What do you think?
Rate this book
Băieţii şi alte povestiri
Şefii, primul dintre cele doua volume cuprinse în Băieţii şi alte povestiri, a fost publicat pentru întâia oară în urmă cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor şase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunţă o perspectivă aparte în contextul literaturii sud-americane, identificaţi adesea cu realismul de tip magic. Povestirea Băieţii, scrisă un deceniu mai târziu, e un punct de cotitură: violenţa e aici mai insidioasă şi nu mai ţine atât de un tacit „cod“ al onoarei şi al machismului, ca în povestirile şi romanele de până în 1967, cât, mai degrabă, de însăşi regula jocului.
„Şefii este prima mea carte şi în ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent şi student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, şi, cum îmi doream să public, am participat, fără prea mari speranţe, însă am fost premiat. Zece ani mai târziu am scris Băieţii. Subiectul îmi dădea târcoale de când citisem, într-un ziar, că un câine a emasculat un nou-născut, într-un sătuc din Anzi. Îmi doream să scriu despre această rană stranie care, spre deosebire de altele, nu se închide, ci, odată cu trecerea timpului, se deschide din ce în ce mai mult.“ (Mario Vargas Llosa)
„Şefii este prima mea carte şi în ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent şi student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, şi, cum îmi doream să public, am participat, fără prea mari speranţe, însă am fost premiat. Zece ani mai târziu am scris Băieţii. Subiectul îmi dădea târcoale de când citisem, într-un ziar, că un câine a emasculat un nou-născut, într-un sătuc din Anzi. Îmi doream să scriu despre această rană stranie care, spre deosebire de altele, nu se închide, ci, odată cu trecerea timpului, se deschide din ce în ce mai mult.“ (Mario Vargas Llosa)
176 pages, Paperback
First published January 1, 1991
29 people are currently reading
846 people want to read
About the author
Mario Vargas Llosa
540 books9,424 followersJorge Mario Pedro Vargas Llosa, 1st Marquess of Vargas Llosa, more commonly known as Mario Vargas Llosa, was a Peruvian novelist, journalist, essayist, and politician. Vargas Llosa was one of the Spanish language and Latin America's most significant novelists and essayists and one of the leading writers of his generation. Some critics consider him to have had a more substantial international impact and worldwide audience than any other writer of the Latin American Boom. In 2010, he won the Nobel Prize in Literature "for his cartography of structures of power and his trenchant images of the individual's resistance, revolt, and defeat".
Vargas Llosa rose to international fame in the 1960s with novels such as The Time of the Hero (La ciudad y los perros, 1963/1966), The Green House (La casa verde, 1965/1968), and the monumental Conversation in The Cathedral (Conversación en La Catedral, 1969/1975). He wrote prolifically across various literary genres, including literary criticism and journalism. His novels include comedies, murder mysteries, historical novels, and political thrillers. He won the 1967 Rómulo Gallegos Prize and the 1986 Prince of Asturias Award. Several of his works have been adopted as feature films, such as Captain Pantoja and the Special Service (1973/1978) and Aunt Julia and the Scriptwriter (1977/1982). Vargas Llosa's perception of Peruvian society and his experiences as a native Peruvian influenced many of his works. Increasingly, he expanded his range and tackled themes from other parts of the world. In his essays, Vargas Llosa criticized nationalism in different parts of the world.
Like many Latin American writers, Vargas Llosa was politically active. While he initially supported the Cuban revolutionary government of Fidel Castro, Vargas Llosa later became disenchanted with its policies, particularly after the imprisonment of Cuban poet Heberto Padilla in 1971, and later identified as a liberal and held anti-left-wing ideas. He ran for the presidency of Peru in 1990 with the center-right Frente Democrático coalition, advocating for liberal reforms, but lost the election to Alberto Fujimori in a landslide.
Vargas Llosa continued his literary career while advocating for right-wing activists and candidates internationally following his exit from direct participation in Peruvian politics. He was awarded the 1994 Miguel de Cervantes Prize, the 1995 Jerusalem Prize, the 2010 Nobel Prize in Literature, the 2012 Carlos Fuentes International Prize, and the 2018 Pablo Neruda Order of Artistic and Cultural Merit. In 2011, Vargas Llosa was made the Marquess of Vargas Llosa by Spanish king Juan Carlos I. In 2021, he was elected to the Académie française.
Vargas Llosa rose to international fame in the 1960s with novels such as The Time of the Hero (La ciudad y los perros, 1963/1966), The Green House (La casa verde, 1965/1968), and the monumental Conversation in The Cathedral (Conversación en La Catedral, 1969/1975). He wrote prolifically across various literary genres, including literary criticism and journalism. His novels include comedies, murder mysteries, historical novels, and political thrillers. He won the 1967 Rómulo Gallegos Prize and the 1986 Prince of Asturias Award. Several of his works have been adopted as feature films, such as Captain Pantoja and the Special Service (1973/1978) and Aunt Julia and the Scriptwriter (1977/1982). Vargas Llosa's perception of Peruvian society and his experiences as a native Peruvian influenced many of his works. Increasingly, he expanded his range and tackled themes from other parts of the world. In his essays, Vargas Llosa criticized nationalism in different parts of the world.
Like many Latin American writers, Vargas Llosa was politically active. While he initially supported the Cuban revolutionary government of Fidel Castro, Vargas Llosa later became disenchanted with its policies, particularly after the imprisonment of Cuban poet Heberto Padilla in 1971, and later identified as a liberal and held anti-left-wing ideas. He ran for the presidency of Peru in 1990 with the center-right Frente Democrático coalition, advocating for liberal reforms, but lost the election to Alberto Fujimori in a landslide.
Vargas Llosa continued his literary career while advocating for right-wing activists and candidates internationally following his exit from direct participation in Peruvian politics. He was awarded the 1994 Miguel de Cervantes Prize, the 1995 Jerusalem Prize, the 2010 Nobel Prize in Literature, the 2012 Carlos Fuentes International Prize, and the 2018 Pablo Neruda Order of Artistic and Cultural Merit. In 2011, Vargas Llosa was made the Marquess of Vargas Llosa by Spanish king Juan Carlos I. In 2021, he was elected to the Académie française.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 58 reviews
June 17, 2021
All these stories deal with youth in Peru almost half a century ago. Boys have cliques & become so dependent on one another... I dunno, all I can say is that I am so happy to be gay! There are several rites of passage and pseudo machismo... I'm so glad I did without. Really glad I didn't have to deal with these things. Most of the stories, particularly "The Cubs" and "On Sunday" are poignant (The titular work is perhaps comparable to the great novellas, like "Ivan Illych" & "Death in Venice"). There is uber-nostalgia for classroom days and the days when boys would rip on each other & yet stand up for one another, when the time came to help.
October 4, 2017
Mario Vargas Llosa had so far not figured in my list of authors that I have read - I don't know why. To all fans of literature, he is a must-read, I would say: I attribute my missing him out to the vagaries of chance - to be rectified post-haste!
This book, containing seven of the stories he had written during his youthful years, are all real gems. True to the Latin American culture, these tales are brimming with passion: love, lust, jealousy and anger. These are the narratives of a people who live life to the fullest - or die trying.
The title story is different in form than the other ones, which are told in relatively straightforward manner. "The Cubs", however, is pure stream-of-consciousness: the spare prose, the curious juxtapositions, and the strangely fluid feel of the narrative brings to mind Faulkner and Hemingway, two of Llosa's influences. This tragic tale of an accidentally castrated young man should have been maudlin - that it isn't is the evidence for the author's verbal dexterity.
Youthful rivalries are here - we see them in "The Leaders" and "On Sunday" - a bit silly if one looks at it from a mature viewpoint, but deadly serious to the protagonists. How serious it can be becomes evident in "The Challenge": here, the concept of honour has been carried over to the realm of men from that of boys.
The same concept of honour, coupled with feudal pride, gives us the tragic tale "The Younger Brother" - curiously, this story could be transported to feudal India without any alterations. Just goes to prove that power equations are the same everywhere, I guess.
The story that impressed me most, however, was "A Visitor". In this dark tale, Llosa explores the themes of power, betrayal and murder in the confines of a small inn on the Latin American countryside. The suspense, as well as the frightening conclusion, comes from the nonchalance of the authorial voice.
The only story which did not work for me in this collection was "The Grandfather". I couldn't make out what the author was trying to say, here. Oh, you can't win 'em all, I guess.
This book, containing seven of the stories he had written during his youthful years, are all real gems. True to the Latin American culture, these tales are brimming with passion: love, lust, jealousy and anger. These are the narratives of a people who live life to the fullest - or die trying.
The title story is different in form than the other ones, which are told in relatively straightforward manner. "The Cubs", however, is pure stream-of-consciousness: the spare prose, the curious juxtapositions, and the strangely fluid feel of the narrative brings to mind Faulkner and Hemingway, two of Llosa's influences. This tragic tale of an accidentally castrated young man should have been maudlin - that it isn't is the evidence for the author's verbal dexterity.
Youthful rivalries are here - we see them in "The Leaders" and "On Sunday" - a bit silly if one looks at it from a mature viewpoint, but deadly serious to the protagonists. How serious it can be becomes evident in "The Challenge": here, the concept of honour has been carried over to the realm of men from that of boys.
The same concept of honour, coupled with feudal pride, gives us the tragic tale "The Younger Brother" - curiously, this story could be transported to feudal India without any alterations. Just goes to prove that power equations are the same everywhere, I guess.
The story that impressed me most, however, was "A Visitor". In this dark tale, Llosa explores the themes of power, betrayal and murder in the confines of a small inn on the Latin American countryside. The suspense, as well as the frightening conclusion, comes from the nonchalance of the authorial voice.
The only story which did not work for me in this collection was "The Grandfather". I couldn't make out what the author was trying to say, here. Oh, you can't win 'em all, I guess.
October 11, 2024
Not a lot to say, some stories are better than others. A short read.
February 19, 2024
Bolano singled out "The Cubs" (along with Cortazar's "The Pursuer," Marquez's "No One Writes to the Colonel," and Donoso's "Hell Has No Limits") as the most important novellas of the Latin American Boom period. I wasn't particularly impressed with Vargas Llosa's "The Storyteller," but this early work is technically dazzling - written in first and third person simultaneously, fluidly switching between individual and group perspectives and back again within the same sentence, sometimes the same phrase. It makes the narration in "The Virgin Suicides" seem facile by comparison. The book pointedly refuses to get inside the head of its savagely wounded protagonist, which generates the resonant mystery at the story's core.
4.5 stars.
4.5 stars.
August 13, 2019
”Băieţii” este vedeta volumului, o proză de aproximativ 50 de pagini care urmărește transformările unei găști de băieți pe drumul spre maturizare, de la jocurile de fotbal și copilării până la primele prietene, partide de sex și inevitabila despărțire după responsabilitatea tipică vieții de adult. Un limbaj viu, direct, o proză foarte bine scrisă.
Celelalte șase texte sunt inegale, așa cum sunt uneori debuturile, sunt realiste și înfățișează personaje și situații diferite, inspirate din observațiile atente ale tânărului Llosa din lumea sud-americană.
Celelalte șase texte sunt inegale, așa cum sunt uneori debuturile, sunt realiste și înfățișează personaje și situații diferite, inspirate din observațiile atente ale tânărului Llosa din lumea sud-americană.
May 5, 2021
3.5 stars. This book consists of six short stories mainly about a boy’s coming of age in Peru. The stories are some of the author’s earliest published writings.
The stories are about the boys / young men on the streets, at school, in cars and bars. They focus of the negative impacts of machismo. There is a knife fight, a revengeful act, an episode of unsafe driving, a sea swimming contest that goes wrong and how the young boys cope with young women.
Readers new to Mario Vargas Llosa should firstly read his better known novels such as ‘The Bad Girl’ or ‘The Feast of the Goat’, both of which I highly recommend. (Both I rated as 5 star reads).
The book was first published in 1967. Llosa won the Nobel Prize for Literature in 2010.
The stories are about the boys / young men on the streets, at school, in cars and bars. They focus of the negative impacts of machismo. There is a knife fight, a revengeful act, an episode of unsafe driving, a sea swimming contest that goes wrong and how the young boys cope with young women.
Readers new to Mario Vargas Llosa should firstly read his better known novels such as ‘The Bad Girl’ or ‘The Feast of the Goat’, both of which I highly recommend. (Both I rated as 5 star reads).
The book was first published in 1967. Llosa won the Nobel Prize for Literature in 2010.
August 17, 2019
I think I had read some of these stories before. Certainly, I had read the one about the boy whose penis is bitten off by a dog. I recommend it (the story, not having your penis bitten off by a dog).
January 13, 2020
O cărticică cu proze scurte, de debut și nu numai, care îl anunță discret pe viitorul mare romancier. Preferatele mele au fost "Băieții" și “Ziua de duminică".
April 28, 2019
Instantly and consistently quality writing. Hard subjects, beautifully covered. Society and friendships laid bare. Very good.
February 1, 2021
Having recently completed Alice Walker's book where genital mutilation is a central theme, it was disconcerting to arbitrarily pick up the next item in my pile to find the same thing mirrored in the title story.
However, the story is actually unrelated. This collection of Vargas Llosa's early short stories, set in Lima in the 1950s when he was a student, starts with a schoolboy attacked by a vicious dog. The extent or effect of his injury is scarcely alluded to, but the victim becomes an odd combination of Peter Pan and James Dean, disconcerting his friends over the next decade or so as they quickly grow into early gray hair, weight gain and comfortably married status.
I read Vargas Llosa's intro after finishing where he very candidly explains which well-known American or European writer he was imitating at every turn (which explains the one outlier story). After the longer title story, the others are only 10 or 20 pages and have the compression and omission that such a form brings. All contain bursts of violence that make for uneasy reading (Vargas Llosa himself having grown up in quite comfortable circumstances, I don't know to what extent this was his personal experience).
However, the story is actually unrelated. This collection of Vargas Llosa's early short stories, set in Lima in the 1950s when he was a student, starts with a schoolboy attacked by a vicious dog. The extent or effect of his injury is scarcely alluded to, but the victim becomes an odd combination of Peter Pan and James Dean, disconcerting his friends over the next decade or so as they quickly grow into early gray hair, weight gain and comfortably married status.
I read Vargas Llosa's intro after finishing where he very candidly explains which well-known American or European writer he was imitating at every turn (which explains the one outlier story). After the longer title story, the others are only 10 or 20 pages and have the compression and omission that such a form brings. All contain bursts of violence that make for uneasy reading (Vargas Llosa himself having grown up in quite comfortable circumstances, I don't know to what extent this was his personal experience).
February 27, 2023
Una Portada que no te guste
September 20, 2022
Chiar si cu povesti scrise la debut impresioneaza prin stil.
June 13, 2025
These early stories of Mario Vargas Llosa are a bit of a mixed bunch. My favourites were “The Cubs” and “On Sunday”. The former is very original and shows the style that works so well in longer books, with its choppy mixture of 1st and 3rd person and dialogue; the latter is a really compelling description of a dangerous challenge. Both deal well with the theme of growing up in a macho culture where the code of the group constrains the ways friendship and emotion can be shared.
I liked the way MVL uses the collective voice, the descriptions of Peru and its culture, the liveliness and warmth in the stories. However, I felt that the shorter stories didn’t pull me in as much as the longer ones (and indeed his novels) so I don’t think I will remember those. Great writing though. 3.5* stars
I liked the way MVL uses the collective voice, the descriptions of Peru and its culture, the liveliness and warmth in the stories. However, I felt that the shorter stories didn’t pull me in as much as the longer ones (and indeed his novels) so I don’t think I will remember those. Great writing though. 3.5* stars
October 11, 2021
"The Cubs and Other Stories" is a collection of short stories exploring the way in which boys/young men see the World, how they decide what's important to them and how they approach "challenges".
The stories making up this book are: "Leaders","Confruntation","The Little Brother", "Sunday","A Guest","Grampa" and, my favorite, "The Cubs".(disclaimer: the names are translated by me from my Romanian version of the book, so the titles may differ in the official English version)
I really love how Vargas Llosa expresses raw and conflicting emotions through his characters. "The Cubs" ilustrates this the best with Cuellar and his friends. You can visualize the era in which they live and get lost in it just like in a well made movie (the feel of th city, the interests that evolve with the person, the society as a whole with it's gossip, pre-defined rules and layers in which everybody needs to settle in...not to mention, the phobia we are still trying to correct today).
I always though that Mario Vargas Llosa is unapologetically honest... that he tells you what he saw / lived... And I'm really glad for that.
Each story tackle a specific type of person and situation..and you can see that they are the most interesting for the author to present.
We also have in "A Guest" a bit of a camio for an important character from another book as an add on to quite an intense scene.
We have friendship and rivalry in "Leaders" ,"The Cubs" and "Sunday", some internal and external conflicts in "Confruntation" and "The Little Brother", and a bit of what makes children so unique as protagonists : greed, selfishness and innocense.
"Grampa" was the only one that left me wondering what I've read. It is captivating and intense, but the ending left me asking what was the purpose of it. It's almost outside of the narrative boundaries created by the other stories...Am I the only one feeling this way?
Anyway, if you're interested in reading this collection, I encourage you to first read "The Time of the Hero"(in original : "La ciudad y los perros" ) for a better understanding and enjoyment of some stories!("The Cubs" shares a very specific narrative choice to the book I mentioned)
Overall, I give "The Cubs and Other Stories" 4 stars! I recommend the collection to everyone interested in trying Mario Vargas Llosa, if his novels seem big and daunting, or to a completionists like myself! ^_^
Enjoy
The stories making up this book are: "Leaders","Confruntation","The Little Brother", "Sunday","A Guest","Grampa" and, my favorite, "The Cubs".(disclaimer: the names are translated by me from my Romanian version of the book, so the titles may differ in the official English version)
I really love how Vargas Llosa expresses raw and conflicting emotions through his characters. "The Cubs" ilustrates this the best with Cuellar and his friends. You can visualize the era in which they live and get lost in it just like in a well made movie (the feel of th city, the interests that evolve with the person, the society as a whole with it's gossip, pre-defined rules and layers in which everybody needs to settle in...not to mention, the phobia we are still trying to correct today).
I always though that Mario Vargas Llosa is unapologetically honest... that he tells you what he saw / lived... And I'm really glad for that.
Each story tackle a specific type of person and situation..and you can see that they are the most interesting for the author to present.
We also have in "A Guest" a bit of a camio for an important character from another book as an add on to quite an intense scene.
We have friendship and rivalry in "Leaders" ,"The Cubs" and "Sunday", some internal and external conflicts in "Confruntation" and "The Little Brother", and a bit of what makes children so unique as protagonists : greed, selfishness and innocense.
"Grampa" was the only one that left me wondering what I've read. It is captivating and intense, but the ending left me asking what was the purpose of it. It's almost outside of the narrative boundaries created by the other stories...Am I the only one feeling this way?
Anyway, if you're interested in reading this collection, I encourage you to first read "The Time of the Hero"(in original : "La ciudad y los perros" ) for a better understanding and enjoyment of some stories!("The Cubs" shares a very specific narrative choice to the book I mentioned)
Overall, I give "The Cubs and Other Stories" 4 stars! I recommend the collection to everyone interested in trying Mario Vargas Llosa, if his novels seem big and daunting, or to a completionists like myself! ^_^
Enjoy
July 18, 2015
Mario Vargas Llosa wrote these seven short stories before his first novel. In the helpful preface, the author briefly describes what led to each tale. At the time, MVL adored Hemingway and the stories read a bit like Papa-does-Lima-or-the-Andes. The work is quite good, showing MVL's solid dialogue even before his first published work. Several of the stories, especially the two I enjoyed most, "The Cubs" and "The Leaders," are primarily dialogue. They have a feel that is very familiar to readers of his early novels. The story "The Grandfather" is an oddity for MVL and his preface says of it, "I was wise not to persist in the genre of diabolism".
July 27, 2020
Llosa's brilliant set of stories written in his early years, that spoke the life of Miraflores. It especially spoke of 'barrios' which is essentially your friends gang, but not in the wrong meaning of bullies, as it is used somewhere else. In Llosa's words, it is a fellowship of girls and boys in their own territory, a parallel family, a mixed tribe where you learned to smoke, dance, play sports and open your heart to girls. And true to that definition these stories are. I loved the stories The Cubs, Grandfather, The Challenge, On Sunday and wondered why Latin America writes so beautifully like this.
September 19, 2012
Once you stop trying to "situate" this collection within the "author's career arc," what does it do for you? For me, this book was not as much an extension of "I," but as "we": there are groups of rivals and mates "around the page." I admire, how an awareness of community is almost like a unit of narrative organization. I noticed an almost political skill, a sensation of influences: how characters try to help each other, but also find out information about each other. An inclusive, if not entirely trusting, generosity.
December 16, 2018
Most of the stories are just ok, but 'On Sunday' is excellent, and I enjoyed 'The Challenge' and 'The Younger Brother's.
February 7, 2019
Îi dau 3 stele pentru că una dintre povestiri mi-a plăcut mult și vreo alte 2 au fost destul de bune deasemenea.
April 22, 2021
Tangina nung The Cubs. Buti na lang, hinuli ko ang kuwentong ito bagaman una ang nasabing kuwento sa koleksyong ito ni Llosa. Hayop, mamaw, lakas, wasak. Babasahin ko ulit ito, panigurado.
January 27, 2025
Ce descompune minuțios Llosa în acest volum de povestiri, pe cât de scurt pe atât de condensat, nu este doar carcasa unor ruginite clișee ale ideii de masculinitate cum este ea percepută la nivel majoritar, ci și (sau mai ales) vulnerabilitățile adânc reprimate ale unor personaje aflate permanent în căutare de validare. Nu în căutarea sinelui, pentru că nu-și permit ,,melodramele tipice ale femeilor", ci a identificării acelui punct de sprijin al propriului ego ultragiat. Și mereu îl caută în momentele nepotrivite, mereu la persoanele nepotrivite, mereu în altă parte numai acolo unde trebuie nu. Iar contrastul frapant ce se stabilește între proiecțiile lor despre lume și realitatea izbitor de concretă (ca un pumn în față dintr-o încăierare spontană dar necesară) nu poate fi cu adevărat șocant decât atunci când nu vrei să accepți faptul că trăiești deja în interiorul său. Aflat în acest punct, față în față cu cea mai mare frică a ta, nu-ți mai rămâne decât ,,să fii bărbat!", să ții brațul mereu întins, să bați în retragere și să pășești apăsat. Dacă aluneci, dă din picioare până când te slăbește... Și gata. A, și nu uita! ,,Du-te, poartă-te ca un bărbat."
Nu știu de ce am amânat atât de mult până acum să mă apropii de universul scriitorului peruan distins cu Premiul Nobel pentru Literatură (nu că aș considera că premiile validează în mod garantat un autor, însă fac această precizare deoarece Mario Vargas Llosa a căpătat un ecou vizibil în spațiul literaturii contemporane universale și datorită acestui fapt). Poate mă intimida ce auzisem despre duritatea mocnită a romanelor lui, niciodată vulcanică, ci înmagazinată profund în singurătate și izolare. Felul de duritate din literatură alcătuită din imagini volatile care nasc în cititor o durere insidioasă. ,,Se izbi de spumă, abia se scufundă și, imediat, profitând de maree, lunecă spre larg."
Scriitura lui este doar în aparență una accesibilă, în volumul de față cel puțin dialogul ocupând una dintre pozițiile fruntașe, ceea ce ar putea păcăli cititorul că se află în fața unui text facil. În realitate însă, se observă aproape imediat precizia cu care își configurează Llosa personajele, felul în care le cizelează din umbră intențiile, dorințele, reacțiile. De o luciditate ce taie în carne vie, fiecare povestire alimentează pe fundalul cenușiu al realității o implozie de gânduri contradictorii, ce în final se configurează sub forma unei suite de mici revelații cu privire la locul vulnerabilității în lume. Interesant mi s-a părut că deși mă aflam în fața unui volum de proză scurtă, simțeam potențialul de roman al aproape fiecărei povestiri în parte.
ȘEFII
(resping orice atingere/ orice contact îmi face greață- Ioana Vintilă)
Prima parte volumului se deschide în forță. "Tensiunea răbufni violent, ca o explozie." Ne aflăm pe careu în curtea școlii. Băieții de primară și generală vor să stârnească o revoluție. Școala le-a făcut o nedreptate. Nu li se afișează din timp orarele examenelor. Vor să fie bărbați. Bărbați adevărați. Cine s-a născut pentru a fi conducător și cine pentru a fi condus? E timpul să aflăm. Componența găștii se diluează, jumătate din ea se răzvrătește fără să înțeleagă exact pentru ce o face, în timp ce cealaltă își impune cu un vehement copiat (deloc asimilat) de la adulți regulile scrise pe parcurs. De teama de a nu fi numiți lași. Cuvânt ce planează ca ciuma deasupra capetelor tuturor. "Nu fi tembel; o să-ți arăt eu ție; trebuie să fim uniți."
Revolta lor copilărească împotriva școlii și a directorului nu exprimă, în fapt, nimic altceva decât nevoia de accedere într-o lume inaccesibilă. Și dacă acum câțiva ani aș fi așezat lejer și ignorant această lectură sub semnul stindardului "boys will be boys", restrângându-mi întreaga arie de interpretare la preconcepția societății conform căreia băieților trebuie să le fie îngăduite (și chiar încurajate) agresivitatea, indolența, lipsa de empatie etc., acum mă uitam la Lu cel care i-a bătut pe țânci și din cauza căruia toți vor avea probleme, acel Lu plăpând care fusese prins în malaxorul alegerilor grele luate pe repede înainte, acel Lu căruia întregul sistem de valori îi fusese brusc și poate iremediabil agresat, acel Lu căruia "când i-am simțit mâna între mâinile mele, am realizat că ne salutăm așa pentru prima oară" și nu îmi răsunau obsesiv în minte decât versurile Ioanei Vintilă din volumul Păsări în furtuna de nisip: "suntem copiii/ tuturor regulilor și adevărurilor absolute/ care ne vor vindeca de micile spaime/ de singurătatea-animal care zgârie permanent pereții capului."
Șefii, primul dintre cele două volume cuprinse în Băieții și alte povestiri, marchează debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Invariabil m-am întrebat cum se mai suprapune peste realitatea de astăzi universul întâlnit în cele șase povestiri, o bulă machistă impenetrabilă, un decupaj dintr-un cotidian violent, purulent și contagios. Și cred că ne-am minți dacă am crede că ne-am schimbat fundamental. Însă volumul lui Llosa nu este un (anti) manifest închinat presiunii de a te ridica mereu la standardele bărbăției. Nici măcar un imn îndoliat adresat copilăriei pierdute timpuriu (deși majoritatea personajelor lui au vârste destul de fragede). Cartea nu-și propune, în esență, decât să aducă sub microscop o rană deschisă ce, cum însuși autorul afirma, nu se închide, ci, odată cu trecerea timpului, se deschide din ce în ce mai mult. Iar rana este provocată, înainte de toate, (chiar și dacă doar pentru cât te arunci în valuri ca să te arăți mai puternic decât prietenul tău sau pentru cât durează să decizi în locul surorii tale ce preț are demnitatea ei) de pierderea umanității.
BĂIEȚII
(fericiți cei ce nu-și vor aminti niciodată- Marius Chivu)
În Băieții, scris zece ani mai târziu, se resimte acut imposibilitatea de salvare a cuiva prins atât de naiv și atât de devreme în mrejele unui virilități prost asumate, trucate, găunoase. Am avut permanent senzația la lectură a apartenenței la o sectă închistată într-un misticism demitizat complet, straniu și extrem de înăbușitor. Se observă aici într-o mai mare măsură decât în Șefii de(stratificarea) codurilor onoarei, răbdării, moralității, în vertijul amețitor al unei maturizări forțate și inconsistente a personajelor, a tinerilor care privesc în jur și nu recunosc nimic din ce li-ar putea oferi siguranță. Și nici nu îndrăznesc să-și recunoască lor înșiși că au nevoie de ceva (sau de cineva) care să le ofere siguranță. Și singurul care pare să intuiască (niciun moment să perceapă complet) nevoia aceasta de sustragere din cercul vicios pe care îl propune societatea (nu fi inconștient, ia-ți nevastă, fă copii, fii bărbat) nu este nimeni altul decât inadaptatul grupului și care la rândul său nu face altceva decât să se risipească în vicii de moment. Foarte abilă forța de depersonalizare narativă în această parte a volumului, Llosa anticipând gradul de mușamalizare a autenticității umane: "Începeam să ne îngrășăm și să avem fire albe în păr, burtică, să ne pierdem vlaga, să folosim ochelari la citit, să ne simțim rău după ce mâncam și beam și pe pielea lor se iveau când și când niscaiva pistrui, câte un rid ici și colo."
"Și în fața lui se deschidea un viitor de aur..."
Volumul Băieții și alți povestiri este o succintă și răsunătoare radiografiere a vieții de zi cu zi, de care ne-am tot săturat dar pe care în același timp o îndrăgim, o alimentăm, o cosmetizăm. Și de ale cărei hibe suntem dependenți. Pentru că adevărata putere stă în recunoașterea slăbiciunii, nu în negarea ei. Și toate personajele lui Llosa învață această lecție pe propria piele, suferind cele mai dezarmante consecințe.
Nu știu de ce am amânat atât de mult până acum să mă apropii de universul scriitorului peruan distins cu Premiul Nobel pentru Literatură (nu că aș considera că premiile validează în mod garantat un autor, însă fac această precizare deoarece Mario Vargas Llosa a căpătat un ecou vizibil în spațiul literaturii contemporane universale și datorită acestui fapt). Poate mă intimida ce auzisem despre duritatea mocnită a romanelor lui, niciodată vulcanică, ci înmagazinată profund în singurătate și izolare. Felul de duritate din literatură alcătuită din imagini volatile care nasc în cititor o durere insidioasă. ,,Se izbi de spumă, abia se scufundă și, imediat, profitând de maree, lunecă spre larg."
Scriitura lui este doar în aparență una accesibilă, în volumul de față cel puțin dialogul ocupând una dintre pozițiile fruntașe, ceea ce ar putea păcăli cititorul că se află în fața unui text facil. În realitate însă, se observă aproape imediat precizia cu care își configurează Llosa personajele, felul în care le cizelează din umbră intențiile, dorințele, reacțiile. De o luciditate ce taie în carne vie, fiecare povestire alimentează pe fundalul cenușiu al realității o implozie de gânduri contradictorii, ce în final se configurează sub forma unei suite de mici revelații cu privire la locul vulnerabilității în lume. Interesant mi s-a părut că deși mă aflam în fața unui volum de proză scurtă, simțeam potențialul de roman al aproape fiecărei povestiri în parte.
ȘEFII
(resping orice atingere/ orice contact îmi face greață- Ioana Vintilă)
Prima parte volumului se deschide în forță. "Tensiunea răbufni violent, ca o explozie." Ne aflăm pe careu în curtea școlii. Băieții de primară și generală vor să stârnească o revoluție. Școala le-a făcut o nedreptate. Nu li se afișează din timp orarele examenelor. Vor să fie bărbați. Bărbați adevărați. Cine s-a născut pentru a fi conducător și cine pentru a fi condus? E timpul să aflăm. Componența găștii se diluează, jumătate din ea se răzvrătește fără să înțeleagă exact pentru ce o face, în timp ce cealaltă își impune cu un vehement copiat (deloc asimilat) de la adulți regulile scrise pe parcurs. De teama de a nu fi numiți lași. Cuvânt ce planează ca ciuma deasupra capetelor tuturor. "Nu fi tembel; o să-ți arăt eu ție; trebuie să fim uniți."
Revolta lor copilărească împotriva școlii și a directorului nu exprimă, în fapt, nimic altceva decât nevoia de accedere într-o lume inaccesibilă. Și dacă acum câțiva ani aș fi așezat lejer și ignorant această lectură sub semnul stindardului "boys will be boys", restrângându-mi întreaga arie de interpretare la preconcepția societății conform căreia băieților trebuie să le fie îngăduite (și chiar încurajate) agresivitatea, indolența, lipsa de empatie etc., acum mă uitam la Lu cel care i-a bătut pe țânci și din cauza căruia toți vor avea probleme, acel Lu plăpând care fusese prins în malaxorul alegerilor grele luate pe repede înainte, acel Lu căruia întregul sistem de valori îi fusese brusc și poate iremediabil agresat, acel Lu căruia "când i-am simțit mâna între mâinile mele, am realizat că ne salutăm așa pentru prima oară" și nu îmi răsunau obsesiv în minte decât versurile Ioanei Vintilă din volumul Păsări în furtuna de nisip: "suntem copiii/ tuturor regulilor și adevărurilor absolute/ care ne vor vindeca de micile spaime/ de singurătatea-animal care zgârie permanent pereții capului."
Șefii, primul dintre cele două volume cuprinse în Băieții și alte povestiri, marchează debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Invariabil m-am întrebat cum se mai suprapune peste realitatea de astăzi universul întâlnit în cele șase povestiri, o bulă machistă impenetrabilă, un decupaj dintr-un cotidian violent, purulent și contagios. Și cred că ne-am minți dacă am crede că ne-am schimbat fundamental. Însă volumul lui Llosa nu este un (anti) manifest închinat presiunii de a te ridica mereu la standardele bărbăției. Nici măcar un imn îndoliat adresat copilăriei pierdute timpuriu (deși majoritatea personajelor lui au vârste destul de fragede). Cartea nu-și propune, în esență, decât să aducă sub microscop o rană deschisă ce, cum însuși autorul afirma, nu se închide, ci, odată cu trecerea timpului, se deschide din ce în ce mai mult. Iar rana este provocată, înainte de toate, (chiar și dacă doar pentru cât te arunci în valuri ca să te arăți mai puternic decât prietenul tău sau pentru cât durează să decizi în locul surorii tale ce preț are demnitatea ei) de pierderea umanității.
BĂIEȚII
(fericiți cei ce nu-și vor aminti niciodată- Marius Chivu)
În Băieții, scris zece ani mai târziu, se resimte acut imposibilitatea de salvare a cuiva prins atât de naiv și atât de devreme în mrejele unui virilități prost asumate, trucate, găunoase. Am avut permanent senzația la lectură a apartenenței la o sectă închistată într-un misticism demitizat complet, straniu și extrem de înăbușitor. Se observă aici într-o mai mare măsură decât în Șefii de(stratificarea) codurilor onoarei, răbdării, moralității, în vertijul amețitor al unei maturizări forțate și inconsistente a personajelor, a tinerilor care privesc în jur și nu recunosc nimic din ce li-ar putea oferi siguranță. Și nici nu îndrăznesc să-și recunoască lor înșiși că au nevoie de ceva (sau de cineva) care să le ofere siguranță. Și singurul care pare să intuiască (niciun moment să perceapă complet) nevoia aceasta de sustragere din cercul vicios pe care îl propune societatea (nu fi inconștient, ia-ți nevastă, fă copii, fii bărbat) nu este nimeni altul decât inadaptatul grupului și care la rândul său nu face altceva decât să se risipească în vicii de moment. Foarte abilă forța de depersonalizare narativă în această parte a volumului, Llosa anticipând gradul de mușamalizare a autenticității umane: "Începeam să ne îngrășăm și să avem fire albe în păr, burtică, să ne pierdem vlaga, să folosim ochelari la citit, să ne simțim rău după ce mâncam și beam și pe pielea lor se iveau când și când niscaiva pistrui, câte un rid ici și colo."
"Și în fața lui se deschidea un viitor de aur..."
Volumul Băieții și alți povestiri este o succintă și răsunătoare radiografiere a vieții de zi cu zi, de care ne-am tot săturat dar pe care în același timp o îndrăgim, o alimentăm, o cosmetizăm. Și de ale cărei hibe suntem dependenți. Pentru că adevărata putere stă în recunoașterea slăbiciunii, nu în negarea ei. Și toate personajele lui Llosa învață această lecție pe propria piele, suferind cele mai dezarmante consecințe.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 16, 2020
I usually don't like short story collections but found a surprise essay by Vargas Llosa himself at the beginning. In it, he outlines the background behind each of the book's stories and reveals illuminating ideas into his headspace at the time of writing. Here, he memorably describes how one of the stories, "The Challenge," won him a trip to Peru where he met Camus and remarked on his "surprisingly good Spanish." (It felt all the more intimate reading these in my signed first-edition copy, as if he was nursing a beer alongside me while I read). Although I have heard variations of this passage elsewhere, Vargas Llosa's final paragraph in his essay stuck with me during each story:
"What's certain is that literature does not solve problems - instead it creates them - and rather than happy, it makes people more apt to be unhappy. That's how it is and it's all part of my way of living and I wouldn't change it for any other."
There are seven stories in this book, but I have two favorites: "The Cubs," a stream-of-consciousness postmodern run-through of Peruvian adolescence that is even hinted to be better consumed as a song. One can feel Vargas Llosa's shame looking at his earlier self's experimentation, such as the lack of grammar, and relate to it in our own lives. In "The Cubs," P.P. Cuellar's fall from new-kid hero to brutal dog attack victim to later burnout is a tragic and beautiful tale of the limits and power of friendship. The second is "On Sunday," which continues in this vein. Two neighborhood kids try to out-drink and out-swim each other for the affections of a local girl, and warm memories of social accomplishments leaf throughout every page.
The other stories range from a quick dive into the world of sadism to superficial cowboy tropes and have their moments but are ultimately forgettable. I'll remember most the fun experience of comparing each story to Vargas Llosa's essay, no matter how good the story was. Often, I found that the biggest critic of whatever I just read was the author himself.
"What's certain is that literature does not solve problems - instead it creates them - and rather than happy, it makes people more apt to be unhappy. That's how it is and it's all part of my way of living and I wouldn't change it for any other."
There are seven stories in this book, but I have two favorites: "The Cubs," a stream-of-consciousness postmodern run-through of Peruvian adolescence that is even hinted to be better consumed as a song. One can feel Vargas Llosa's shame looking at his earlier self's experimentation, such as the lack of grammar, and relate to it in our own lives. In "The Cubs," P.P. Cuellar's fall from new-kid hero to brutal dog attack victim to later burnout is a tragic and beautiful tale of the limits and power of friendship. The second is "On Sunday," which continues in this vein. Two neighborhood kids try to out-drink and out-swim each other for the affections of a local girl, and warm memories of social accomplishments leaf throughout every page.
The other stories range from a quick dive into the world of sadism to superficial cowboy tropes and have their moments but are ultimately forgettable. I'll remember most the fun experience of comparing each story to Vargas Llosa's essay, no matter how good the story was. Often, I found that the biggest critic of whatever I just read was the author himself.
October 23, 2009
If someone ask: 'What did you remember most from high school?' What would be the answer? First snog? Skipping classes? First love?
Reading 'The Leaders' in this Llosa's short stories brought me back to the days I spent in a private Methodist High School. Our Headmaster was our common enemy, in our graduation book someone even mentioned his saliva-bursts when conducted tireless speeches about our 'disobedience'.
One day, out of nowhere, he stated a rule that none of the students were allowed to buy lunch from outside the School. We were only to eat lunch at the School's canteen or bring our own lunch from home. He never failed to let us aware he despised our class. Although the students mostly genius (being the smartest Chinese-Indonesian in town), top-ten of each classes from previous trimester (until now I haven't figured out why I ended up there honestly), we were also really noisy and did things as we liked.
Our class was the first who stood up against the rule. The boys would climb the School's gate to buy lunches for all of us. But one day the Headmaster caught the 'disobedience' and put the boys in detention. The girls then took a strike against the detention and also the rule. The strike was failed of course, as before we said anything the Headmaster hushed us back to the classroom and locked us up until the school ended that day.
Then for next few days, the girls bought the lunch (we managed to slip through the gate). Eventually the Headmaster gave up, lifted the ridiculous rule and dissolved our class. So each students were back to our original classes. It was one of very few great experience I had in that discipline-stricted School.
Anyway, being Llosa's only short stories volume translated into English, I think this book is worth to read, especially the Cubs.
Reading 'The Leaders' in this Llosa's short stories brought me back to the days I spent in a private Methodist High School. Our Headmaster was our common enemy, in our graduation book someone even mentioned his saliva-bursts when conducted tireless speeches about our 'disobedience'.
One day, out of nowhere, he stated a rule that none of the students were allowed to buy lunch from outside the School. We were only to eat lunch at the School's canteen or bring our own lunch from home. He never failed to let us aware he despised our class. Although the students mostly genius (being the smartest Chinese-Indonesian in town), top-ten of each classes from previous trimester (until now I haven't figured out why I ended up there honestly), we were also really noisy and did things as we liked.
Our class was the first who stood up against the rule. The boys would climb the School's gate to buy lunches for all of us. But one day the Headmaster caught the 'disobedience' and put the boys in detention. The girls then took a strike against the detention and also the rule. The strike was failed of course, as before we said anything the Headmaster hushed us back to the classroom and locked us up until the school ended that day.
Then for next few days, the girls bought the lunch (we managed to slip through the gate). Eventually the Headmaster gave up, lifted the ridiculous rule and dissolved our class. So each students were back to our original classes. It was one of very few great experience I had in that discipline-stricted School.
Anyway, being Llosa's only short stories volume translated into English, I think this book is worth to read, especially the Cubs.
October 26, 2021
The six non-title stories in this collection were written when Vargas Llosa was a student between 1953 and 1957 (when he was 17 to 21 years old), which shows a little at times, but overall it’s pretty impressive, given how lean and focused they are, reminiscent of Hemingway. “The Cubs” was written in Paris in 1965 when he was 29, and is different stylistically, with elements of beat authors, such as embedded dialog in the text. It’s interesting to me that in the forward, he says he wanted the story to be “more sung than told”, and wanted the reader to have “the impression of listening, not reading”.
The stories are all about growing up as a young man in Peru in the 50’s. Some examples to give you a flavor: “The Leaders” tells of students who try to organize a strike against their school, only to have difficulty getting everyone to fall in line and vying for control between themselves. “On Sunday” is about a couple of friends who are attracted for the same girl and try to get the better of each other in a beer drinking contest, followed by foolishly swimming in the ocean in the winter. “The Challenge” is about a knife fight on a beach at night. “The Younger Brother” is about a couple of brothers who travel into the mountains to get revenge against an Indian’s offense against their sister. And lastly, “The Cubs” follows a group of friends as they grow up, with one of them going through psychological and social problems after having been emasculated by a vicious dog.
The book is worth reading, particularly if you’re a Vargas Llosa fan. It shows the flashes of his greatness and it moves along briskly, so you’re not stuck in the occasional places where it’s less successful for very long. If you want more substantial ‘early’ Vargas Llosa, though, I’d recommend his first novel, “The Time of the Hero” instead.
The stories are all about growing up as a young man in Peru in the 50’s. Some examples to give you a flavor: “The Leaders” tells of students who try to organize a strike against their school, only to have difficulty getting everyone to fall in line and vying for control between themselves. “On Sunday” is about a couple of friends who are attracted for the same girl and try to get the better of each other in a beer drinking contest, followed by foolishly swimming in the ocean in the winter. “The Challenge” is about a knife fight on a beach at night. “The Younger Brother” is about a couple of brothers who travel into the mountains to get revenge against an Indian’s offense against their sister. And lastly, “The Cubs” follows a group of friends as they grow up, with one of them going through psychological and social problems after having been emasculated by a vicious dog.
The book is worth reading, particularly if you’re a Vargas Llosa fan. It shows the flashes of his greatness and it moves along briskly, so you’re not stuck in the occasional places where it’s less successful for very long. If you want more substantial ‘early’ Vargas Llosa, though, I’d recommend his first novel, “The Time of the Hero” instead.
October 29, 2023
Mario Vargas Llosa, unul dintre cei mai proeminenți autori ai literaturii de limbă spaniolă, ne duce într-o călătorie fascinantă prin mintea sa creativă și prin lumea sa plină de diversitate cu "Băieții și alte povestiri". Această colecție de povestiri oferă cititorilor o panoramă uluitoare a talentului său literar.
Fiecare poveste din această carte este ca o mică bijuterie literară. Vargas Llosa explorează o gamă largă de teme și personaje, de la dilemele morții și iubirii până la politica tulbure din America Latină. Fiecare pagină strălucește prin prospețimea sa, datorită unui limbaj vivid și o capacitate unică de a dezvolta personaje complexe.
O temă recurentă în aceste povestiri este conflictul dintre individualism și societate, adesea plasat în contextul societății peruviane. Autorul ilustrează cu pricepere complexitatea umană și influența factorilor sociali și culturali asupra vieții personajelor sale. De asemenea, nu ezită să exploreze tabuurile și să atingă subiecte sensibile.
Fiecare poveste este un tablou de detaliu, bogat în emoții și semnificații. Cititorii vor fi atrași de narativele captivante și de abilitatea lui Vargas Llosa de a construi atmosfere puternice.
"Băieții și alte povestiri" este o carte care ne amintește de forța literaturii lui Vargas Llosa și de capacitatea sa de a spune povești care rămân vii în imaginația cititorilor. Această colecție impresionantă de povestiri oferă un cadru uluitor al experienței umane și reprezintă o lectură obligatorie pentru iubitorii de literatură de calitate. Mario Vargas Llosa demonstrează încă o dată de ce este considerat un maestru al scrisului.
Fiecare poveste din această carte este ca o mică bijuterie literară. Vargas Llosa explorează o gamă largă de teme și personaje, de la dilemele morții și iubirii până la politica tulbure din America Latină. Fiecare pagină strălucește prin prospețimea sa, datorită unui limbaj vivid și o capacitate unică de a dezvolta personaje complexe.
O temă recurentă în aceste povestiri este conflictul dintre individualism și societate, adesea plasat în contextul societății peruviane. Autorul ilustrează cu pricepere complexitatea umană și influența factorilor sociali și culturali asupra vieții personajelor sale. De asemenea, nu ezită să exploreze tabuurile și să atingă subiecte sensibile.
Fiecare poveste este un tablou de detaliu, bogat în emoții și semnificații. Cititorii vor fi atrași de narativele captivante și de abilitatea lui Vargas Llosa de a construi atmosfere puternice.
"Băieții și alte povestiri" este o carte care ne amintește de forța literaturii lui Vargas Llosa și de capacitatea sa de a spune povești care rămân vii în imaginația cititorilor. Această colecție impresionantă de povestiri oferă un cadru uluitor al experienței umane și reprezintă o lectură obligatorie pentru iubitorii de literatură de calitate. Mario Vargas Llosa demonstrează încă o dată de ce este considerat un maestru al scrisului.
January 4, 2022
As someone only somewhat familiar with southern cone and, to a lesser extent, Caribbean literature, Vargas Llosa's stories provided for me an awesome glimpse into Peruvian literature and culture.
I don't think I've read anything quite as haunting as what I read in "The Cubs", particularly for the quick stream of thought in which it's presented. The story could have easily been a novel, but Llosa is so great at condensing the important aspects of a boy's adolescence that it seems like what is written is all a blurry stumble down memory lane, done so in one sitting. Now imagine all that trauma that we can assume occurred, but in the eyes of a man whose genitalia was mutilated by a dog during his adolescence. The idea could be generic if machismo and inability to assimilate to that culture were the goals of the story, but Llosa's stream of consciousness keeps the reader alert enough to have to decipher what the emotional, observational text means in the narrative.
The other stories in the collection still contribute to my impression of Peruvian adolescence. The most noteworthy are "A Visitor" and "A Younger Brother", the first of which sees an exploration of the weird hierarchical race relations in Peru that differ considerably from anywhere else I am familiar. Also, I really liked "A Younger Brother," which deals with family pride between two brothers in conflict about whether to murder an indigenous Peruvian who was "admiring" their sister. Simple, yet unembarrassed to explore the ugly sides of every day semi-urban life in northern South America.
I don't think I've read anything quite as haunting as what I read in "The Cubs", particularly for the quick stream of thought in which it's presented. The story could have easily been a novel, but Llosa is so great at condensing the important aspects of a boy's adolescence that it seems like what is written is all a blurry stumble down memory lane, done so in one sitting. Now imagine all that trauma that we can assume occurred, but in the eyes of a man whose genitalia was mutilated by a dog during his adolescence. The idea could be generic if machismo and inability to assimilate to that culture were the goals of the story, but Llosa's stream of consciousness keeps the reader alert enough to have to decipher what the emotional, observational text means in the narrative.
The other stories in the collection still contribute to my impression of Peruvian adolescence. The most noteworthy are "A Visitor" and "A Younger Brother", the first of which sees an exploration of the weird hierarchical race relations in Peru that differ considerably from anywhere else I am familiar. Also, I really liked "A Younger Brother," which deals with family pride between two brothers in conflict about whether to murder an indigenous Peruvian who was "admiring" their sister. Simple, yet unembarrassed to explore the ugly sides of every day semi-urban life in northern South America.
March 19, 2019
The English edition of Vargas’ short stories includes works first published in Spanish at different times. The lead story in the English edition (The Cubs) was first published in Spain in 1967 with the definitive version dated in 1966. Titled Los jefes, it was preceded by his first novel, La ciudad y los perros. For Roberto Bolaño, Los jefes is a masterpiece, a judgement that owed much to the creative structure of the story, serving as a “practice run” for Conversaciones en la catedral, “one of the best Spanish-language novels of the twentieth century”.
The other six short stories in the English edition were first published in 1965, written before his first novel. Structurally, there is none of the innovation that marked Los jefes. As Vargas himself confesses in the introduction to the English publication, the stories show the impact of the handful of writers (including Faulkner, Hemingway, Paul Bowles) who influenced him as he searched for his own voice.
Los jefes Bolaño has elevated to immortality. However, the other stories (apparently written between 1953 and 1957) are entertaining and quickly read as Vargas’ early, youthful, imaginings.
The other six short stories in the English edition were first published in 1965, written before his first novel. Structurally, there is none of the innovation that marked Los jefes. As Vargas himself confesses in the introduction to the English publication, the stories show the impact of the handful of writers (including Faulkner, Hemingway, Paul Bowles) who influenced him as he searched for his own voice.
Los jefes Bolaño has elevated to immortality. However, the other stories (apparently written between 1953 and 1957) are entertaining and quickly read as Vargas’ early, youthful, imaginings.
March 25, 2021
Javier o luă înainte cu o secundă:
— S-a sunat! strigă el, deja în picioare.
Tensiunea răbufni violent, ca o explozie. Cu toţii eram împietriţi: doctorul Abásalo rămăsese cu gura căscată. Se făcuse roşu la faţă şi strângea din pumni. Abia îşi mai revenise, ridicase o mână şi părea gata-gata să ne ţină o predică, dar chiar atunci se sună de-adevăratelea. Ieşirăm alergând într-o hărmălaie, înnebuniţi, întărâtaţi de croncănitul de corb al lui Amaya, care o luase înainte, întorcând băncile cu susul în jos.
Curtea interioară era zguduită de strigăte. Cei dintr-a patra şi dintr-a treia ieşiseră mai înainte şi se adunaseră într-un cerc mare, îmbulzindu-se pe sub praful ridicat. Aproape odată cu noi îşi făcură apariţia şi elevii de-a-ntâia şi de-a doua, aducând cu ei noi vorbe grele şi încă mai multă ură. Cercul se făcu şi mai mare. Indignarea era unanimă în rândul elevilor de gimnaziu. (Cei de la primară aveau o altă curte interioară, micuţă, cu mozaic albastru, în aripa din partea opusă a colegiului.)
— Vrea să ne belească, ţăranul.
— Da. Fir’ar al naibii!
— S-a sunat! strigă el, deja în picioare.
Tensiunea răbufni violent, ca o explozie. Cu toţii eram împietriţi: doctorul Abásalo rămăsese cu gura căscată. Se făcuse roşu la faţă şi strângea din pumni. Abia îşi mai revenise, ridicase o mână şi părea gata-gata să ne ţină o predică, dar chiar atunci se sună de-adevăratelea. Ieşirăm alergând într-o hărmălaie, înnebuniţi, întărâtaţi de croncănitul de corb al lui Amaya, care o luase înainte, întorcând băncile cu susul în jos.
Curtea interioară era zguduită de strigăte. Cei dintr-a patra şi dintr-a treia ieşiseră mai înainte şi se adunaseră într-un cerc mare, îmbulzindu-se pe sub praful ridicat. Aproape odată cu noi îşi făcură apariţia şi elevii de-a-ntâia şi de-a doua, aducând cu ei noi vorbe grele şi încă mai multă ură. Cercul se făcu şi mai mare. Indignarea era unanimă în rândul elevilor de gimnaziu. (Cei de la primară aveau o altă curte interioară, micuţă, cu mozaic albastru, în aripa din partea opusă a colegiului.)
— Vrea să ne belească, ţăranul.
— Da. Fir’ar al naibii!
December 11, 2024
Definitely the worst ive read so far from Llosa. I feel like the short stories hadnt really emulated his style and as far as I know these are some very very early writings of his. The majority of the stories were a bit boring to me. My favorites were The Grandfather and On Sunday. The Grandfather is about a man who get obsessed with a skull he found and On Sunday is a story about two rival brothers who almost lose their lives because of a stupid bet. These presented and executed their premise well. The title novella was sort of a disappointment... The story is about a boy who gets mutilated by a feral dog and loses his genitals. And while the premise was interesting it really didnt live up to my expectation. The story was about embarassment and bullying even by friends and while this is an interesting topic, the short story didnt really commite to this very dark and important issue in my opinion. It is a very good premise tho.
Displaying 1 - 30 of 58 reviews