Vrăjeli

by Constantin Ţoiu, Luminița Marcu (pref.)

- Notă biobibliografică de Marius Miheţ
Aşa cum autorul însuşi le caracterizează, povestirile din volumul Vrăjeli (de buzunar) sunt "nişte născoceli noi, care să îngheţe lumea, de luat în serios ori în râs, dar cu totul altfel". Acţiunea este plasată după Revoluţie (în perioada aşa-zisă "madam Tranziţia"), iar aluziile politice sunt numeroase, atât în ceea ce priveşte fostul regim comunist, cât şi starea politică de după. Personajul Omicron, mesagerul ceresc, de fapt un alter ego al autorului, este un ghid în cotidian şi un observator fidel al realităţilor de orice natură (politice, sociale etc.), este demonul care te ţine la curent cu "ordinea" mondială şi, totodată, având capacitatea de a te transporta în orice moment al istoriei - pentru el, timpul este un fleac -, este demonul scriitorului, un înger decăzut, un hibrid, "dublul", care se poate metamorfoza în funcţie de situaţie. Majoritatea personajelor au o latură fantastică, dar ele îşi neagă acest statut şi au pretenţia realităţii.
Acest volum inedit al lui Constantin Ţoiu, de "bijuterii dialogate", ne înfăţişează o lume redusă la dimensiunea Bucureştiului, analizată cu inteligenţă şi umor împreună cu "îngerul de serviciu", o satiră la adresa societăţii româneşti pre şi postrevoluţionare.
Seria de autor Constatin Ţoiu este ilustrată cu lucrări ale pictorului Ion Alin Gheorghiu.

216 pages, Hardcover

First published November 1, 2007

About the author

Constantin Toiu s-a nascut la 19 iulie 1923 in Urziceni,judetul Ialomita.Scoala primara o absolva in localitate,invatator fiindu-i domnul Haralambie Ionescu. Liceul il face la Brasov,la Mesota,sectia umanista.Profesori excelenti au contribuit la formarea sa intelectuala inca din adolescenta ,printre care cel de limba latina ,Hoidas,pomenit cu diverse ocazii. Razboiul il prinde elev.Armata o face la scoala militara de aviatie Buzau,ca observator aerian.Nu participa la lupte.Este demobilizat cu gradul de sublocotenent in rezerva.In 1942 se inscrie la Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti,pe care o termina in vara lui 1946,cu o licenta "Magna cum laude".Printre profesorii din acea perioada se remarca:Mircea Florian ,Tudor Vianu,Mihai Ralea , Mircea Vulcanescu, scurt timp si D. Gusti la catedra de sociologie.A fost ultimul an in care se mai predase "filosofia idealista".Incepand cu anul urmator,1947,in facultate avea sa fie introdus marxism-leninismul,cu urmarile lui nefaste.Autorul insista asupra acestei "rupturi" nefericite de traditia romaneasca stralucita,in gandire si literatura ,din anii interbelici.In scrisul sau se simte stilul "vechii scoli", ceea ce ii va conferi o anume particularitate fata de confratii mai putin varstnici. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure.

Opera sa, de valoare excepțională, cuprinde: Moartea în pădure (roman); Duminica muților (nuvele); Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă); Însoțitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (roman), (reeditare în 1997); Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994); Barbarius (roman); Istorisirile Signorei Sisi (roman), Destinul cuvintelor (publicistică); Alte pretexte (eseuri); Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompete după-amiaza; Memorii din când în când, vol. I, II, III; Memorii întârziate; Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac.

La 23 mai 1995,Consiliul Local Urziceni i-a decernat titlul de "Cetatean de onoare al municipiului Urziceni". A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română.

Faima cea mai mare i-a adus-o romanul Galeria cu viță sălbatică, roman simbolic, apropiat de poetica realismului magic din romanul latino-american.

A murit pe data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.
(sursa: wikipedia.com)

Reviews

[RAI · Rating 4 out of 5]

Vrăjeli (de buzunar) este un volum inedit de povestioare. În centrul acestora se află un personaj insolit, un înger complet atipic, purtând numele unei litere grecești, Omicron. Desigur că nu întâmplător are acest nume. Pentru că litera aceasta, corespondentă a literei „o”, are ceva specific: se folosește numai în interiorul cuvântului, la extremități sunetul „o” fiind reprezentat grafic de litera Omega. Ceea ce înseamnă că îngerul Omicron este un înger al intervalului, proscris la activități fără caracter finalist, un înger „de lume”, condamnat să ia pulsul vieții muritorilor de rând pe care însă îi mai și încurcă, fiind, dacă nu prin nume, cu siguranță prin caracter, un înger șugubăț, mereu pus pe șotii, după cum reiese încă din primul fragment al primei povestioare: „O luaserăm pe Magheru în jos, apoi pe Bălcescu... Omicron voia să inspecteze subsolul din Piața Universității. Cotrobăise printre mărfurile expuse în semiobscuritate. Ieșind la suprafață, se îndreptase către Troița sfântă, petecul de pământ venerat. În raport cu trufașul Intercontinental, troița aceea umilă, de lemn, părea un jug de boi, cinstit, țărănesc și, ca idee, poate etern. Așa zicea mesagerul ceresc. Oprit înaintea Troiței, în mijlocul zilei însorite de vară, el făcu un semn și Troița se aprinse deodată, arzând în întregime. În locul ei, câteva secunde doar, apăru statuia de marmură a unui băiat cu brațele larg deschise, gura căscată într-un strigăt triumfător, bătând de departe Victoria din Samotrace. Cred că doar echipajul poliției de alături, staționând în triunghiul de verdeață, păzit ca o rezervație, sesiză, din profesionalism, fulgerătoarea schimbare la față a Troiței, precedată de acel scurt incendiu extatic. Când să intervină însă, totul era la loc. Trecătorii nu observaseră nimic, absorbiți. Un polițist mai bătrân se frecă la ochi. Era credincios poate, fiindcă pe urmă își făcuse și cruce. Cine știe ce raport înaintase el la șefi...”.

[Radu Mureșan · Rating 4 out of 5]

Mai mult un 3.5/5

Ca si o piesa de teatru in mai multe acte, doar ca nu e o piesa de teatru... e greu sa descriu aceasta carte.

[Zu · Rating 3 out of 5]

Intr-adevar, doar niste vrajeli ( de buzunar). Pentru mine.