerația mea, e prima mea carte de la el.
This entire review has been hidden because of spoilers.
The idea of the novel promised a little bit more versus what Mr. Morar delivered, but in the end it was a relatively nice novel.
What I liked: - the plot which is quite unusual - there are some decent parts with very well thought messages and good articulated arguments to back them up - At least in the initial phases, the character Klaus Bernath is well built and articulated. There are several other minor characters which are reasonably well constructed.
What I believed it is not perfect: - The idea of the novel has a lot more potential for humor like the one from Jerome K Jerome or David Lodge - The editor simply ruined the plot with his blurb by revealing the resolution of the final conflict - There are a lot of stereotypes, especially in some characters
Anyway it was a decent novel. For sure the author has potential.
I loved the whole atmosphere of the book, it had humor, it had some historical context, reffering to Communist Romania, it had a little action too, and a nice plot to build everything on! A light read, that had a very movie-like flow.
Lindenfeld e un roman de ficțiune, dar pentru unul ca mine, legat puternic de Banat și cu imaginea clară a satelor de pemi (numele dat cehilor ce au colonizat zona în secolul 19, cu scopul de a întări frontiera Imperiului Austro-Ungar), senzația permanentă a fost “oare sigur nu e adevărat? măcar parțial?”. Pentru că recunoști atât de multe tipologii de personaje românești (de ex. turnătorul de ieri, devenit capitalistul de azi, oportunistul din fiecare colectiv etc.). Citind cartea, parcă vedeam Bigărul, situat ceva mai la sud, aproape de Dunăre. Apoi, Lindenfeld, adevăratul sat, e la câțiva pași de Gărâna, un loc și el foarte cunoscut mie prin evenimentele de acolo la care am participat.
Dacă vă hotărâți să citiți „Lindenfeld” de Ioan T. Morar (eu sper să o faceți, este una dintre cărțile românești bune - deși nu perfecte) și nu vă plac spoilerele, trebuie să vă avertizez de la bun început: evitați pe cât posibil prezentarea de pe ultima copertă, Goodreads sau site-ul editurii, care dezvăluie o parte din intrigă și - pe-asta n-am înțeles-o - chiar și o răsturnare de situație de la final. Romanul merită citit fie doar și pentru a afla istoria și destinul satului Lindenfeld - cea reală și cel imaginar. Dar nu numai din acest motiv.
Scrisă într-un stil simplu și alert, cu o narațiune bine dozată, care pe mine m-a ținut în priză pe tot parcursul lecturii, cartea are un subiect foarte interesant, mult umor și personaje principale bine definite, fiind presărată cu detalii pitorești despre societatea românească post-decembristă, anecdote legate de dictatură, dar și cugetări cu tentă semi-filozofică. S-ar mai putea numi „Povestea lui Klaus Bernath, cumpărătorul celui mai scump bilet de intrare la teatru din lume” sau „Povestea localității Lindenfeld, satul fantomă al Banatului”, cert este că subiectul și modul cum este tratat - curat, credibil, chiar dacă ușor previzibil - reprezintă unul dintre punctele forte ale romanului.
Auzisem de Lindenfeld, cătunul întemeiat de câteva familii de germani (numiți pemi) în Banatul montan, în secolul 19, dar nu știam mai nimic despre istoria satului și motivele care au dus la decăderea și depopularea sa. În paginile romanului, care pleacă de la amănunte reale, pentru a se ramifica apoi în scenarii ficționale, Ioan T. Morar ne poartă în acest loc uitat și greu accesibil, altădată un pământ al făgăduinței pentru colonizatorii germani veniți din Boemia, care visau să înceapă aici o viață nouă, mai îndestulată, beneficiind de avantajele unei noi patrii.
În zilele noastre, satul părăsit, cu casele în ruină oferind un spectacol dezolant, cu ulițele străbătute mai mult de ciobani și turmele lor, devine teatrul unor întâmplări neobișnuite, care-l au în centru pe un bărbat născut la Lindenfeld, cândva înainte de mijlocul secolului 20. Miliardarul Klaus Bernath fugise din România comunistă și făcuse avere în străinătate, după o cursă pentru supraviețuire în care pornise singur, lăsându-i în urmă pe părinți, prieteni și iubita din liceu, Gudrun. Un trecut din care se ridică multe regrete, răspântii în care putea porni pe alt drum, o balanță inegală în care averea nu poate răscumpăra fericirea și liniștea sufletească.