What do you think?
Rate this book
Un loc îndepărtat, numai al lor
Adrian: corporatist, cu un creier atipic. Cristi: fost membru al mafiei siciliene, pensionar. Maria: casieră la supermarket, fiică de ministru corupt. Radu: profesor universitar de vârsta a doua, măcinat de sentimentul ratării. Forțe fără chip, o lume crudă și lipsită de moralitate, vieți suspendate între dorința de schimbare și povara trecutului. Rând pe rând, asistăm la sfârșitul unuia dintre cei mai periculoși capi ai interlopilor bucureșteni, la amestecul unor mercenari în războiul din Ucraina ori la ciocnirea dintre dorința de a duce o existență simplă și salvarea unei vieți cu prețul alteia. Ritm alert, complexitate narativă, structură provocatoare, un roman care explorează cauzalitatea legăturilor ce se formează între marginalii societății, refugiați în propriile drame și războaie personale, o meditație asupra naturii umane fragile și contradictorii.
Orice încercare de a scăpa doare.
Orice încercare de a rămâne ucide.
Orice încercare de a scăpa doare.
Orice încercare de a rămâne ucide.
216 pages, Paperback
Published January 1, 2025
3 people are currently reading
35 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
March 1, 2025
Respectfully what the fuck? Într-un sens bun. M-am distrat.
April 25, 2025
Un roman slăbuț, produs al tehnicii de scriere creativă. Deși pare rotund închegat, cu un ritm alert, susținut, cartea are un ton fals și spune o poveste prea cusută cu ață albă pentru spațiul românesc. Comparativ cu "Ca să nu se aleagă praful de toate, romanul de față îmi apare net sub acela.
March 23, 2025
La prima vedere, avem aici patru personaje care nu se cunosc și, într-o lume normală, nu s-ar cunoaște niciodată - un corporatist, un fost membru al Mafiei italiene, un profesor universitar monoton și o fiică a unui ministru corupt din România. Și totuși apar pe rând crime, corupție, violență, infracțiuni, război. Așa că, vom afla foarte repede, ițele sunt foarte încâlcite, e un adevărat puzzle și aceste personaje au legături neînțelese, cu ramificații în zona mafiei, a corupției dâmbovițene, ba chiar și în teritoriile ucrainene sau rusești sau în zona cripto sau a tehonologiei informației.
Cosmin Perța este unul dintre scriitorii români contemporani (alături de exemple ca Marin Mălaicu-Hondrari și, mai ales, Cosmin Leucuța) care depășesc așa-numitul „mizerabilism” românesc și ne oferă thrillere sau romane de acțiune perfect plauzibile pentru actualitatea globală. Așa este și aici, avem de-a face cu un roman foarte bine tensionat, alert și imprevizibil, chiar dacă personajele ne par atât de apropiate realității românești, aparent atât de ternă și de lipsită de acțiune.
Cosmin Perța este unul dintre scriitorii români contemporani (alături de exemple ca Marin Mălaicu-Hondrari și, mai ales, Cosmin Leucuța) care depășesc așa-numitul „mizerabilism” românesc și ne oferă thrillere sau romane de acțiune perfect plauzibile pentru actualitatea globală. Așa este și aici, avem de-a face cu un roman foarte bine tensionat, alert și imprevizibil, chiar dacă personajele ne par atât de apropiate realității românești, aparent atât de ternă și de lipsită de acțiune.
March 1, 2025
Despre Cosmin Perţa am mai citit „Ca să nu se aleagă praful de toate”, un roman care mi-a plăcut foarte mult şi pe care vi-l recomand.
De data aceasta avem parte de un roman „perfect” din punctul de vedere al numărului de pagini, pentru că are puţin peste 200 de pagini, un roman în care autorul nu se dezminte, merge pe aceeaşi linie a violenţei care naşte violenţă, însă de data aceasta cu şi mai multe personaje şi poveşti care se intersectează. Faţă de romanul precedent unde totul gravita în jurul unui singur personaj, super-anti-eroul Samson, în acest nou roman al lui Cosmin Perţa avem parte de 4 personaje, să le zicem centrale, care mi s-au părut foarte bine construite. Îl avem pe Adrian, un corporatist cu o minte atipică, care ajunge din spatele tastaturii fugar la Moscova şi de acolo pe frontul din Ucraina; Cristi, fost membru al mafiei siciliene, acum pensionar, care, oricât ar vrea să se retragă, pare că nu mai poate; Maria, casieră la supermarket şi fiică de ministru corupt şi Radu, profesor universitar de vârsta a doua, măcinat de sentimentul ratării.
Fiind atât de diferite, chiar m-am întrebat la un moment dat: cum va reuşi autorul să le intersecteze destinele? Curiozitatea mi-a fost satisfăcută pe deplin întrucât Cosmin Perţa chiar reuşeşte să lege personajele într-un mod aproape cinematografic, care mi-a amintit inevitabil de „Babel”-ul lui Iñárritu. Dacă n-aţi văzut filmul, vă recomand cu căldură să o faceţi. Aveţi acolo staruri precum Brad Pitt sau Cate Blanchett, al căror joc actoricesc este excelent. Vă întrebaţi, poate, cum sunt toate aceste personaje puse în mişcare şi cum se vor lega destinele lor. Ei bine, vă răspund la întrebare aşa cum se face, adică cu o altă întrebare: ce face Pământul să se învârtă? Unii dintre voi veţi răspunde că: evident, Pământul se învârte datorită momentului cinetic pe care l-a dobândit în timpul formării sale acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Răspunsul meu e mai simplu: BANII! O sumă considerabilă de 5 milioane de euro. Chiar vreau să mă feresc să dau prea multe spoilere în legătură cu acţiunea acestui roman pentru că e un roman cu un ritm foarte alert, plin de acţiune, de o complexitate narativă excepţională şi pe care ar fi păcat să vi-l povestesc.
O să mă rezum, în schimb, la a vă mai spune câteva impresii pe care mi le-a lăsat lectura acestei cărţi. Ce mi-a plăcut foarte mult la acest roman este faptul că autorul nu se pierde în detalii inutile, e foarte concis în ceea ce vrea să ne transmită, iar asta transformă totul într-o proză pe care cu greu o poţi lăsa din mână. Începuturile şi sfârşiturile de capitole sunt foarte puternice, la fel cum sunt hook-urile serialelor sau mini-seriilor la care ajungi să faci binging. Finalurile mi s-au părut inedite, dacă nu chiar inovatoare, pentru că reprezintă nişte fraze pline de introspecţie. E ca şi cum scriitorul a săpat adânc în mintea şi sufletul personajelor sale şi a scos câte un diamant nepreţuit. Într-o oarecare măsură, unele dintre ele ar putea fi interpretate chiar ca nişte idei, începuturi ce prefigurează acţiunea din capitolul următor. Cel puţin aşa am interpretat eu.
Nici cuprinsul romanului nu e de neglijat. Fiecare titlu de capitol e gândit ca un vers ce transformă întreg cuprinsul într-un poem. Ştiu despre Cosmin Perţa că e şi poet, aşa că ideea unui astfel de cuprins nu trebuie să ne mire. Şi da, poemul e unul chiar foarte reuşit.
Cum aminteam la început, şi în acest roman avem parte de violenţă cât încape, trebuie să vă avertizez că mor mulţi oameni, chiar de mâna unor personaje la care chiar nu te aştepţi. Aş putea chiar să vă divulg un secret: la temelia oricărui supermarket Kaufland serios stau membrele unor SPP-işti puternici… La propriu! 😄 O să înţelegeţi despre ce vorbesc când veţi fi trecut deja de jumătatea romanului.
Avem parte de umor şi autoironie, chiar şi unele episoade extrase parcă din comediile negre. Există, de pildă, un episod în care unul dintre personaje (n-o să zic care), pentru a pune mâna pe bani, încearcă să o răpească pe mama unui alt personaj, dar ajunge să o ucidă din greşeală. N-am putut să nu mă duc cu gândul la „Fargo”, filmul fraţilor Cohen din 1996, pentru care regizorii, dar şi Frances McDormand au luat Oscar, precum şi la serialul cu acelaşi nume produs începând cu anul 2014, în care-i avem, printre alţii, pe excepţionalii Billy Bob Thornton şi Martin Freeman. Dacă vă place genul acesta de filme şi seriale, merită să le daţi o şansă.
Romanul are acţiunea plasată în anul 2024, ceea ce îl face extrem de actual. Mai mult, are o mulţime de elemente care îi conferă veridicitate: de la contextul războiului din Ucraina şi efectele pe care acesta le are asupra soldaţilor, la corupţia politicienilor din România, implicarea serviciilor secrete şi a SPP-ului în vieţile personajelor, dark web, tabere de supravieţuire şamd. Nu lipsesc nici teoriile conspiraţiei, avem parte şi de episoade de „mafioţeală” adevărată prin amintirile şi acţiunile personajului Cristi, mafiotul sicilian ieşit la pensie, care mi-a amintit (evident că acum o să vă dau iar o referinţă cinematografică) de personajul Mike Ehrmantraut jucat de Jonathan Banks în Breaking Bad şi Better Call Saul, creaţiile lui Vince Gilligan şi Peter Gould. Pe astea nici nu le mai recomand pentru că sunt mega cunoscute şi numai cine a ieşit acum de sub o piatră nu a auzit de ele. Glumesc, nu mă băteţi! Chiar, dacă nu ştiţi de ele, aruncaţi un ochi, poate sunt pe placul vostru.
Ce mi-a mai plăcut iarăşi foarte mult este că domnul Cosmin Perţa explorează în acest nou roman al său o lume mai puţin cunoscută publicului larg, aceea a marginalilor, refugiați în propriile drame și războaie personale, la care oamenii de rând nu au acces. Ba mai mult, pe care oamenii obişnuiţi nici măcar nu le cred posibile. Aici trebuie să mă opresc şi să vă spun că eu cred că această lume se ascunde, de fapt, în spatele titlului romanului. „Un loc îndepărtat, numai al lor” ar putea fi o metaforă pentru lumea marginalilor, pentru vieţile pe care aceştia le trăiesc şi la care de pildă eu, un pifan locvace, nu am acces. Pe de altă parte, titlul face referire, evident, şi la finalul romanului pe care nu o să vi-l divulg, dar la care foarte puţini dintre voi vă aşteptaţi. Şi dacă tot am amintit de final, trebuie să recunosc că nici eu nu mă aşteptam la finalul ales de Cosmin Perţa. Pe de o parte îl înţeleg, pentru că ştiu din experienţa romanului trecut că-i place să surprindă, dar pe de altă parte, consider că nu prea se potriveşte. Bun, de gustibus non est disputandum, aşa că luaţi cu un vârf de sare această remarcă a mea, pentru că e subiectivă. Având în vedere parcursul acţiunii întregului roman, cred că i s-ar fi potrivit un final mai apropiat de cumulul evenimentelor, iar o portiţă pentru o continuare ar fi fost mai mult decât bine-venită. Dar ficţiunea e ficţiune, aşa că nu-mi rămâne decât să respect finalul apocaliptic ales de Cosmin Perţa. Aoleu, am dat spoiler, dar nu vă zic mai mult.
Pe lângă cele 4 personaje centrale mai apar cel puţin două care n-au cum să nu-ţi rămână în memorie. Unul este Crazy Betty, o rudă a interlopului Tatocanu (care mi se pare că are multe caracteristici din profilul lui Nuţu Cămătaru). Această Crazy Betty este cea la care se apelează în cazurile în care există cadavre care trebuie făcute să dispară. Betty cea Nebună se ocupă de transformarea cadavrelor umane în hrană pentru câinii de la adăpost. Asta că să nu vă descriu cu lux de amănunte ce face Betty. 😅 Celălalt personaj memorabil este bunicul Mariei, un bătrân misterios care ajunge un om al străzii, care trăieşte în canale şi care devine prietenul cel mai bun al şobolanilor. Acest personaj ajunge spre finalul romanului imaginea unui soi de profet, proroc al Apocalipsei, anunţând iminenta venire a lui Iahve Anihilatorul. Evident că prietenia sa cu şobolanii nu a putut să nu mă ducă cu gândul la romanul „Regele Şobolan” al lui China Mieville. Este episod pe canal şi despre acest roman dacă vă interesează.
De asemenea, o surpriză extrem de plăcută pe care mi-a făcut-o Cosmin Perţa este „învierea” (cu ghilimelele de rigoare) a personajului Samson din „Ca să nu se aleagă praful de toate”. Cei care au citit romanul ştiu deja că finalul ni-l prezintă pe Samson un pic cam mort, dar aflăm acum că nu a murit şi ajută cele două personaje rămase să se salveze. Mii de scuze pentru spoilere.
Cred că deja m-am lungit cam mult, aşa că o să mai zic doar atât: romanul lui Cosmin Perţa este unul foarte cinematografic, iar cine îl va transforma într-un scenariu, materializat mai apoi într-un lungmetraj are toate şansele să creeze un thriller de excepţie. Eu personal aş sta de pe acum la coadă la bilete pentru un astfel de film! Sper din suflet ca ideea asta să se concretizeze.
În încheiere, e musai să vă dau şi o mostră de text care mie mi se pare însăşi epitoma zilelor pe care le trăim:
„Cristi stătea în maşină, urmărea ferestrele cu binoclul şi se gândea că, la aproape 40 de ani de la Revoluţie, mintea românilor era încă în ceaţă. «Teroriştii» erau încă aici, doar că acum erau în fotolii ministeriale, în capul companiilor de succes. Iar restul oamenilor se agăţau cu disperare de «dreptatea» lor. Orice minte limpede ar fi văzut imediat că dreptatea aceasta e doar o iluzie. Dar cei mulţi, nu. Fiecare e atât de convins că luptă în numele adevărului şi celălalt este duşmanul lui de moarte. Simpli pioni, orbi şi inerţi, mutaţi pe tablă ca nişte cobai în labirint, folosindu-se de instinctele lor primare. Copii împotriva părinţilor, frate împotriva fratelui, prieteni împotriva prietenilor. Şi în tot haosul ăsta mureau oameni nevinovaţi. La fel ca la Revoluţie. Seceraţi de gloanţe invizibile trase de forţe oculte, pe care, din labirint, nimeni nu le înţelege. «Armata e cu noi.» Dar noi suntem, de fapt, armata, şi ne ucidem tot pe noi. Oameni aparent inteligenţi şi de o parte, şi de cealaltă şi fiecare urlă «Manipulare!» E doar ceaţă, o ceaţă care ne îmbolnăveşte pe toţi, manipulaţi sau nu. Cu dreptatea de partea noastră sau nu. Ceaţa aia în care îţi ucizi aproapele, convins că ai omorât bestia.”
S-ar mai putea spune o mulţime de lucruri despre acest roman, dar chiar îmi doresc să-i daţi şi voi o şansă.
Dacă doriţi să vedeţi şi varianta video a acestei recenzii, vă aştept pe canalul de YouTube "Dăm o carte!?" (https://www.youtube.com/@damocarte). 😄
De data aceasta avem parte de un roman „perfect” din punctul de vedere al numărului de pagini, pentru că are puţin peste 200 de pagini, un roman în care autorul nu se dezminte, merge pe aceeaşi linie a violenţei care naşte violenţă, însă de data aceasta cu şi mai multe personaje şi poveşti care se intersectează. Faţă de romanul precedent unde totul gravita în jurul unui singur personaj, super-anti-eroul Samson, în acest nou roman al lui Cosmin Perţa avem parte de 4 personaje, să le zicem centrale, care mi s-au părut foarte bine construite. Îl avem pe Adrian, un corporatist cu o minte atipică, care ajunge din spatele tastaturii fugar la Moscova şi de acolo pe frontul din Ucraina; Cristi, fost membru al mafiei siciliene, acum pensionar, care, oricât ar vrea să se retragă, pare că nu mai poate; Maria, casieră la supermarket şi fiică de ministru corupt şi Radu, profesor universitar de vârsta a doua, măcinat de sentimentul ratării.
Fiind atât de diferite, chiar m-am întrebat la un moment dat: cum va reuşi autorul să le intersecteze destinele? Curiozitatea mi-a fost satisfăcută pe deplin întrucât Cosmin Perţa chiar reuşeşte să lege personajele într-un mod aproape cinematografic, care mi-a amintit inevitabil de „Babel”-ul lui Iñárritu. Dacă n-aţi văzut filmul, vă recomand cu căldură să o faceţi. Aveţi acolo staruri precum Brad Pitt sau Cate Blanchett, al căror joc actoricesc este excelent. Vă întrebaţi, poate, cum sunt toate aceste personaje puse în mişcare şi cum se vor lega destinele lor. Ei bine, vă răspund la întrebare aşa cum se face, adică cu o altă întrebare: ce face Pământul să se învârtă? Unii dintre voi veţi răspunde că: evident, Pământul se învârte datorită momentului cinetic pe care l-a dobândit în timpul formării sale acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Răspunsul meu e mai simplu: BANII! O sumă considerabilă de 5 milioane de euro. Chiar vreau să mă feresc să dau prea multe spoilere în legătură cu acţiunea acestui roman pentru că e un roman cu un ritm foarte alert, plin de acţiune, de o complexitate narativă excepţională şi pe care ar fi păcat să vi-l povestesc.
O să mă rezum, în schimb, la a vă mai spune câteva impresii pe care mi le-a lăsat lectura acestei cărţi. Ce mi-a plăcut foarte mult la acest roman este faptul că autorul nu se pierde în detalii inutile, e foarte concis în ceea ce vrea să ne transmită, iar asta transformă totul într-o proză pe care cu greu o poţi lăsa din mână. Începuturile şi sfârşiturile de capitole sunt foarte puternice, la fel cum sunt hook-urile serialelor sau mini-seriilor la care ajungi să faci binging. Finalurile mi s-au părut inedite, dacă nu chiar inovatoare, pentru că reprezintă nişte fraze pline de introspecţie. E ca şi cum scriitorul a săpat adânc în mintea şi sufletul personajelor sale şi a scos câte un diamant nepreţuit. Într-o oarecare măsură, unele dintre ele ar putea fi interpretate chiar ca nişte idei, începuturi ce prefigurează acţiunea din capitolul următor. Cel puţin aşa am interpretat eu.
Nici cuprinsul romanului nu e de neglijat. Fiecare titlu de capitol e gândit ca un vers ce transformă întreg cuprinsul într-un poem. Ştiu despre Cosmin Perţa că e şi poet, aşa că ideea unui astfel de cuprins nu trebuie să ne mire. Şi da, poemul e unul chiar foarte reuşit.
Cum aminteam la început, şi în acest roman avem parte de violenţă cât încape, trebuie să vă avertizez că mor mulţi oameni, chiar de mâna unor personaje la care chiar nu te aştepţi. Aş putea chiar să vă divulg un secret: la temelia oricărui supermarket Kaufland serios stau membrele unor SPP-işti puternici… La propriu! 😄 O să înţelegeţi despre ce vorbesc când veţi fi trecut deja de jumătatea romanului.
Avem parte de umor şi autoironie, chiar şi unele episoade extrase parcă din comediile negre. Există, de pildă, un episod în care unul dintre personaje (n-o să zic care), pentru a pune mâna pe bani, încearcă să o răpească pe mama unui alt personaj, dar ajunge să o ucidă din greşeală. N-am putut să nu mă duc cu gândul la „Fargo”, filmul fraţilor Cohen din 1996, pentru care regizorii, dar şi Frances McDormand au luat Oscar, precum şi la serialul cu acelaşi nume produs începând cu anul 2014, în care-i avem, printre alţii, pe excepţionalii Billy Bob Thornton şi Martin Freeman. Dacă vă place genul acesta de filme şi seriale, merită să le daţi o şansă.
Romanul are acţiunea plasată în anul 2024, ceea ce îl face extrem de actual. Mai mult, are o mulţime de elemente care îi conferă veridicitate: de la contextul războiului din Ucraina şi efectele pe care acesta le are asupra soldaţilor, la corupţia politicienilor din România, implicarea serviciilor secrete şi a SPP-ului în vieţile personajelor, dark web, tabere de supravieţuire şamd. Nu lipsesc nici teoriile conspiraţiei, avem parte şi de episoade de „mafioţeală” adevărată prin amintirile şi acţiunile personajului Cristi, mafiotul sicilian ieşit la pensie, care mi-a amintit (evident că acum o să vă dau iar o referinţă cinematografică) de personajul Mike Ehrmantraut jucat de Jonathan Banks în Breaking Bad şi Better Call Saul, creaţiile lui Vince Gilligan şi Peter Gould. Pe astea nici nu le mai recomand pentru că sunt mega cunoscute şi numai cine a ieşit acum de sub o piatră nu a auzit de ele. Glumesc, nu mă băteţi! Chiar, dacă nu ştiţi de ele, aruncaţi un ochi, poate sunt pe placul vostru.
Ce mi-a mai plăcut iarăşi foarte mult este că domnul Cosmin Perţa explorează în acest nou roman al său o lume mai puţin cunoscută publicului larg, aceea a marginalilor, refugiați în propriile drame și războaie personale, la care oamenii de rând nu au acces. Ba mai mult, pe care oamenii obişnuiţi nici măcar nu le cred posibile. Aici trebuie să mă opresc şi să vă spun că eu cred că această lume se ascunde, de fapt, în spatele titlului romanului. „Un loc îndepărtat, numai al lor” ar putea fi o metaforă pentru lumea marginalilor, pentru vieţile pe care aceştia le trăiesc şi la care de pildă eu, un pifan locvace, nu am acces. Pe de altă parte, titlul face referire, evident, şi la finalul romanului pe care nu o să vi-l divulg, dar la care foarte puţini dintre voi vă aşteptaţi. Şi dacă tot am amintit de final, trebuie să recunosc că nici eu nu mă aşteptam la finalul ales de Cosmin Perţa. Pe de o parte îl înţeleg, pentru că ştiu din experienţa romanului trecut că-i place să surprindă, dar pe de altă parte, consider că nu prea se potriveşte. Bun, de gustibus non est disputandum, aşa că luaţi cu un vârf de sare această remarcă a mea, pentru că e subiectivă. Având în vedere parcursul acţiunii întregului roman, cred că i s-ar fi potrivit un final mai apropiat de cumulul evenimentelor, iar o portiţă pentru o continuare ar fi fost mai mult decât bine-venită. Dar ficţiunea e ficţiune, aşa că nu-mi rămâne decât să respect finalul apocaliptic ales de Cosmin Perţa. Aoleu, am dat spoiler, dar nu vă zic mai mult.
Pe lângă cele 4 personaje centrale mai apar cel puţin două care n-au cum să nu-ţi rămână în memorie. Unul este Crazy Betty, o rudă a interlopului Tatocanu (care mi se pare că are multe caracteristici din profilul lui Nuţu Cămătaru). Această Crazy Betty este cea la care se apelează în cazurile în care există cadavre care trebuie făcute să dispară. Betty cea Nebună se ocupă de transformarea cadavrelor umane în hrană pentru câinii de la adăpost. Asta că să nu vă descriu cu lux de amănunte ce face Betty. 😅 Celălalt personaj memorabil este bunicul Mariei, un bătrân misterios care ajunge un om al străzii, care trăieşte în canale şi care devine prietenul cel mai bun al şobolanilor. Acest personaj ajunge spre finalul romanului imaginea unui soi de profet, proroc al Apocalipsei, anunţând iminenta venire a lui Iahve Anihilatorul. Evident că prietenia sa cu şobolanii nu a putut să nu mă ducă cu gândul la romanul „Regele Şobolan” al lui China Mieville. Este episod pe canal şi despre acest roman dacă vă interesează.
De asemenea, o surpriză extrem de plăcută pe care mi-a făcut-o Cosmin Perţa este „învierea” (cu ghilimelele de rigoare) a personajului Samson din „Ca să nu se aleagă praful de toate”. Cei care au citit romanul ştiu deja că finalul ni-l prezintă pe Samson un pic cam mort, dar aflăm acum că nu a murit şi ajută cele două personaje rămase să se salveze. Mii de scuze pentru spoilere.
Cred că deja m-am lungit cam mult, aşa că o să mai zic doar atât: romanul lui Cosmin Perţa este unul foarte cinematografic, iar cine îl va transforma într-un scenariu, materializat mai apoi într-un lungmetraj are toate şansele să creeze un thriller de excepţie. Eu personal aş sta de pe acum la coadă la bilete pentru un astfel de film! Sper din suflet ca ideea asta să se concretizeze.
În încheiere, e musai să vă dau şi o mostră de text care mie mi se pare însăşi epitoma zilelor pe care le trăim:
„Cristi stătea în maşină, urmărea ferestrele cu binoclul şi se gândea că, la aproape 40 de ani de la Revoluţie, mintea românilor era încă în ceaţă. «Teroriştii» erau încă aici, doar că acum erau în fotolii ministeriale, în capul companiilor de succes. Iar restul oamenilor se agăţau cu disperare de «dreptatea» lor. Orice minte limpede ar fi văzut imediat că dreptatea aceasta e doar o iluzie. Dar cei mulţi, nu. Fiecare e atât de convins că luptă în numele adevărului şi celălalt este duşmanul lui de moarte. Simpli pioni, orbi şi inerţi, mutaţi pe tablă ca nişte cobai în labirint, folosindu-se de instinctele lor primare. Copii împotriva părinţilor, frate împotriva fratelui, prieteni împotriva prietenilor. Şi în tot haosul ăsta mureau oameni nevinovaţi. La fel ca la Revoluţie. Seceraţi de gloanţe invizibile trase de forţe oculte, pe care, din labirint, nimeni nu le înţelege. «Armata e cu noi.» Dar noi suntem, de fapt, armata, şi ne ucidem tot pe noi. Oameni aparent inteligenţi şi de o parte, şi de cealaltă şi fiecare urlă «Manipulare!» E doar ceaţă, o ceaţă care ne îmbolnăveşte pe toţi, manipulaţi sau nu. Cu dreptatea de partea noastră sau nu. Ceaţa aia în care îţi ucizi aproapele, convins că ai omorât bestia.”
S-ar mai putea spune o mulţime de lucruri despre acest roman, dar chiar îmi doresc să-i daţi şi voi o şansă.
Dacă doriţi să vedeţi şi varianta video a acestei recenzii, vă aştept pe canalul de YouTube "Dăm o carte!?" (https://www.youtube.com/@damocarte). 😄
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 29, 2025
CHAPEAU, MAESTRE!!!
v-aș oferi toate stelele de pe cer, nu numai 5 :))
n-ați încetat nicio secundă să mă surprindeți prin această operă, ați smuls un amalgam de emoții de la mine
v-aș oferi toate stelele de pe cer, nu numai 5 :))
n-ați încetat nicio secundă să mă surprindeți prin această operă, ați smuls un amalgam de emoții de la mine
Read
March 15, 2025Despre conflictele din interior și de afară
Nu o să vă vorbesc despre firul poveștii, pentru că aș răpi din plăcerea lecturii; romanul este un puzzle foarte interesant care mie mi-a lăsat impresia că este foarte muncit și gândit. La început mi-am spus că nu există nicio șansă să se îmbine totul într-o poveste coerentă și măcar cât de cât credibilă. Uite, că mă mai și înșel. Bănuiesc că asta este magia pe care o fac scriitorii buni.
Un roman plin de idei și acțiune. Foarte, foarte bun. Recomand!
Hai să citești mai multe pe asasunt.eu
https://asasunt.eu/un-loc-indepartat-...
Nu o să vă vorbesc despre firul poveștii, pentru că aș răpi din plăcerea lecturii; romanul este un puzzle foarte interesant care mie mi-a lăsat impresia că este foarte muncit și gândit. La început mi-am spus că nu există nicio șansă să se îmbine totul într-o poveste coerentă și măcar cât de cât credibilă. Uite, că mă mai și înșel. Bănuiesc că asta este magia pe care o fac scriitorii buni.
Un roman plin de idei și acțiune. Foarte, foarte bun. Recomand!
Hai să citești mai multe pe asasunt.eu
https://asasunt.eu/un-loc-indepartat-...
October 6, 2025
Tare asta.
De la cuprinsul, o poezie spartă între titlurile capitolelor, și până la conținutul care reia titlurile, a fost o carte foarte abil cusută. Personaje reale, emoții viscerale, atmosferă de apocalipsă, tot ce-mi place.
M-a surprins cu personajele fără aparentă legătură care s-au încurcat de nu le-a mai dezlegat decât bomba nucleară. La propriu. Sau gaborimea, depinde cum vrei s-o privești.
Finalul cu șobolanii, pe cât de fantezist, pe atât de natural inserat, iar distanța și meditația asupra condiției umane de pe ultimele rânduri n-ar fi avut cum să le apară personajelor într-un alt context. Are ceva autorul de parcă potrivește bine cuvintele.
Comentariul asupra feminității m-a cucerit.
Trebuie să dau și hate-ul, deși n-am scăzut stele pentru asta. Un personaj își amintește de ceva experiment psihologic, l-am citit și eu pe la polirom. Este interesant, poate chiar relevant, dar prea copy-paste. Cred că ideea ar fi putut fi redată mult mai subtil, fără o pagină întreagă care s-a simțit ca ceva între un infodump și o secvență preachy care vine să ne învețe despre psihologia umană într-un mod care rupe toată narațiunea de până atunci.
Also, regret că pe final n-am văzut mai multă apropiere între Adrian și Maria. Ar fi meritat.
De la cuprinsul, o poezie spartă între titlurile capitolelor, și până la conținutul care reia titlurile, a fost o carte foarte abil cusută. Personaje reale, emoții viscerale, atmosferă de apocalipsă, tot ce-mi place.
M-a surprins cu personajele fără aparentă legătură care s-au încurcat de nu le-a mai dezlegat decât bomba nucleară. La propriu. Sau gaborimea, depinde cum vrei s-o privești.
Finalul cu șobolanii, pe cât de fantezist, pe atât de natural inserat, iar distanța și meditația asupra condiției umane de pe ultimele rânduri n-ar fi avut cum să le apară personajelor într-un alt context. Are ceva autorul de parcă potrivește bine cuvintele.
Comentariul asupra feminității m-a cucerit.
Trebuie să dau și hate-ul, deși n-am scăzut stele pentru asta. Un personaj își amintește de ceva experiment psihologic, l-am citit și eu pe la polirom. Este interesant, poate chiar relevant, dar prea copy-paste. Cred că ideea ar fi putut fi redată mult mai subtil, fără o pagină întreagă care s-a simțit ca ceva între un infodump și o secvență preachy care vine să ne învețe despre psihologia umană într-un mod care rupe toată narațiunea de până atunci.
Also, regret că pe final n-am văzut mai multă apropiere între Adrian și Maria. Ar fi meritat.
April 28, 2025
Bun. Prima carte citită de la domnul Perța, probabil nu ultima. Două stele cinstite, mi-a smuls încă o stea cu finalul care e foarte potrivit, sugestiv și cu care poți rezona, în special în momentul ăsta istoric. Restul cărții? O idee bună și necoaptă. Văzusem într-un alt review sintagma de plauzibil. Din contră, cartea asta funcționează în momentul în care acceptăm că nu-i plauzibil, când cădem cu toții de acord să acceptăm ficțiunea și să sărim din loc în loc, dintr-o poveste în alta fără să ne uităm prea atent, fără a fi chițibuși că nu de alta, dar ar fi niște universuri care s-ar prăbuși sub propria greutate. Cu toate astea e o carte de care nu-mi pare rău deloc că am citit-o. Coperta e foarte faină, se citește suficient de ușor, are ambiție, ceea ce-mi place foarte mult și pentru motivul ăsta o să citesc mai multe cărți de la Cosmin Perța în viitor.
March 9, 2025
Cartea asta chiar te duce prin niște cotloane faine ale minții. Și totul este atât de plauzibil. Îmi place scriitura lui Cosmin. I-am citit toate romanele și pot spune că este unul dintre scriitorii de top din țara noastră. Totul este concis și actiunea taie bucăți din cititor.
April 30, 2025
A inceput tare bine si m-a prins, mi-au placut persoanajele, foarte atipice, mi-a placut si povestea, bine inchegata si bine condusa. Finalul insa parca e lipit din alt film, pus acolo asa, ca sa fie.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews