După ce a devenit conducătoarea strigoilor, toţi au crezut că situaţia în Strygorra se va îmbunătăţi. Dar Nataliei îi este greu să se vadă în fruntea unui popor pe care uneori nu îl poate înţelege, mai ales după ce a fost la un pas de moarte în temniţa lui Dragoş. Toate încercările ei de a-şi proteja familia devin inutile, iar secretele pe care le ascunde de ceilaţi strigoi încep să iasă la lumină. Deşi luptă cu toate forţele pentru a face faţă greutăţilor, bătălia se transformă rapid într-un joc în care fiecare riscă totul sau nimic. Spionul de care se temeau este mai aproape decât au crezut, punând în pericol vieţile membrilor Gărzii. Pentru a-i salva, Natalia face un pact cu persoana care îi poate răni în orice moment. Într-un tărâm în care adevărul este cel mai păzit secret, ar putea relaţiile de prietenie să dureze la nesfârşit?
Și am ajuns și la volumul trei. După ce l-am terminat, pot spune că asta e una din seriile alea care devine mai bună cu fiecare carte în parte. Păcat că mai trebuie să apară un singur volum. Volumul ăsta, spre deosebire de primele două, nu se axează atât de mult pe acțiune, cât pe personaje, relațiile dintre ele, cât și, în anumite cazuri, gânduri despre care aflăm pentru prima dată. De asemenea, mai aflăm lucruri despre lumea strigoilor, atât în prezent, dar și câteva lucruri din trecut. Lucrul care mi s-a părut cel mai interesant în volumul ăsta a fost că am mai aflat niște lucruri despre Dragoș. Personajul ăsta mi se pare fascinant, serios. Îl urăsc și-mi doresc să-l văd mort la finalul seriei, dar mi se pare de admirat hotărârea și perseverența de care dă dovadă. Și îmi place că știe exact ce trebuie să facă și cum pentru a controla întreaga situație. Sigur, până la urmă lucrurile pe care le-am aflat din gândurile lui nu au dus decât la și mai multe întrebări, dar toată povestea devine din ce în ce mai interesantă, și mai încâlcită. Mai ales când vine vorba de povestea cu el și Maria, și motivul pentru care face ce face. Cum totul e spus la persoana a treia, practic știm cam toate fețele poveștii din mai multe puncte de vedere, dar ceva pentru mine nu se leagă, pentru că perspectivele celor doi din punctul ăsta de vedere se cam bat cap în cap. Asta am observat-o și în volumul doi, dar parcă aici e mai evidentă. Sper să ni se spună întreaga poveste în următorul volum, pentru că ceva e putred la mijloc. Și eu chiar vreau să aflu ce s-a întâmplat de fapt acolo, atunci. De Natalia îmi place din ce în ce mai mult. A reușit să reziste destul de bine în niște situații nu prea plăcute pentru ea, mai ales pe la finalul volumului, și cred că se află pe drumul cel bun când vine vorba de statului pe care l-a căpătat. Nu a vrut să fie acolo, dar este totuși și chiar se străduiește să fie persoana care ar trebui să rezolve întreaga problemă. Altceva ce mai este introdus în volumul ăsta este ceva romance. Nu zic între care personaje, dar una din ele m-a luat complet prin surprindere, și pune cumva totul într-un unghi foarte ciudat pentru personajele respective, mai ales după ceea ce se petrece pe la final. Totuși, eu cred că ar fi foarte simpatice împreună, sper ca lucrurile să se rezolve cumva. Sau poate că nu. Și că tot ziceam de final. Ăsta trebuie să fie unul dintre sfârșiturile cele mai... nu vreau să zic triste, că nu e chiar așa, dar lasă totul într-un moment foarte ciudat, și apoi te gândești la ceea ce s-a întâmplat cu câteva pagini mai devreme și te întrebi pe unde vor mai scoate personajele cămașa de data asta. Oricum, e printre sfârșiturile mele preferate, îmi plac situațiile complicate din cărți, mai ales când sunt multe și când, pe lângă ele, mai sunt și alte probleme ce trebuie rezolvate. Mai apar câteva personaje noi, unele mai simpatice decât altele, iar anumite lucruri ce se întâmplă prin volumul doi încep să aibă mai mult sens. Deși tot nu am aflat tot când vine vorba despre planurile a doi vampiri, încă nu am înțeles exact cum anume vor participa ei la bătălia de la final, pentru că presupun că va fi una. Cum cartea se concentrează în mare pe personaje, acțiunea a cam lipsit, m-aș fi așteptat să fie ceva mai mult ce să se întâmple în volumul ăsta. Sigur, se tot fac planuri, nimeni nu stă degeaba, dar în același timp la un moment dat parcă toți băteau pasul pe loc. Nu e neapărat un minus, doar că mă obișnuisem cu mai multă acțiune după volumele precedente. Aștept volumul patru acum, să aflu cum anume se va termina totul, nu îmi pot închipui deloc ce anume ar putea urma. La final, eu zic să citiți seria asta, e cu totul altceva când vine vorba de vampiri și strigoi și lumi fantastice.
Volumul începe frumos, cu un prolog care la început te pune pe gânduri, ca mai apoi să te facă să-ți dai seama că are dreptate în tot ceea ce-a spus personajul acolo, și că uneori ceea ce nu prea îți dorești și ți se pare imposibil, tocmai acel lucru devine posibil. Și te distruge, te lasă ca o păpușă în mâinile cui nu trebuie, iar tu nu prea poți face nimic ca să te întorci la normal, pentru că ți-a furat tot ce ar fi putut să te ajute ca să scapi. Nu mi-a părut rău că până la urmă Natalia a și-a dat seama că inima i-a fost furată, poate pentru că îmi doream și eu acest lucru, așa că nu m-a deranjat. Dar au fost unele aspecte din carte care m-au supărat, pentru că mi se părea că tot ceea ce făcea Natalia pentru Strygorra era în zadar, iar sprijinul venea destul de greoi spre ea. Nu contest faptul că prietenii au încercat să o ajute, cât de cât, dar parcă se implicau cu prea puțin interes. Așa că am fost destul de dezamăgită din partea unor personaje la care mă așteptam la mai multe pentru ea. În schimb, ironia sorții, scutul de protecție a venit din partea celor la care nu aveai mari pretenții.
Inca de la inceput ma asteptam ca un anumit personaj sa fie interesul romantic al Nataliei, desi tot un mitocan ramane. Un plus pentru partea de la sfarsit cu 'Fisele personajelor'. Mi-as fi dorit sa fie pentru toate personajele care au aparut in carti pana acum.