Proza ultrascurtă e precum cursa de 100 de metri plat. Clipești și ai pierdut startul, clipești din nou și e gata. Dar e proba regină a atletismului, cea care naște cel mai mare interes, cea pentru care pregătirea e draconică, cea la care departajarea e la milimetru.
Nic și Laura fac un adevărat maraton compus din curse de 100 de metri. Imaginează în doi, își predau ștafeta unul altuia (fără orgoliul semnăturii distincte), înlănțuie hohote de râs și emoții, dar și, uneori, gânduri ce se cer mai îndelung mestecate. Citiți și apoi jucați și voi jocul lor de-a proza ultrascurtă. Pe Ficțiuni Reale & LiterNet.
Spune-se că în octombrie 1975, Ilie Năstase a înfruntat-o pe marea campioană Evonne Goolagong într-un meci demonstrativ de un singur set, în Mission Viejo, California. Deși a intrat pe teren îmbrăcat într-o superbă rochiță, Ilie al nostru a luat bătaie cu șapte la cinci, spre deliciul publicului american.
În cartea pe care o țineți acum în mână, Nic Popescu participă alături de Laura Stanciu într-un adevărat turnir de flash fiction – gen încă prea puțin dezvoltat la noi, dar care vine tare din urmă, iar perspectivele îi sunt trandafirii: se citește ușor și se râde. Asta-i partea luminoasă din flash fiction. Partea lui mai puțin simpatică este că se scrie foarte greu, și din acest motiv am numit „turnir” cartea celor doi; gândiți-vă la un meci amical, în care se joacă numai la fileu! Da, Scurt pe doi este o carte-spectacol, pentru deliciul cititorilor.
Nic Popescu s-a hotărât să privească cu detașare și umor ceea ce se întâmplă în jur. Sunt atâtea necazuri, traume și lucruri rele în jurul nostru, încât el încearcă, din toate cuvintele și puterile, să îți aducă zâmbetul pe față.
Scrie cum poate mai bine în momentul acesta, cu nonșalanță, umor și dezinhibare. Dincolo de pasiunile pentru citit și scris, care-l mână în luptă, țelul lui suprem este de a-i face pe cât mai mulți români să citească și să-și deschidă mințile.
"Eu, două femei și niciun câine" este romanul de debut al lui Nic.
Mini-povestiri ce aparent nu au nicio tematică, dar care, după ce le-ai parcurs pe toate, dau cumva impresia că pot fi grupate totuși pe teme: casnice, politice, ba chiar fantastice etc.
La Gaudeamus a apărut o versiune adăugită (și cu o copertă mult mai reușită), pe care o voi citi și despre care voi scrie undeva la începutul anului viitor.