What do you think?
Rate this book


In this classic work, often described as "The History of the Rise, Decline, and Fall of the Love Affair," Denis de Rougemont explores the psychology of love from the legend of Tristan and Isolde to Hollywood. At the heart of his ever-relevant inquiry is the inescapable conflict in the West between marriage and passion--the first associated with social and religious responsiblity and the second with anarchic, unappeasable love as celebrated by the troubadours of medieval Provence. These early poets, according to de Rougemont, spoke the words of an Eros-centered theology, and it was through this "heresy" that a European vocabulary of mysticism flourished and that Western literature took on a new direction.
Bringing together historical, religious, philosophical, and cultural dimensions, the author traces the evolution of Western romantic love from its literary beginnings as an awe-inspiring secret to its commercialization in the cinema. He seeks to restore the myth of love to its original integrity and concludes with a philosophical perspective on modern marriage.
336 pages, Hardcover
First published January 1, 1939
Iubirea-pasiune a apărut în Occident ca o repercusiune a creştinismului (şi în special a doctrinei sale referitoare la căsătorie) asupra sufletelor în care subzista un păgînism firesc sau moştenit.(s. a.)
...întrucît căsătoria nu înseamnă decît unirea corpurilor, în timp ce „Amor", Erosul pur reprezintă avîntarea sufletului spre unirea luminoasă, dincolo de orice iubire posibilă în această viaţă. Iată de ce Iubirea presupune castitate.
Iubirea sălbatică şi naturală se manifestă prin viol, dovada de iubire la toate popoarele barbare. Dar violul, ca şi poligamia, dezvăluie faptul că bărbatul nu este încă in stare să înţeleagă, la femeie, realitatea persoanei. Cu alte cuvinte, el nu ştie încă să iubească. Violul şi poligamia o privează pe femeie de calitatea ei de egală – reducînd-o la sex. lubirea sălbatică depersonalizează relaţiile umane. Dimpotrivă, bărbatul care se stăpîneste o face nu din lipsă de ,,pasiune" (în sensul de temperament), ci tocmai pentru că iubeşte şi pentru că, în virtutea acestei iubiri, refuză să se impună, refuză să recurgă la o violenţă care neagă şi distruge persoana. El dovedeşte astfel că doreşte mai întîi de toate binele celuilalt. Egoismul său trece prin celălalt. Trebuie să recunoaştem că aceasta este o revoluţie serioasă.
Si astfel vom putea depăşi formula absolut negativă şi privativă a lui Croce, definind, în fine, căsătoria ca acea instituţie care îngrădeşte pasiunea nu prin morală, ci prin iubire. (s. a.)
Oamenii căsătoriţi nu sînt nişte sfinţi, iar păcatul nu este o eroare la care putem renunţa într-o bună zi pentru a îmbrăţişa un adevăr superior. Ne aflăm fără încetare in miezul luptei dintre fire şi har. Fără încetare nefericiţi, apoi iar fericiţi. Dar perspectiva nu mai este aceeaşi. O credinţă, păstrată în Numele acelor lucruri care nu se schimbă la fel ca noi, îşi dezvăluie încetul cu încetul taina: dincolo de tragedie există iarăşi fericirea. O fericire care seamănă cu cea trecută, dar care nu mai aparţine formei acestei lumi, căci ea este cea care preface lumea. (s. a.)
Verrà giorno
che gli uomini si guarderanno l'un l'altro
fraternamente
con i tuoi occhi, amor mio,
si guarderanno con i tuoi occhi.