Sufăr, deci exist: Portretul victimei ca erou

by Pascal Bruckner, Doru Mareș (Translator)

Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni: resentimentul şi răzbunarea. Cei fericiţi şi cei puternici vor şi ei să aparţină aristocraţiei marginilor şi să formeze noi caste ale decăzuţilor, în detrimentul celor cu adevărat nefericiţi. Pretutindeni înfloresc postura de paria, narcisismul secesiunii şi concurenţa victimizatoare.

Oare tinerele generaţii răsfăţate, crescute în teamă şi susceptibilitate, vor fi capabile să înfrunte lumea haotică actuală, marcată de întoarcerea la război, violenţă, terorism şi catastrofe naturale?

Genres: Nonfiction

304 pages, Paperback

Published October 1, 2024

About the author

Pascal Bruckner est un romancier et essayiste français, d'origine suisse protestante, né à Paris le 15 décembre 1948. Après des études au Lycée Henri IV à Paris, à l'université de Paris I et de Paris VII, et à l'Ecole pratique des hautes études, Pascal Bruckner devient professeur invité à l'Université d'Etat de San Diego en Californie et à la New York University de 1986 à 1995. Maître de conférences à l'Institut d'études politiques de Paris de 1990 à 1994, il collabore également au Monde et au Nouvel Observateur. Romancier prolifique, on lui doit Lunes de fiel - adapté à l'écran par Roman Polanski - Les Voleurs de beauté - prix Renaudot en 1997 - et plus récemment L'Amour du prochain (2005).

Pascal Bruckner is a French writer, one of the "New Philosophers" who came to prominence in the 1970s and 1980s. Much of his work has been devoted to critiques of French society and culture. He is the author of many books including The Tyranny of Guilt, Perpetual Euphoria and The Paradox of Love. He writes regularly for Le Nouvel Observateur.

Reviews

[Dobre Cosmin · Rating 3 out of 5]

3.5☆

[Mihaela Juganaru · Rating 5 out of 5]

Prima carte de 5*, de anul ăsta, e strălucită, documentată exemplar și foarte bine scrisă; mi-au mers la inimă eseurile lui Pascal Bruckner și presimt că va deveni unul din preferații mei, cel puțin pe nonficțiune.

"Bărbații si femeile trebuie să învețe să se opună seducției panicii. Eroismul înseamnă pur și simplu să fii om."

[Gritcan Elena · Rating 4 out of 5]

Destul de filosofică :)
Pe alocuri se citește cu dicționarul în mână

Nu condiția de victima trebuie să fie părăsită, ci victimizarea ca mentalitate

Umorul este foarte bine poziționat printre rânduri :)

[Stéphane · Rating 5 out of 5]

Une fois de plus Bruckner nous livre une excellente analyse du pathos contemporain, ses origines, ses causes et les pistes à suivre pour le dépasser. Chaudement recommandé.

[Vladimir Ghinculov · Rating 4 out of 5]

La victimization maladive

L'auteur le dit mieux:

D’un mot, les peuples ou les groupes opprimés n’ont qu’un droit, mais il est sacré, c’est de ne plus l’être. Et nous n’avons qu’un devoir envers eux, celui de leur prêter assistance si leur existence est menacée. Mais le fait d’avoir été asservi ou discriminé ne confère aucune supériorité métaphysique à une catégorie d’êtres humains sur les autres. L’idée selon laquelle ils auraient toujours raison, même lorsqu’ils basculent dans la violence, n’est pas tenable. Aucune minorité n’est prémunie de la barbarie, aucune n’a acquis du fait des malheurs endurés une sorte de grâce métaphysique qui la dispenserait de rendre des comptes. Finis donc ces peuples archanges, surtout dans le Sud global, qui interdisent aux autres de les juger et estiment qu’on leur doit tout en raison des outrages perpétrés jadis.

[Vincent Lemieux · Rating 3 out of 5]

Du bon et du moins bon. Sa critique du victiminisme est excellente. Sa compréhension du christianisme biblique est médiocre.