Locuri comune

by Adrian Păunescu

310 pages, Paperback

First published January 1, 1986

About the author

Adrian Păunescu (20 July 1943 – 5 November 2010) was a Romanian poet, journalist, and politician. Though criticised for praising dictator Nicolae Ceauşescu, Păunescu was called "Romania's most famous poet" in an Associated Press story, quoted by the New York Times.
Born in Copăceni, Bălţi County, in what is now the Republic of Moldova, Păunescu spent his childhood in Bârca, Dolj County. He did his secondary studies at Carol I High School in Craiova.

Păunescu studied philology at the University of Bucharest and became a writer and journalist. He was an influential public figure for Romanian youth throughout the 1970s and early 1980s. Though he was criticised for writing flattering poems about dictator Nicolae Ceauşescu, Păunescu remained popular in Romania, where he appeared on television several times a week.

As posthumously summarized by newspaper România Liberă, Păunescu "is still viewed as a hero by the man in the street" although "intellectuals continue to question his integrity and the literary value of his work".

Vladimir Tismaneanu called him "the supreme sycophant of the Ceausescu era."

A member of the Union of Communist Youth between 1966 and 1968, and, between 1968 and 1989, of the Romanian Communist Party, Păunescu gained control over a major weekly publication, Flacăra and became the producer and host of the only itinerant folk and pop show in the country, Cenaclul Flacăra, founded in 1973. He was a member of the Romanian Communist Party Central Committee and "court poet" of the dictator Nicolae Ceauşescu.

Reviews

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Îmi pasă

Mi-e dor de tine
Și nu-mi ajung celelalte
Uite că un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu știu cum, mi-e nu știu ce
Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

[Natalia · Rating 4 out of 5]

<<În acest loc comun
A trăit,
A gîndit,
A scris,
A suferit,
S-a bucurat,
V-a iubit
Și acum se odihnește
Un nume propriu
Care va fi fericit
Să devină un nume comun,
adrianpăunescu>>
26 decembrie 1986

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Cine iese ultimul din ţară

Sărăcia noastră ne omoară,
De atâta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?
(...)

[Alexia · Rating 1 out of 5]

Nu am rezonat deloc cu această carte. Tonul e intens, dar conținutul mi s-a părut lipsit de substanță. Pare mai degrabă un exercițiu de imagine decât o confesiune sinceră. Nu am simțit emoție reală și nu am rămas cu nimic după lectură.

[Stan Daria · Rating 5 out of 5]

poezii de admitere, o groază

[Flavius · Rating 3 out of 5]

Interesantă, pe alocuri provocatoare. Nu mă declar un fan al scrierilor lui Păunescu, dar trebuie să admit ca are o proză intriganta. Doar 3 stele deoarece nu am fost dat pe spate.