Jump to ratings and reviews
Rate this book

Un martor incomod

Rate this book

222 pages, Paperback

First published January 1, 1979

15 people want to read

About the author

Cosma Brasoveanu

4 books1 follower

Ratings & Reviews

What do you think?
Rate this book

Friends & Following

Create a free account to discover what your friends think of this book!

Community Reviews

5 stars
8 (29%)
4 stars
15 (55%)
3 stars
4 (14%)
2 stars
0 (0%)
1 star
0 (0%)
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
Profile Image for Socrate.
6,745 reviews273 followers
October 19, 2021
― Cine-i tipul?

Nick Stratilat își privi lung soția:

― Amantul tău!



În viziunea fecioarelor de pe bulevard care împrimăvărează gândurile adolescenților fluturându-și stambele, pictorul Stratilat era „de milioane, soro, mai ceva ca Alain Delon![1]”, printre studente trecea drept mascul bine; cele ce și-au isprăvit studiile și nu mai au ce învăța despre bărbați îl considerau o excepție fericită. Doar femeile măritate îl ignorau și e firesc, legitimii rămân în orice competiție inegalabili, cel puțin când sunt de față…

Individul era superb. Ochii păreau două bucăți de gheață înmuiate în venin, avea. Trăsături virile, buze senzuale, dinți sănătoși. Judecându-l după siluetă, ai fi fost dispus să crezi că și-a consumat cel puțin jumătate din viață în sala de gimnastică. Înșela, era prea ocupat pentru așa ceva: șaisprezece ore din douăzeci și patru muncea conștiincios cu sticla de coniac într-o mână și paharul în cealaltă. Își trecu degetele prin părul grizonat la tâmple. Inelul fulgeră scurt. Purta cămașă din crêpe de chine[2], cu jabou[3], haină neagră și pantaloni reiați, ia butonieră o garoafă roșie, deschisă și învolburată ca o gură de ibovnică.

Mara Stratilat se încruntă imperceptibil.

„A aflat!”

Își sorbi jus-ul privindu-l printre gene.

― Amantul meu! Hm! Care dintre ei?

Semăna cu o explozie de artificii diferit colorate, un bibelou japonez încărcat cu dinamită. Tăietura ochilor mari, negri, se pierdea undeva spre tâmple, avea pomeții ușor ridicați, dantură de păpușă.

Bărbații folosesc de regulă mâinile în descrierea unei femei frumoase. Receptivi la anumite curburi, sunt dispuși să treacă ușor tocmai peste elementul esențial: tenul.

Mara Stratilat știa foarte bine care e primul ei atu. Își purta chipul sculptat în fildeș cu demnitate princiară, zâmbea rar pentru a evita ridurile.

Se aflau la o masă în apropierea ringului. Barul, vag luminat din considerente care nu aveau nimic comun cu economia de energie electrică, se umpluse. Pentru consumatorii constanți, soții Stratilat reprezentau perechea ideală. Însoțeau în chip fericit frumusețea, distincția, amabilitatea și dragostea, căci ce altceva puteau să însemne evitarea frecventă a cunoștințelor, nimeni, niciodată nu fusese poftit la masa lor, privirile lungi, aprinse, aruncate unul celuilalt?

Pictorul râse:

― Cu alte cuvinte în viața ta ar exista mai mulți bărbați?

― De ce nu?

― Te lauzi, fetițo!

Mara Stratilat ridică indiferentă din umeri dar în priviri îi ardeau flăcări negre.

― Mă rog, dacă ideea te consolează…

― Mă amuză. Dă-mi voie, după opt luni de căsnicie să te cunosc. Mi-ar fi fost de ajuns opt zile. O bătu ușor pe podul palmei. Nu ești genul!

― Admirabil!

― Nu ai vocație de femeie ușoară. Scuză-mă. Îți spun lucruri dezagreabile.

― Fii serios, m-am obișnuit.

Pictorul zâmbi fermecător:

― Nici temperamentul fetelor cu lasere în priviri nu-l ai!

― Mereu amabil?

― Mereu lucid. Cu amicul de la bar e altă istoriei, dacă ești cuminte, într-o zi, o să ți-o povestesc.

― Ce înseamnă să fiu cuminte?

― Să renunți la teribilisme și să-ți iasă din cap, pentru numele lui Dumnezeu, că știi să minți! Nu știi! Îi sărută degetele. În clipa asta te întrebi cum să procedezi. Să te ridici tremurând de indignare, îți permiți să mă jignești et caetera, figura ține de cele mai multe ori, să încerci să mă convingi că mi se năzare, ori să iei lucrurile ușor: zâmbete, un hohot de râs discret cu fluturări de bucle, badinerie[4] conjugală a la française sau, în sfârșit, cum ne imaginăm noi că se petrec lucrurile pe acolo…

― Ce mă sfătuiești?

― S-o lași baltă. Și să fumezi mai puțin. Făcu semn picoliței. Curăță, te rog, masa.

Femeia rupsese țigara între degete.
Author 9 books11 followers
March 4, 2021
L-am descoperit recent pe acest autor si Imi place foarte mult cum scrie. Desi are un aer asemanator cu cel al nevestei(Rodica Ojog-Brasoveanu), stilul ramane individual si original. Personajele lui au caracteristici delicioase de limbaj sau comportament care se pastreaza intacte pe toata durata romanului,dandu-le veridicitate. Povestea se desfasoara usor,dialogul abunda si descrierilor, desi sumare, nu le lipseste nimic.
Imi pare rau ca a scris doar 3 carti,mi-ar fi placut sa ma delectez cu mult mai multe povesti spuse de el.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews

Can't find what you're looking for?

Get help and learn more about the design.