Spre Nord prin Sud-Est

by Florin Chirculescu

Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în tinerețe făcuse drumeții în Alpii Italieni, și nu numai, așa că l-au apucat dracii când Pruss a pus în discuție capacitatea lui de a urca pe o prăpădită de scară.

„Câți metri sunt până la puntea superioară?” l-a întrebat.
„Trei douăzeci,” a răspuns comandantul.
„Și pentru trei metri douăzeci faci atâta circ?” a pufnit Anselmo și a pus piciorul pe cea mai apropiată treaptă.

190 pages, Hardcover

Published February 1, 2025

About the author

Cunoscut si sub pseudonimul : Sebastian A. Corn

Florin Chirculescu (de profesie medic chirurg) s-a nascut la Bucuresti pe 26 martie 1960. A debutat cu proza scurta in anul 1993, in revista sf JSF. A castigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, dupa care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Sa ma tai cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine, tiparit la aceeasi editura. De-a lungul anilor, au urmat alte distincții. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele si povestiri, si a fost redactor-sef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: 2484 Quirinal Ave (Nemira, 1996), Sa ma tai cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine (Nemira, 1998), Cel mai inalt turn din Babylon (Nemira, 2002), Imperiul Marelui Graal (Nemira, 2006), castigator al Premiului Vladimir Colin in 2006, Vindecatorul (Cartea Romaneasca, 2008), Skipper de interzona (Millenium, 2012), Ne vom intoarce in Muribecca (Nemira, 2014), Iovik (Millenium, 2014), Eucronoza si alte nuvele (Millenium, 2017). Greva pacatosilor sau apocrifa unui evreu este prima opera de ficțiune pe care o semneaza cu numele sau real.

Reviews

[Dragoș · Rating 5 out of 5]

4.5 rounded up.

Spre Nord prin Sud-Est e un policier with a twist, un roman scurt și simplu comparat cu fluxul narativ normal al lui Maître Chirculescu. Nu e istorie alternativă cum credeam cât e istorie deliberativă, what if-uri născute din discuțiile unor personaje pestrițe aflate la bordul celebrului Hindenburg, în tranzit între Rio și bătrânul continent. Zeppelinul e scena crimei și “the locked room” pentru un murder mystery cu conotații sociale și istorice și cu anumite aluzii misterioase la alte timpuri și locuri. Chirculescu nu are aceeași densitate de referințe absolut excesivă din Solomonar dar cartea se citește “similar” pentru fani dar e cu totul altă mâncare de pește, pentru hateri. Nu știu cum să descriu altfel situația. Spre Nord e o carte simplă, în care poți să dezgropi câtă complexitate istorică te ține. Foarte bun.

[Adela · Rating 4 out of 5]

3.5

[Mihaela Gruescu · Rating 3 out of 5]

3,25⭐️

🪄Cuvinte cheie: crimă, mister, umor negru, istorie, al Doilea Război Mondial, dizenterie

🛸E prima carte pe care o citesc de la acest autor și mi-a plăcut să descopăr un stil diferit și o abordare nouă a genului polițist. Povestea m-a prins de la început și mi-a amintit, cumva, de atmosfera romanelor lui Jules Verne. Se citește foarte repede – eu am terminat-o într-o zi.

🛸Puncte forte:
- îmbinarea ficțiunii (ex: crima, misterul de plana asupra ei) cu realitatea (ex: locul desfășurării acțiunii: dirijabilul Hindenburg, contextul istoric);
- mixul dintre elemente specifice genului polițist, ficțiune istorică și câteva aluzii politice;
- structura romanului este una simplă - scurt, concis, fără evenimente de umplutură;
- momente tensionate provocate de divergențele dintre personaje, furtuna neprevăzută, epidemia;
- personaje diverse - cu funcții, naționalități, personalități diferite;
- ni s-a prezentat și semnificația titlului ales;
- povestea a avut și un aer misterios (dezvăluiri, secrete, premoniții);
- prezența referințelor istorice, religioase;
- bonus: grafica de la început și de la final cu dirijabilul (structura lui, interior-exterior).

🛸Puncte slabe:
- mi-ar fi plăcut mai multe detalii despre momentele importante (mi s-a părut că s-a trecut prea repede peste ele. Deși erau importante, nu au fost scoase în evidență suficient);
- am avut o mică problemă cu scriitura (fără linie de dialog, replicile între ghilimele) - nu e un stil pe care l-am întâlnit des și de asta m-a scos din ritm;
- spre final, povestea a început să fie aglomerată (cu multe evenimente și personaje noi - senzația aceea că e prea mult, prea încărcat).

🛸Chiar o lectură interesantă, pe care o recomand iubitorilor genului polițist.

[Cristian Boricean · Rating 5 out of 5]

Acum câteva săptămâni citeam pe pagina de FB a lui Florin Chirculescu câteva cuvinte despre felul în care s-a născut această carte, care inițial trebuie să fie doar o povestioară, dar între timp s-a transformat într-un miniroman, lucru care nu m-a surprins deloc, cunoscând apetența autorului pentru poveștile complexe, în care sunt amestecate tot soiul de referințe istorice, sociale sau politice.
Mărturisesc că lucrul acesta, la care s-a adăugat titlul absolut superb, cu trimitere evidentă la Hichcock și faptul că nu mai citisem de multă vreme un policier m-au făcut să aștept cu nerăbdare cartea. Și această așteptare a fost pe deplin răsplătită. Romanul e încadrat ca policier, însă poate fi lesne citit în mai multe chei. Deși în miezul lui se află o crimă oribilă, asta nu exlude umorul, dialogurile sunt pe alocuri spumoase și excelent construite. De fapt, Florin Chirculescu este un povestitor extraordinar, am avut ocazia să îl ascult de câteva ori povestind, și asta se simte și în construcția textului.
Suntem în anul 1936, cu câteva zile înainte de Crăciun iar dirijabulul Hindenburg își începe traversada peste Atlantic. La bordul lui sunt tot soiul de personaje misterioase, printre care se regăsesc trimiși papali, naziști, reporteri, spioni, prinți ruși decăzuți, fiecare cu intențiile lui obscure, așa cum urmeaă să aflăm pe măsură ce avansăm cu lectura. Mi-a plăcut tare mult ideea de a plasa această poveste într-un cadru închis, claustrat, așa cum îi stă bine unui policier, iar acel spațiu să fie tocmai un dirijabil, lucru absolut inedit, fiindcă textului nu îi lipsesc nicidecum referințele legate de felul în care funcționează acest aparat misterios, care a fost precursorul zborurilor transatlantice. Firește, la bordul lui are loc o crimă oribilă, iar la asta se adaugă o furtună îngrozitoare + o epidemie de dizenterie, motiv pentru care romanul are toate ingredientele să fie interesant, suspansul fiind bine dozat și construit, ceea ce îl face, așa cum zic englezii, un adevărat page turner. Dincolo de asta, am apreciat tare mult referințele istorice, l-am citit de altfel în cheia aceasta politică, suntem în zorii celui de-al Doilea Război Mondial iar dirijabilul pare deja o imagine în miniatură a epocii, în care se amestecă tot soiul de interese mai mult sau mai puțin obscure. Nu mă întind mai mult, ca să nu dau spoilere, însă adaug că am apreciat un mic artificiu pe care autorul îl folosește, anume că unele personaje au un soi de înzestrare de clarviziune, lucru care e intrigant pe alocuri, fiindcă apar trimiteri la lucruri din viitor, cu care acum suntem familiarizați, dar la vremea aceea nu erau decât niște posibilități imposibil de probat.

[Alexandru I. · Rating 3 out of 5]

Aș vrea să spun câteva lucruri. Unul, ca roman polițist nu m-a dat pe spate. Am anumite rezerve despre cum a decurs misterul și cum s-a rezolvat. Ce mi-a plăcut mult au fost detaliile. Despre dirijabil, atmosfera creată, lumea pestriță de acolo. Cred că asta i-a reușit foarte bine. În plus e scurtă și se citește usor. Cum ar trebui un roman d-ăsta să fie de fapt.