Brutalitate consumată în termeni: filosofie (cu „s“) şi sex. O pledoarie pentru optica năvalnică a contemporaneităţii? Nu, o introspecţie acidă în paharul cu absint al sensibilităţii rănite de marea ipocrizie a formulelor existenţiale prefabricate. Cine afirmă că, pentru a‑i înţelege pe orbi, trebuie să te legi la ochi? Autorul face asta. Prin legătura înflorată care îi acoperă privirea, se distinge o pată de culoare: Maria, femeie-prototip (dar nicidecum o Evă dedată la cutreierarea livezilor de meri), îi apare ca un portret desenat din amintire. Claritatea poate fi ajustată, nu şi termenul de valabilitate sau instrucţiunile de folosire. Sentimentele nu se comercializează la gura metroului şi nici nu sunt dovezi de admiraţie necondiţionată.
Spre deosebire de prima carte, care mi s-a parut usor de citit, chiar in regula, pe aceasta am aruncat-o direct la gunoi dupa ce am citit-o (m-am fortat sa o citesc pana la capat, imi venea sa renunt dupa primele 20 pagini). Parerea mea e ca niste pomi au fost taiati degeaba pentru publicarea acestei carti, eu mi-am pierdut o zi citind-o si nu vreau sa imi ocupe nici macar un centimetru patrat din biblioteca de acum inainte. Rar arunc carti, de obicei le donez, dar chiar nu cred ca as face vreun bine cuiva daruindu-i-o pe aceasta.
O carte ca un blog. :) Cuvinte scurte, idei exprimate fara perdea sau teama de prejudecata, toaioase sau filozofice, scene din viata cotidiana care deschid drumul spre idei sau filozofare asupra sexualitatii, conditiei umane si sfarsitul ei.
Cert este ca mi-a fost greu sa las cartea din mana. Probabil pentru ca autorul iti vorbeste atat de direct si cateodata atat de contradictoriu fata de cum traiesti, gandesti sau vorbesti tu.. ca nu te poti abtine. E ca atunci cand erai in liceu si vroiai sa stai pe langa baietii rai (nah, uite ca incet sa folosesc si eu metafore si comparatii, ca el :)).
Mi-a placut foarte mult bucata in care descrie ce a insemnat, din perspectiva lui de licean, schimbarea din anii 90. Cum a dat frau liber tinerilor si i-a expus unei lumi pentru care nu erau cu totul pregatiti si care pe ici pe colo i-a izbit de pamant. Dar care in acelasi timp le-a adus o lume noua: a filmelor, a revistelor tip Bravo si a metodelor contraceptive. Nu m-am gandit la asta niciodata. Nici nu prea aveam cum sa inteleg sau sa ma gandesc, avem 4 ani pe atunci.
Nu stiu daca e o carte pentru oricine dar mie mi-a placut, a fost o experienta si o "atractie" altfel. Probabil numele nu este dat degeaba. :D
“Potența literară nu se măsoară în pagini. Ci în zile. Câte trec până ce ai uitat tot ce-ai citit. Ba chiar și ce-ai simțit când ai citit.”
Recunosc că am această carte de mult timp și totuși nu am reușit să o citesc decât zilele trecute. Dar poate că așa a fost mai bine, cred că acum a fost momentul ei.🫣
Prea multe nu pot spune, cartea nu se încadrează într-un gen anume.🤭
Autorul ne prezintă idei despre diferite aspecte ale vieții, puțin din viața și trecutul său, dar și puțin din “filosofia sexului”.
Toate ideile autorului sunt directe, dar reale. Pot spune că am învățat și câte ceva din carte. Ba mai mult, am stat și am pus notițe la toate ideile care mi-au plăcut, la toate momentele care mi s-au părut puțin mai dure și chiar și la cele la care am râs.
Este o carte cu “de toate”. Nu îmi amintesc să mai fi citit ceva asemănător până acum. Mă bucur pentru că mai am o carte a autorului și sunt curioasă în legătură cu ceea ce mai pot descoperi.
O culegere de texte interesante, cel putin. Este cea de-a doua carte a lui Radu F. Constantinescu pe care o citesc si incepe sa imi placa stilul lui franc, pe alocuri usor deocheat. Dincolo de cuvintele si ideile pe care, daca suntem sinceri, le cam folosim cu totii, discursul penitei sale curge lin, e spumos cateodata, alteori dureros de adevarat.
singura chestie faină la cartea asta sunt unele melodii inserate și referințe la cărți chiar bune. ATÂT. *am ieșit din zona de confort, cu nervi și foarte contrariată, dezamăgită chiar, gândindu-mă că asta e cea mai bună carte din lume pentru unii.
Radu F. Constantinescu cu o scriitură spumoasă în stilul lui Beigbeder ne împărtășește unele observații filosofice și experiențe sexuale. Cititorul este condus foarte elegant dintr-un capitol în altul, fapt ce face lectura foarte dinamică și plăcută.
Scrisă de un om de radio și Dj, cartea are și un playlist cu piese care dau ritmul fiecărei pagini de la Queen și Eagles până la Enigma și Paraziții.
Cu un umor îndrăzneț și sarcasm neiertător, "Filozofia sexului" este o lectură difertită de multe alte cărți, provocând cititorul să gândească înafara tiparelor.
Citate din carte:
"Important e să nu fim spectatori într-o țară de spectatori. Ca Dj, pot să vă spun că cel mai bine nu se distrează dansatorii, dar cel mai nasol se simt, totuși, cei care rămân toată seara pe scaune."
"Ca să poți trăi mult cu un bărbat, trebuie să-l înțelegi mult și să-l iubești puțin, ca să trăiești cu o femeie, trebuie să o iubești mult și să nu încerci s-o înțelegi deloc."
"Avem masculi în devenire care ajung acasă superexcitați de ceea ce își imaginează a fi o cucerire a lor, când e foarte posibil să fie invers."
"Dar problemele astea s-ar rezolva dacă toți am învăța cum să facem dragoste! Nu sex aseptic, dar nici viol în grup. Sunt o mulțime de lucruri între extreme: cătușe, parcuri, marea, noaptea, 69, șampanie pe țâțe, înghețată unde-i greu voinicului, flori, căluș, sare de baie, ulei parfumat, balconul, muzica lui Barry White, mușcături, țipete, podeaua, din nou flori, baba-oarba, lumânări parfumate, zgârâieturi adânci, ruj, lenjerie de unică folosință, masa de bucătărie, ciorapi cu bandă adezivă, whisky, Kid Loco, "ferestre deschise spre lume", povești, zgârâieturi mai puțin adânci, îndemnuri de toată mâna, cunnilingus, poker cu miză textilă, fotografii, filme, cu voi și cu alții, ea asistentă, el pompier, pat rupt, un scaun pus dedesubt să-l susțină, fuga de părinți, apoi fuga la ei să vă ajute cu nunta, verighete, jartieră, luna de miere, "vreau să-mi fac un copil", "gemeni îți fac în seara asta!", ai grijă că ne aude copilul, ce părere ai de fata aia a lui?, locuri de veci alăturate, punct (.)."
"Ceea ce numim "personalitatea noastră" este o colecție de idei ale altora. Suntem un puzzle. Semănăm cu un program de discotecă - suntem o selecție!"
"În fiecare om sunt închiși pe un teritoriu strâmt animalul și filosoful. De obicei, primul conduce și cel de-al doilea muncește din greu să-i justifice acțiunile în fața conștiinței."
"Poate că Cher are dreptate: e o rușine când foștii amanți devin doi străini, dar nici ca prieteni nu le stă prea bine."
Cartea e scrisă destul de haotic, trecându-se, mai ales în primele capitole, de la o ideea la alta foarte abrupt. M-a făcut să mă întreb de ce poartă titlul pe care îl poartă și singura concluzie la care am ajuns este că termenul "filosofie" e utilizat interschimbabil cu "gânduri aleatorii despre tot și toate". Altfel nu văd nici un fel de filosofie; văd doar opinii. Un alt motiv plauzibil, sau complementar, pentru acest titlu este faptul că sexul vinde. Concluzia cărții mă mulțumește pe deplin, pentru că oferă singura explicație pe care pot să o accept; nici nu sunt interesată de finaluri alternative.
Ce mi-a plăcut cu adevărat a fost partea în care autorul povestește despre perioada post-comunistă, din viziunea de adolescent. Schimbările care au avut loc imediat după Crăciunul din '89 sunt revelatoare și chiar explică părți din prezentul națiunii. Simt că înțeleg puțin mai bine cum s-a ajuns aici.
3/5 “La fel ca somnul, defecația și RATB-ul, literatura de duzină mi-a ocupat o bună felie din viață. Citind-o. N-ar fi exclus s-o fi și scris. Mai vedem noi.” Cu o încredere deplină în propriile idei și îndrăzneț în exprimare , Radu Constantinescu ilustrează pe două planuri metamorfoza la care el și societatea românească au fost supuși după ’90. Individul intelectual numai atât cât să se trezească din starea idilică pe care naivitatea i-o oferă conștientizează degradarea morală ce îl înconjoară și declanșează un proces moral de a o accepta. Pur și simplu. Autorul relatează pe un ton superior, sugerând că ar fi posesor al unui secret al vieții necunoscut cititorului, însă are nevoie de el și pe parcursul cărții se raportează în permanență la acel ”tu”. ”Sunteți genul care citește două-trei pagini în librărie? Vreți să vă faceți o opinie? Nu vă place cartea până aici? Mai grozavă nu se face, puneți-o la loc. Economie de timp și de bani.” Contrastând cu încrederea scriitorului majoritatea ideilor sunt destul de vagi și confuze, ca a unuia ajuns la criza vârstei mijlocii: ce e cu viața mea, aici o să rămân, cum am ajuns aici? Stilul ales este unul modern și mi se pare că am recunoscut un limbaj aflat la granița dintre colocvial și literar ceea ce îi oferă mai degrabă un avantaj. E fluent și permite vagi jocuri de cuvinte. Citarea de piese muzicale à la Murakami e și ea un detaliu plăcut. Toate aceste caracteristici se potrivesc însă unui format de tip blog și nicidecum unui text tipărit așa că nu aș putea recomanda cartea ci doar blogul lui R. Constantinescu, asta numai dacă îi aprobați și savurați ideile mai mult controversate. Ca să vă faceți o părere despre ce idei este vorba vă las acest citat: ‚Și femeile au fantezii sexuale. Feminismul, de exemplu, este o fantezie sexuală: ”femeia deasupra!” ‚
Câștigă din ce în ce mai mult teren astazi carti de genul acesteia, sub forma unei spovedanii, a unei devzeliri de suflet în fața întregii lumi. Cei care decid să adopte acest stil trebuie sa se înarmeze cu originalitate, curaj, încredere. Iar în final unii dintre ei își vor vedea răsplătită munca, asigurându-și notorietatea și „o înmormantare reușita, cu un ditamai coșciugul cât o gară pentru doi, cu muzică bună și vodcă rusească, cu mulți oameni care să ne urmărească pe internet și cu marșuri funebre în sistem karaoke” - după cum scrie însuși autorul în acest citat plin de ironie neagră. Într-un număr nu mare de pagini stau notate subiecte din cele mai diverse, de la perioada post ʻ89 intitulată sugestiv „Revoluția de dupăʻʻ, până la opinii legate de anotimpuri, căsătorii dar mai ales despre sex/dragoste, după cum sugerează și numele. O înșiruire de amintiri și gânduri cu puternice accente personale. Ce mi-a plăcut: coperta; frumosul gest de a-și pune autograful împreuna cu mulțumirea; stilul lejer și direct al scriiturii ( unii vor spune că lejer e de fapt vorbărie fără valoare literară); ironia și auto-ironia; curajul de a-și asuma și expune experiențe personale; faptul că te lasă să cunoști o părticică din persoana și personalitatea scriitorului; faptul că toate femeile din carte, indiferent de vârstă sau profesie poartă numele de Maria - întâmplător, e un nume care îmi place tare mult, deși sunt sigură că alegerea ca toate Evele să se cheme astfel nu e deloc întamplătoare.
Dintr-o carte cu un titlu atât de puternic mă așteptam la profunzime, dar am găsit mai degrabă generalități și clișee. Am citit-o ușor, însă a rămas fără impact real asupra mea.