Coincidențele Dragostei

by Jenifer Jenn

Eu nu am crezut niciodată în dragoste. Tot ce cunosc este abuzul. Moartea. Supraviețuirea. Tot ce mai am este arta, o țară străină și un suflet defect. Mă afund în vicii și îmi aștept moartea - doar exist, nu mai trăiesc. Dar el nu știe asta. El nu știe că ar trebui să fugă de mine, căci sunt cu mult mai distrusă decât el. Că am mers pe cadavre ca să ajung unde sunt.
Nimic nu e mai presus de salvarea mea, și arta mea. Este naiv dacă are impresia că îl voi lăsa să mă iubească și să-mi dea planurile peste cap. El este monstrul de care am fugit. Sunt în pericol iminent de a-i da totul dacă îl las să mă iubească. Așa că, îl alung.

484 pages, Paperback

Published February 3, 2025

Reviews

[Andreea · Rating 2 out of 5]

Recenzie “Coincidențele dragostei” 🖤

Rating: 2✨

Voi porniți de obicei cu așteptări mari înainte să citiți o carte sau, mai bine zis, vă faceți așteptări după ce ați citit câteva pagini dintr-o poveste? Eu asta fac de multe ori, iar când apare sentimentul de dezamăgire este unul de nedescris.

Cartea a început cu o premisă extrem de interesantă și m-a prins imediat în firul poveștii, o fată cu talente în artă (refuz să o numesc artistă, fiindcă apelativul m-a urmărit pe tot parcursul cărții și m-a obosit extrem de tare) cu traume în spate, născută într-o cultură total diferită față de cea din România. Discrepanța dintre cultura din Kuwait, un stat în Peninsula Arabică, și cultura din România a fost foarte interesantă să o descopăr, să văd viața unei copile distrusă cu timpul într-o casă unde violența este la ordinea zilei, regulile care trebuie urmate de patriarhul casei… absolut trist prin ce au trecut femeile din casa aceea. Însă, Adelina prin intermediul bunicului său a avut șansa de o evadare, și a ajuns în România.

Cu traumele căpătate, după nenumărate încercări să se vindece, Adelina are un set de principii și o silă de sexul masculin. Problema este că ușor ușor acțiunile au devenit contradictorii cu ce simte ea de fapt. Panica, frica, ambele se estompează când se află în club, când se apropie noaptea târziu de protagonistul nostru, când fumează iar și se culcă cu un prieten de al său, ca după iar să se panicheze…

Eduard, un bărbat în vârstă de 32 de ani se comportă la fel de imatur ca și Adelina care are 19 ani. Lipsa lor de încredere a fost prezentă pe tot parcursul cărții, iar până la final s-au observat deciziile greșite și total neînțelese de mine. Eduard care o minte constant și este total opus principilor pe care le are Adelina, Eduard care și el a hărțuit sexual, iar prin asta a trecut Adelina, doamne ferește… când am ajuns la partea aceea am zis că nu este adevărat ce se întâmplă. Cum? De ce? Cum să fie împreună cu el când el reprezintă traumele care i-au distrus viața?

Mai sunt și multe secrete între ei, mai ales în ceea ce îl privește pe Tomas… alt subiect care m-a lăsat cu semne de întrebare privind comportamentul Adelinei. Cum să se angajeze pentru el? Gesturile lui Eduard și cum o tratează pe Adelina în fața prietenilor săi…

Stilul de scriere a fost unul foarte frumos, mi-a plăcut extrem de mult cum a fost scrisă povestea, dar cu povestea în ansamblu nu am putut deloc să ajung să rezonez cu ea. Nu am putut să trec peste comportamentele imature ale personajelor, secretele (în loc să discute când era momentul potrivit) și deciziile (mai ales decizia de la final). Primele 200 de pagini mi-au plăcut foarte mult, cum am menționat și prima oară - mi-a plăcut trecerea în cultura cealaltă, dar din păcate nu am putut să ajung să iubesc povestea dintre Adelina și Eduard.

[Cristiana Gabriela Pătroi · Rating 5 out of 5]

Încă de la prima carte pe care am citit-o de la Jenifer Jenn, am știut că voi adora orice va scrie și se pare că... de acum încolo va trebui să caut un cuvânt mai presus decât „a adora”.
Știți că în general scriem recenzii lungi atunci când nu ne place o carte și ne rezumăm la a spune puține lucruri despre cele care ne plac cu adevărat? Simplul fapt că scriu această recenzie este o provocare pentru mine, căci lectura a fost atât de bună, încât nici nu îmi găsesc cuvintele ca să spun cât de mult mi-a plăcut, cât de frumos scrie autoarea și cât de multe aveți de pierdut dacă nu o veți citi!
Vreau să încep așadar prin a spune că intenționam să extrag citate din carte, dar a intervenit o problemă majoră: AȘ FI CITAT TOATĂ CARTEA. Și, credeți-mă, exact așa s-a simțit. Ca un citat profund, metaforic, complex, pe care ți-l gravezi undeva în suflet și îl ții minte pe veci, gândindu-te la el neîncetat. Pur și simplu ador stilul de scriere al autoarei, îmi place la nebunie cum gândește acțiunea cărților ei de la început până la final și îmi place că nu se ferește să abordeze subiecte tabu, că își deschide sufletul în fața noastră și ne arată puțin din arta ei.
Am cunoscut-o pe Adelina dincolo de paginile cărții, i-am simțit dragostea pentru artă, i-am studiat modul intens în care simte fiecare emoție, i-am pătruns în minte și în suflet și nu pot spune decât că mă simt onorată că am avut ocazia să cumpăr această lucrare și că am fost printre primii care au achiziționat-o. Și, ca un bonus neașteptat, mi-am regăsit numele în secțiunea de mulțumiri, chiar dacă contribuția mea a fost aproape neînsemnată. Jen, te voi susține întotdeauna, să nu uiți asta!
Trecând la subiectul cărții (sper că ați prins ideea că e una dintre autoarele mele preferate, da?), mi-a plăcut la nebunie. De obicei spun că devorez cărțile bune, însă pe aceasta am savurat-o, atât de mult mi-am dorit să nu se termine! A fost o lectură atât de intensă, de emoționantă, de frumoasă, de... perfectă. Mă minunam cu fiecare capitol pe care îl citeam de talentul înnăscut al autoarei de a scrie, pentru că nimeni nu s-ar gândi că în spatele acestei minunății de carte se ascunde o adolescentă care a publicat nu una, ci două cărți înainte de a împlini vârsta majoratului. Modul în care e relatată acțiunea denotă o maturitate în gândire uimitoare, care se îmbină pe alocuri cu naivitatea specifică unui personaj rănit, sau, cum spune Jenifer, „distrus frumos”. Această figură de stil m-a urmărit pe tot parcursul lecturii și nu cred că există un mod mai potrivit pentru a-i contura pe cei doi protagoniști ai frumoasei și zbuciumatei povești de iubire pe care autoarea a creat-o pentru noi.
Ca în orice roman de dragoste, avem nevoie și de puțină dramă, de secrete murdare, de mister, iar „Coincidențele dragostei” le-a avut pe toate, din plin! Nu am prevăzut o parte din răsturnările de situație, iar cele pe care le-am presimțit m-au surprins prin avalanșa de emoții pe care mi-au provocat-o. Finalul a fost incredibil de bun și abia aștept lansarea celui de-al doilea, pentru că nu mă pot rupe încă de Adelina și de Eduard, pe care am ajuns să îi îndrăgesc nespus.
Îmi doresc ca acest roman să ajungă în mâinile cât mai multor oameni, care să trăiască la intensitate maximă toate emoțiile pe care Jenifer ni le transmite, care să se lase purtați în lumea ei, care să aprecieze cartea din toate punctele de vedere - atât ca și conținut, cât și ca obiect, de la grafica frumoasă de interior și până la cuvintele cuceritoare de pe coperta IV pe care prietenul artistei (dați-mi voie să o numesc artistă în loc de autoare) i le-a spus în primul rând ei, și abia apoi nouă, încă o dovadă a faptului că citind acest volum ni se permite să pășim într-o mică măsură în intimitatea lui Jenifer.
Ar fi multe de spus și mi-ar plăcea să pot lăuda mai bine cartea, însă cuvintele mele nu sunt de ajuns. În schimb, pot împărtăși impresia cu care am rămas după ce am terminat de citit:
Jenifer este o maestră a emoțiilor. Nu ai cum să nu iubești arta ei!

[The Girl With Blue Eyes · Rating 2 out of 5]

DISCLAIMER: această recenzie conține SPOILERE (implicit despre final)

Cred că am plecat la drum cu niște așteptări un pic prea mari? Dar cum să nu o fac? Când cartea arată superb și are atâtea recenzii frumoase aici. Ca să nu mai spun de faptul că mă înclin în fața modului în care autoarea a reușit să o promoveze.

Mi-am dorit să-mi placă, zău, că mi-am dorit, dar nu a fost să fie. Pe tot parcursul lecturii mi-a fost cu neputință să rezonez cu firul narativ, cu modul de gândire al personajelor, cu ele însele. Am resimțit acțiunea foarte haotică și impulsivă, iar pentru mine Adelina și Eduard au dat dovadă de o imaturitate de nedescris și o atitudine de lovebombing periculoasă. Îmi voi justifica afirmațiile prin paragrafele următoare.

Prologul a avut un potențial uriaș, mi-a captat atenția și m-a făcut curioasă și entuziasmată de povestea Adelinei. Am fost plăcut surprinsă să îmi dau seama că lectura se va concentra în jurul recuperării femeii după supraviețuirea unui abuz se*ual, respectiv asupra problematicii misoginismului și felul în care acest tip de gândire afectează viața fizică, psihică, emoțională și socială a unei femei. Fiind tematici atât de grele, de importante, mi-am făcut așteptări. Totuși, privind influențele arăbești ale originii Adelinei, pe parcursul cărții mi-aș fi dorit să știu mai multe despre cultura oamenilor din Kuweit, despre tipicele dinamici familiale, despre felul în care aceștia își cresc copii, despre cultura lor în sine.

Adelinei i se oferă șansa de a fi liberă, este trimisă în România, unde are oameni dragi, face artă și are parte de studii superioare. În peisaj apare Ciprian, unul din prietenii fiului oamenilor sub a căror aripă a fost trimisă. În urma unui coșmar teribil, Adelina se dr*ghează și face s*x cu el. Am înțeles relația cauză-efect, da, dar mi s-a părut că întreaga situație cu acest băiat rămâne neîncheiată. Mi-ar fi plăcut să se pună mai mult accent pe mustrările de conștiință ale protagonistei, să văd că gândul la acțiunile sale o țin mai mult, să văd niște consecințe pe termen lung. De altfel, tocmai datorită semnificației acestei escapade pentru Ade mi-ar fi plăcut ca acest băiat să fie mai implicat în poveste, nu să dispară subit. Părea că el o place, deci ar fi putut fi un interes romantic promițător, dacă nu chiar cel cu care ea să rămână în final.

Apoi apare în peisaj adevăratul interes romantic: Eduard. Un bărbat șarmant, bogat, cu funcții înalte. Totuși, aici avem parte de un age gap de 13 ani. Ea 19, el 32. În privința asta mi-ar fi plăcut doar să existe niște conflicte interioare mai pregnante legate de această diferență, să nu fie trecută cu vederea atât de ușor, mai ales că acțiunea se desfășoară în România, iar aici știm cu toții ca astfel de dinamici nu sunt privite tocmai pozitiv de societate.

Odată cu apariția lui Eduard în poveste, filmul meu se rupe și nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă. Pe tot parcursul lecturii au existat nenumărate paragrafe în care Adelina sublinia că este o femeie puternică, una ce nu își dorește să fie ca restul femeilor din Kuweit, supusă și docilă într-o lume dominată de bărbați agresivi, că vrea pentru sine să fie independentă, să aibă un drum al ei, că nu vrea să depindă și să se mai înjosească vreodată în fața unui bărbat. Mesajele acestea sunt de o nemărginită importanță mai ales în contextul actual, când misoginismul se găsește la orice colț de stradă și, totuși, alege să rămână tocmai lângă tipologia de bărbat pe care îl detestă. Astfel, personajul Adelinei este împuternicit cu oportunitatea de a-i transmite cititorului un mesaj sensibil și de o mare importanță dar, în umila mea opinie… nu-i iese.

Adelina, abuzată, descoperă ca omul de care urmează să se îndrăgostească a fost la rândul său un abuzator. Având în vedere trecutul său, decizia corectă și sănătoasă ar fi să rupă cercul vicios și să îl respingă, să evite să se expună chiar și riscului de a fi din nou abuzată, corect? În schimb, ea trece cu vederea în repetate rânduri aceste aspecte și îi rămâne alături. Nu îl chestionează la momentul potrivit, iar el, bineînțeles, nu avusese niciodată intenția de a fi sincer cu ea. Da, înțeleg, trecutul nu te definește, dar într-un astfel de context, în care traumele se presupune că au rădăcini adânci în mintea ei, îmi este greu să cred că psihicul și corpul ei au cedat atât de ușor în fața acestor triggers extrem de mari, în fața apropierii lui, personaj care, până la urmă, reprezintă tot ce Ade a urât vreodată.

Ea pare că este îmbătată cu apă chioară, cu vorbe dulci, alinturi și promisiuni deșarte, fundamentate pe… nimic altceva decât o poreclă drăguță și o romantizare a întregii situații? Din păcate nu am reușit să îmi dau seama ce a văzut Ade atât de special la Eduard, în afara faptului că “era cel puțin la fel de distrus ca ea”.

În poveste mai apare un al treilea personaj masculin care își lasă amprenta asupra Adelinei. Cel puțin teoretic. Astfel, simțit că există o conexiune mai profundă între Tomas și Adelina, decât între ea și Eduard. Cu Tomas ea are un trecut, un context și niște consecințe. În trecut, după moartea bunicului său, ea se abandonează în brațele lui Tomas si el o abuzează se*ual. Nu recurge la poliție întrucât acesta o șantajează. După o vreme, Tomas însuși se oferă (doar pentru “a-și potoli dorul de ea”) să îi deschidă o galerie de artă și să o numească directoare. Cu ce bani? Ce lucrează omul ăsta să aibă asemenea fonduri? N-are altceva de făcut cu viața lui? Alte investiții?Un motiv mai serios pentru a-și asuma o asemenea investiție? Orișicum, Adelina, disperată să își împlinească visul, acceptă acest parteneriat și, cumva, are succes. Cei doi se au la cuțite, el o iubește deși a abuzat-o și o tratează mizerabil, ea vrea să se răzbune dar cam tot la mâna lui este întrucât el se dovedește investitorul principal al galeriei sale mult iubite.

Un alt aspect pe care îmi asum că nu l-am putut înțelege pe deplin este dinamica Alicia - Eduard. În trecut, după ce el o înșală cu sora ei pe care o și abuzează, apoi ea se sinucide, Alicia “din iubire” (și lipsă de autosuficiență sau co-dependență că altfel nu-mi explic) îi rămâne alături ani la rândul lui Eduard, în loc să-l trimită la naiba și să își vadă de viață. Totuși, aceasta are suficientă minte încât să-i dea un disclaimer Adelinei privind trecutul noului său iubit.

Nici din partea a treia, distruși frumos, nu pot spune că am înțeles mare lucru. Ea este confuză după aflarea adevărului, dar tinde spre a-l ierta că nu i-a mărturisit totul de la bun început, așa că ajunge în vacanță în Italia cu el, unde acesta o cere în căsătorie și ea refuză. Ulterior își dă seama că îl iubește și trece cu vederea câte și mai câte, doar să îl găsească în pat cu alta. Fuge de la apartament și are un accident de mașină superficial. La spital află ca a făcut av*rt spontan, fiind însărcinată în 3 luni. Simptome n-avem? Grețuri? Menstruație întârziată? Apoi imediat după află ca tatăl ei a murit și merge acasă în Kuweit pentru înmormântare. Aici șocul sarcinii pierdute este dat uitării, fiind înlocuit cu cel reprezentat de neputința sa de a-și plânge tatăl, abuzator la rândul său. În schimb, discuția dintre ea și mama ei avută în contextul acestor evenimente, foarte matură și revelatoare de altfel, mi-a plăcut cum a fost gestionată.

Ulterior acestor evenimente se întoarce în România unde, una peste alta, află că a “câștigat” oportunitatea de a și deschide o filială a galeriei de artă în Dubai. Radem, glumim, dar partenerul ei de afaceri, Tomas, investitor de altfel, nu are nimic de spus? N-are și el o opinie, niște hârtii de semnat? Ia ea deciziile de capul ei pe banii lui? În fine, alege să plece și o lovește simțul moralității și melancolia iubirii și realizează din nou că îl iubește de nu mai poate pe Eduard, așa ca îl cheamă la o ultimă discuție. El vine apatic, cu un băț în fund ca altfel n-am cum să o spun. Vă amintiți cererea aia refuzată? El alege să îi ascundă adevărul despre trecutul lui, despre faptele lui, el știindu-i ei toată povestea, ea îl refuză și tot el se supără și își îneacă amarul în alcool și în brațele altor fete? Cât tupeu… ea e disperată, îl vrea înapoi, să o ia de la capăt. Pardon? Cum poți spune așa ceva, acum, în final, după ce te-ai bătut în piept atâta timp că nu te vei lăsa călcate în picioare în fața unui bărbat? Atitudinea ei în cadrul acestor evenimente anulează tot mesajul cărții, tot potențialul ei, toată strădania ei de a nu mai avea în viața sa bărbați care au abuzat/abuzează.

Pot spune că a fost o poveste interesantă, eram curioasă să văd ce decizii pripite mai iau cei doi amorezi, pe care, așa cum am spus și la începutul acestor rânduri, i-am perceput ca fiind foarte imaturi. Dacă pe Adelina mai pot să o înțeleg cât de cât prin prisma faptului că la 19 ani nu le știi pe toate și nu e deloc ușor să treci prin experiențele prin care a trecut ea și nu știi întotdeauna cum să le gestionezi, mai ales când cercul tău de suport e fluctuant, pe el la cei 32 de ani ai lui, cu o carieră în avocatură și pe cale de a deveni politician, nu l-am putut înțelege.

Povestea a avut mult, dar mult potențial, dar cel puțin în cea ce mă privește, simt că nu și l-a atins. Asta mă întristează îngrozitor, tocmai pentru că mi-am dorit să-mi placă. Am simțit că mesajul principal al cărții, acela referitor la importanța drepturilor egale, la necesitatea luării de măsuri în cadrul abuzurilor se*uale/domestice, la discrepanța dintre două culturi diferite, la datoria morală pe care o femeie o are față de sine însuși să se protejeze și să plece atunci când are în față toate motivele de a pleca… s-a pierdut printre rânduri tocmai datorită sentimentelor mult prea contradictorii ale Adelinei. I-am perceput deciziile ca fiind impulsive, insuficient rumegate și izvorâte dintr-o dorință de a-i face pe plac lui Eduard. Poate chiar a fost manipulată de acesta pe alocuri.

Povestea Adelinei ar fi fost cu mult mai scurtă și mai puțin întortocheată dacă aceasta ar fi mers la terapie. Conștientă fiind de toate rănile ei sufletești, de toate mecanismele sale de apărare și de modul în care corpul ei reacționează în fața apropierii unui bărbat… ea ar fi putut cere ajutor. Poate atunci parcursul ei cu Eduard ar fi fost altul. Cine știe? Asta e doar o întrebare ipotetică de-a mea la care reflectez când scriu aceste rânduri.

Totuși, doar pentru că am ales să îmi justific rating-ul argumentând aspectele cu care am simțit că nu am rezonat, asta nu înseamnă că nu au existat lucruri care mi-au plăcut. Pentru că au fost. Cartea a fost scrisă foarte frumos, se simte faptul că autoarea a trecut de mai multe ori asupra ei. Am simțit o combinație între Jennifer mică, cea care a scris-o, și Jennifer mare, cea care a revizuit. Respect dorința autoarei de a păstra o parte din poveste așa cum a luat naștere.

Stilul de scriere, de altfel, m-a cucerit. Mi-au plăcut mult citatele, introspecțiile Adelinei, precum și modul în care aceasta vorbea despre artă, despre toamnă și despre venirea nopții, paragrafe care au fost foarte poetice și de o melancolie aparte. Am rezonat cu scriitura autoarei și acesta este motivul pentru care în viitor voi continua să o citesc, să le mai dau o șansă scrierilor sale.

De asemenea, mi-a plăcut mult și relația pe care Adelina a avut-o cu familia în al cărui sân a fost trimisă în grijă. A avut parte de sprijin necondiționat, de dragoste și un loc unde să meargă pentru un sfat. În ciuda vieții grele din Kuweit, m-am bucurat să văd că măcar în acest fel a avut parte de familia pe care și-a dorit-o.

Una peste alta, pot spune un singur lucru: doar pentru că această carte nu a fost pentru mine, nu înseamnă că nu va fi nici pentru tine. Oamenii sunt diferiți, gusturile și perspectivele la fel, așa că aleg să fiu genul de om care recomandă o carte indiferent de rating.

[Elena's _Reading_Corner_97 · Rating 5 out of 5]

"În viață, toată lumea ne rănește. Trebuie doar să ne alegem persoanele pentru care se merita sa suferim"

Cartea aceasta mi-a plăcut la nebunie! A fost plină de emoții și trăiri intense, m-a făcut să zâmbesc dar și să plâng, m-a făcut să vreau să fiu acolo să ofer  îmbrățișări Adelinei dar și lui Eduard, și câte o palmă peste orgoliile și încăpățânările lor 🫣😅

Povestea este plină de suferință, multe secrete întunecate ce sunt scoase la iveală în cele mai grele momente și fac lectura să fie una plină de suspan 🫣 am parcurs capitol după capitol cu sufletul la gură și am ajuns la final fără măcar să realizez 🙈

Personajele au fost foarte bine construite, Adelina este o tânără care a suferit mult în copilărie dar care luptă să-și vindece sufletul distrus, o vedem cum devine  femeie independentă și puternică și își înfruntă cele mai întunecate temeri. Uneori atitudinea adolescentină și comportamentul ei au adus-o în situații în care simțea că este făcută să-i distrugă pe cei pe care îi iubește 🥹 și au fost câteva faze care m-au enervat, dar am trecut peste, fata chiar suferă 🙈
Eduard însă, este și el un personaj minunat, dar cu sufletul în mii de bucăți, cu un trecut întunecat dar care își găsește vindecarea alături de Adelina, un tip foarte matur cu o carieră reușită dar totuși parcă uneori lua decizii cu mintea unui adolescent 😅

Personajele secundare au fost și ele minunate, mi-a plăcut relația frumos construită între Adelina și Seb , prieteni la bine și la greu iar Ana și Marcus au fost părinții pe care Adelina nu i-a avut 🙈 l-am urât pe Tomas pentru tot ce făcuse 😡  dar m-am bucurat în final când am aflat ce i s-a întâmplat, Bravo Adelina 💪 ai făcut ce trebuia! 🫣

Am admirat curajul Adelinei pe tot parcursul lecturii, dar finalul, m-a trecut prin toate stările, nu vreți să știți cum mă enervam, zambeam și sufeream la unele replici 🥹 am rămas cu gândul la Adelina și Edi și la tot ce s-a întâmplat cu ei ....
Am nevoie de volumul 2 cât de repede posibil căci Adelina și Eduard m-au lăsat cu un gol imens 🙈

[Maria Țoropoc · Rating 5 out of 5]

Mi-a fost greu să las cartea din mână, dar și mai greu mi-a fost să mă desprind emoțional de ea.

„Coincidențele Dragostei” nu e genul clasic de roman romantic. Nu începe cu fluturi în stomac, ci cu durere, cu abuzuri nevindecate, cu o voce feminină profund afectată de trecut, dar care reușește să rămână lucidă, sinceră și extrem de puternică în vulnerabilitatea ei.

Am rezonat cu protagonista nu pentru că i-aș semăna, ci pentru că vocea ei e autentică. E o femeie care se refugiază în artă și se afundă în suferință. Dragostea, pentru ea, nu este un ideal, ci un risc. Iar când acel „el” apare, nu-l întâmpină cu speranță, ci cu frică. Pentru că știe că a iubi înseamnă a lăsa garda jos.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost stilul autoarei. Jenifer Jenn scrie cu o intensitate rară. Frazele sunt scurte, dar încărcate. Limbajul este liric, aproape poetic, dar nu pierde niciodată contactul cu realitatea dură a personajelor. Totul pare trăit, nu inventat.

Dacă ești în căutarea unei povești care nu cosmetizează suferința, dar care vorbește sincer despre cât de greu e să lași pe cineva să te iubească, această carte merită citită.

Un debut profund, matur și memorabil.

[Teodora · Rating 5 out of 5]

4.5⭐️

Genul programului: dramă

O scriitură frumoasă, îmbinată cu momente tensionate, toate sub o cupolă plină de artă? Exact așa este cartea asta!

Cred că aspectul meu preferat legat de poveste este maniera în care autoarea a reușit să integreze acest spirit de artist (pe care îl ador!) printre pagini.

Întreaga cartea mi s-a părut un masterpiece. Precum arta, povestea de față nu este ușor de digerat pentru oricine, din anumite puncte de vedere. Ușor abstracte pe alocuri, paginile mi-au dat și anumite bătăi de cap. Unele pe care, însă, le-am apreciat.

Mi-aș fi dorit ca unele scene să fie mai pe larg abordate, căci le-am simțit oarecum grăbite. Tot în zona de lucruri care nu au fost chiar pe placul meu se numără anumite elemente ce nu mi s-au părut bine legate între ele și anumite reacții ale personajelor cam exagerate pentru gustul meu.

Dar la finalul zilei dramă este dramă, iar arta este artă!

Mereu am fost de părere că o poveste cu adevărat bună este una pe care te zbați să o înțelegi pe deplin. Una care nu este pe gustul tuturor, însă atrage prin unicitate. "Coincidențele dragostei" face cu siguranță parte din această categorie!

Trecând la lucruri ce țin de estetica frumosului, am iubit fiecare pagină. Am râs și am plâns cu personajele. Mi-a părut rău pentru momentele grele și m-am bucurat pentru reușitele lor.

Povestea Adelinei și a lui Eduard este una profundă. Are dramă, are iubire, are înțelegere, are regăsire, are certuri și are lipici. Pe scurt, tot ce mi-aș fi putut dori. Deși încă mă lupt să îi înțeleg atât pe ei, cât și purtările lor din anumite clipe, cei doi mi-au rămas în minte și-n suflet.

[Maria ☆ · Rating 5 out of 5]

„— 𝐄𝐬𝐭𝐢 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐨𝐚𝐬𝐚 𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐨𝐜𝐡𝐞𝐥𝐚𝐫𝐢. 𝐃𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭, 𝐞𝐬𝐭𝐢 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐨𝐚𝐬𝐚 𝐦𝐞𝐫𝐞𝐮. 𝐌𝐞𝐫𝐞𝐮 𝐚𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭. 𝐒𝐢 𝐜𝐚𝐧𝐝 𝐞𝐫𝐚𝐢 𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐞, 𝐢𝐧𝐭𝐮𝐧𝐞𝐜𝐚𝐭𝐚. 𝐒𝐢 𝐜𝐚𝐧𝐝 𝐞𝐫𝐚𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐨𝐚𝐬𝐚 𝐬𝐢 𝐢𝐦𝐛𝐫𝐚𝐜𝐚𝐭𝐚 𝐢𝐧 𝐚𝐥𝐛, 𝐢𝐧 𝐚𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐚𝐥𝐛, 𝐢𝐧 𝐈𝐭𝐚𝐥𝐢𝐚! 𝐒𝐢 𝐜𝐚𝐧𝐝 𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐳𝐞𝐚𝐢 𝐬𝐢 𝐞𝐫𝐚𝐢 𝐟𝐮𝐫𝐢𝐨𝐚𝐬𝐚 𝐜𝐚 𝐧𝐮 𝐢𝐭𝐢 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐫𝐞𝐭. 𝐄𝐬𝐭𝐢 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐬𝐚 𝐚𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐨𝐬!”💔 5🌟

Am început să citesc „Coincidențele dragostei” fără să știu exact la ce să mă aștept, dar cuvintele autoarei au fost atât de sincere și pline de emoție, încât mi-au atins sufletul înainte ca povestea să înceapă propriu-zis. Nu exagerez când spun că am trecut de la lacrimi la zâmbete și înapoi în doar câteva pagini.

Adelina e unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine pe care le-am întâlnit în cărți. O tânără femeie pe care o admiri pentru cât poate duce, pentru cum se ridică din fiecare cădere, pentru cum transformă durerea în artă. O artistă cu un trecut greu, care a fost pusă la pământ de prea multe ori, dar care a continuat să spere. Și chiar dacă a căzut de atâtea ori, s-a ridicat. M-a făcut să o admir sincer și să-mi dau seama că, uneori, purtăm în noi o forță pe care nu o conștientizăm decât atunci când n-avem de ales.
Eduard nu e bărbatul ideal. Dar a fost exact ceea ce Adelina avea nevoie. Dincolo de diferențele dintre ei – de vârstă, de statut, de viață – el a văzut-o. A iubit-o sincer, așa cum era, cu tot ce purta în sufletul ei. Între ei s-a creat o legătură profundă, autentică, pe care n-ai cum s-o ignori.

Jen scrie cu o emoție care se simte în fiecare rând și reușește să te facă parte din poveste, ca și cum ai trăi totul alături de personaje. M-a făcut să simt tot: să râd, să plâng, să mă gândesc la lucruri prin care am trecut și eu. De la cartea asta, știu sigur că Jenifer Jenn e una dintre autoarele mele preferate și orice va scrie în viitor, o voi citi cu sufletul deschis. Voi fi mereu acolo, printre primii.❤️

[Bușe Alexandra · Rating 5 out of 5]

Nu există cuvinte care să descrie cât de reală este cartea aceasta, cât de plină de emoție, de trăiri. Este adevărul spun în cel mai dur mod. Adevărul pe care îl trăiesc femeile. Da, această carte este despre femei!

Am simțit că trăiesc povestea vieții mele. Adelina mi-a adus aminte de abuzurile prin care am trecut, de relația pe care nu o am cu familia mea, de momentele în care am fost doar eu cu mine și am încercat să mă ridic, să fiu puternică. Ea nu a fost un exemplu doar pentru mine, ci este pentru toate femeile. Ne arată că poți renaște din cenușă, îți poți schimba viața, poți face totul, atâta timp cât îți dorești și lupți.

Vorbind acum despre cuplul Adelina și Eduard, am ajuns la concluzia că doi oameni distruși nu pot fi împreună. Dar de ce? Pentru că oamenii au nevoie mai întâi să se iubească pe ei și să se vindece, și apoi să iubească pe alții. Atunci când nu ești vindecat, îi vei răni involuntar pe cei de lângă tine.

Adelina avea momente când era foarte matură, dar și momente când se comporta ca o copilă. De două ori l-a respins pe Eduard, din cauza traumelor ei din trecut, și de două ori s-a întors plângând pentru a fi iertată, până când Eduard nu a mai vrut... Până când Eduard a ajuns cel de care îi era frică.

Am învățat ceva foarte important din povestea protagonistei. Destinul ți-l poți schimba singur, și în funcție de deciziile pe care le iei, poți ajunge să ai totul sau poți pierde totul într-o clipită. Unele lucruri nu mai pot fi reparate odată ce au fost distruse...

[Reader · Rating 5 out of 5]

Coincidențele dragostei este genul de carte care nu doar că îți rămâne în suflet, ci îți zdruncină convingerile și te forțează să privești iubirea și viața ta norocoasă cu alți ochi. Scrisă cu o profunzime rar întâlnită în literatura contemporană, Jenifer Jenn dovedește încă o dată că este o voce puternică și autentică, chiar personală.
Trebuie să recunosc ca această carte m-a devastat emoțional. Este o experiență completă, care atinge toate corzile traumei. Explorează într-un mod unic consecințele unei populații conduse de patriarhat asupra unei simple copile. Adelina, protagonista, este un personaj construit cu o sinceritate brutală, iar parcursul ei este o oglindă a realităților pe care multe femei le trăiesc în tăcere.
Jenifer Jenn reușește să contureze nu doar o poveste captivantă, ci și un manifest subtil despre libertatea și drepturile femeilor. Este o carte care trebuie citită nu doar de iubitorii genului romance, ci și de cei care contestă realitatea inegalității de gen. O zi în pielea Adelinei ar fi suficientă pentru a zdruncina orice prejudecată.
Acesta este doar primul volum și deja pot spune că Coincidențele dragostei este un must have în biblioteca oricui. Aștept cu nerăbdare continuarea și îi doresc autoarei mult succes dacă citește asta ;)

[Lexa W · Rating 5 out of 5]

Coincidențele dragostei, o poveste cu o încărcătură emoțională mare, o poveste speechless and heartbroken, m-a cucerit fiecare pagină, fiecare personaj, fiecare citat, fiecare intrigă, estitica cărți, micile detalii interioare, coperțile, fără doar și poate, este o lectură necesară aș spune, pentru toți iubitorii de romance, dramă, maybe a little bit dark romance.