Rodica Ojog-Braşoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu

by Lilia Calancea

„Încă din liceu am fost terorizată de matematică, pe care mereu am considerat-o o materie infamă şi nu înţelegeam sincer de ce era acceptată în programa de învăţământ. Şi, ca şi cum dificultatea materiei nu era suficientă, în faţa noastră trona profesoara – o femeie a cărei înfăţişare sobră nu făcea decât să-i reflecte sufletul. De fiecare dată, cu o voce lipsită de căldură, repeta ca pe-o dogmă: «Nu poţi fi medic, avocat, jurnalist sau actor bun dacă nu desluşeşti tainele acestei ştiinţe divine». Dar mie această «ştiinţă divină» îmi părea mai degrabă o zeitate crudă şi distantă, care cerea sacrificii de neînţeles.

Aşadar, pentru primul meu personaj literar, care s-a bucurat imediat de un enorm succes, m-am inspirat de la profesoara mea de matematică, spaima a nenumărate generaţii de liceeni, care era ferm convinsă că lumea începe şi se sfârşeşte cu matematica. Era neînchipuit de exigentă, făcea adevărate crize de isterie la inepţiile unor elevi şi în special la ale mele, eu fiind, fără doar şi poate, o nulitate în lumea cifrelor.

Concret, maiorul Tutovan. Prenumele, Minerva, divin. La fel ca materia, cum altfel? Cheia succesului mi-o pot lămuri doar parţial. Primo, că n-am fost singura terorizată, am fost mii – Doamne, păzeşte-ne somnul, o mai visez şi azi! E o răzbunare subtilă – se simte, nu-i aşa? – să faci din torţionarul din liceu un personaj literar caraghios, deşi cu mintea brici. Secundo, orice torţionar are nevoie de o victimă pe care să o destabilizeze şi să o alimenteze constant prin frică şi un nesfârşit complex de inferioritate. Dobrescu c’est moi!”

200 pages, Paperback

Published February 1, 2025

About the author

A studiat limbi străine, relațiile internaționale și traducerea specializată în relații internaționale la Chișinău, Nisa și Bruxelles.

A devenit cunoscută publicului din Republica Moldova prin articolele de blog scrise sub pseudonimul Soacra mică, obținând premiul Bloggerul anului la concursul Blogovăț 2009. După trei ani a renunțat la anonimat.

Reviews

[Gabe Mellow · Rating 5 out of 5]

Nu sunt fană memorii dar această carte cred că și-a găsit loc în inima mea pentru că încă nu-mi vine să cred că e gata.

"Rodica, mâinile acestea sunt făcute să atingă doar mătase și flori. Eventual cărți. Îți dai seama ce înseamnă să lucrezi într-o fabrică sau uzină? Te implor, e degradant, e umilitor..."

"Cosma mă scotea la plimbări. El m-a învățat bucuria hoinării fără scop într-o seară de iarnă când ninge sau într-o dimineață luxuriantă de mai, numai bucurie și floare picurată pe ziduri, în privirile trecătorilor, în vitrinele florăriilor."

"Rodico, chiar de n-aș fi avut destui bani pentru mofturile tale, mă simt în stare să lucrez în mină, să mă angajez muncitor la strung, orice, numai să te văd fericită!"

"- Ești sigură că baroul te face fericită? Ce-ai vrea să fii acum, dacă nu erai avocată?
- Oricum e un vis imposibil.
- Greu îmi închipui așa ceva.
- Dansatoare la bar!
Nu cred că l-am surprins. A reflectat totuși o clipă, înainte să precizeze:
- Ceea ce ar însemna... Libertate, descătușare sfidare, epatare, dorința de validare, faimă și bani imediați? Ai putea avea toate astea într-o formulă mai demnă și cu o faimă care să dureze zeci, poate sute de ani. Tinerețe fără bătrânețe, într-un fel. Ce zici?
- Greu îmi închipui așa ceva.
- Stilul, Rodica. Stilul e totul. Al tău nu are nimic cu bara, ci cu pixul. Dansatoare la pix, merge?
Am râs cu poftă."

Ai crede că o regină a romanelor polițiste ar fi avut o viață sumbră dar cred că în ciuda tuturor impedimentelor din viața ei, Rodica a trăit mereu o aventură romanțată ceea ce mă duce cu gândul undeva departe la Agatha Christie. În fond, nu era ea Agatha Christie de România? Amândouă au avut niște vieți destul de tumultoase și au scris, au construit și au descurcat toate ațele vieții din pix.

Dansatoare la pix.

Am râs și eu cu poftă, dar mi-a plăcut.

[Andrea B. · Rating 5 out of 5]

Cartea e pansament pentru suflet! Emană atâta iubire ... nu sunt familiarizată cu operele distinsei Rodica Ojog-Braşoveanu, dar, această biografie romanțată clar mi-a deschis apetitul spre a cunoaşte operele dânsei. O femeie puternică, care chiar a fost iubită la viața ei. Din diverse perspective.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

"Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu" de Lilia Calancea este o carte perfectă, mai ales pentru un fan înfocat al scriitoarei bucureștene ca și mine 🤍 Sigur, i-am găsit și un cusur - este prea scurtă! 🤭 Aș fi citit la nesfârșit despre viața spumoasă a dansatoarei la pix ce ne-a dăruit atât de multe lecturi memorabile 🕵️
"Biblioteca și pisicile, ah! Fără ele, viața ar fi un pustiu sterp, unde doar vântul șuieră în neștire."
Mai multe despre lectura dată gata dintr-o suflare am scris într-un articol publicat pe blog ✍️

https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...

[Casiana]

Viața Rodicăi este o poveste de sine stătătoare. Ea nu a început să scrie din nefericire, ci dintr-un infinit talent și multă iubire. 𝗢 𝗱𝗮𝗻𝘀𝗮𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗹𝗮 𝗽𝗶𝘅 pe care scrisul o bucură și o împlinește.
Totuși, în ciuda unei vieți care a părut mereu trăită cu o inconștiență adolescentină, în Rodica a existat mereu un adult atent și vigilent la toată nedreptatea și răul din jur.

Trăiește și o frumoasă poveste de iubire alături de soțul său, Cosma. Am crezut că nu m-a impresionat prea tare (fan drame și tragedii aici), până spre final, când am simțit un gol în stomac. Am trăit această poveste cu naivitatea unui copil care are nevoie să creadă în fericire.

Recomand cartea.

Am scris mai multe pe asasunt.eu: https://asasunt.eu/rodica-ojog-brasov...

[Mădălina · Rating 3 out of 5]

O carte de citit într-o zi. Ce m-a impresionat cel mai tare e ce știam de dinainte: cat de retrasă a fost Rodica și cat de puține se știau despre ea. Drept dovadă, capitolele de umplutură (părerea mea) din prezentul autoarei, care merge pe urmele Rodicăi sau ale altor autori. Nu mi se pare ca m-a îmbogățit cartea cu mai multe informații decât aveam (și acelea puține), dar mi-a plăcut exercițiul făcut, de a crea o narațiune bazata pe câteva informații.

[Laura Frunza · Rating 4 out of 5]

O știu pe scriitoarea Lilia Calancea de când era bloggerita "Soacra mica", nici nu stiu cum am ajuns s-o citesc și prima ei carte mi-a adus-o la rugămintea mea, o prietena din Republica Moldova. Dacă de acea primă carte n-am fost impresionată, de aceasta recunosc că sunt. Din păcate n-am urmărit parcursul scriitoarei și nu am mai citit nimic de ea ulterior, dar cu siguranță că o voi face acum.

Lilia Calancea a reușit să surprindă la perfecție esența scriitoarei mele preferate, scriind o biografie care nici măcar nu pare romanțată. Deși e riscant să scrii la persoana întâi, cred ca ei i-a ieșit foarte bine și a reușit sa acopere în acest stil memorialistic cele mai importante momente din viața scriitoarei de romane polițiste. Am savurat mai puțin capitolele intermediare, despre plimbările autoarei prin muzee și cimitire pentru că am simțit că mă scoate din atmosfera poveștii pentru care am deschis această carte. Am înțeles artificiul literar, dar pentru mine n-a funcționat în această alăturare. Luate separat, mi-au plăcut, le-am văzut ca pe o geneză a scrisului și a devenirii unui scriitor, a ceea ce stă la baza unui scriitor bun și la datoria scriitorului de a-și păstra vocea și autenticitatea.

[Taisia Crudu · Rating 5 out of 5]

#2025#20
Cu câtă bucurie am primit vestea despre apariția acestei cărți și ce delectare am avut citind-o! Nici nu a fost să fie altfel având în vedere că cartea este scrisă de o scriitoare pe care o admir foarte mult și este biografia uneia dintre scriitoarele mele preferate.

Trebuie să recunosc că cunoșteam puțin (spre nimic) despre Rodica Ojog-Brașoveanu prin urmare cartea a fost cu atât mai mult o lectură benefică. Stilul Liliei Calancea nu este de omis. O lectură care curge fluid și te cucerește cu fiecare pagină citită.

Cartea este compusă din două planuri care se întretaie într-un mod pe-alocuri mistic. Primul plan este bineînțeles biografia Rodicăi. De aici descoperim într-un mod inedit geneza personajelor îndrăgite precum Melania Lupu, Mirciulică, Minerva Tutovan. Dar și viața personală a supranumitei Agatha Christie de România.

În al doilea plan vocea naratorului se contopește cu cea a autorului. Acest plan evocă o serie de coincidențe și tangențe între viața Rodicăi și procesul de creație al acestei cărți despre ea. Pe lângă narațiunea construită cu măiestrie, partea respectivă cucerește și prin sinceritate.

Deci mi-a plăcut cartea foarte mult. Vă mulțumesc pentru această creație, Lilia Calancea!

“Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în cimitirul Bellu” de Lilia Calancea

[Laura Gaina · Rating 3 out of 5]

Autoarea scrie frumos despre Rodica, dar nu am înțeles rostul pasajelor din viața ei personală. Nu consider că aduc vreun plus valoare pentru volum. Mi-au creat impresia că ar vrea să se afirme și laude, căci altfel de ce să povestești despre reușitele proprii într-o carte ce se vrea a fi o biografie (chiar și romanțată) a unei scriitoare atât de iubită de cititori. Încearcă să creeze probabil suspans introducandu-l pe Domnul Omega, care pretinde că a cunoscut-o personal pe Rodica Ojog-Brașoveanu, dar premisa e abandonată rapid.

[Daniela Hendea · Rating 5 out of 5]

Recitirea (sistematică la acea dată) a cărților Rodicăi Ojog-Brașoveanu a reprezentat o luminiță pâlpâind continuu în câțiva ani de 'întuneric' interior.

Îmi amintesc de serile în care stăteam sub pătură, într-o țară străină, cu un diagnostic misterios, citindu-le una după alta pe Kindle.

Au venit ani mai luminoși, însă lectura anuală a întregii colecții ROB a continuat.

Când am prins vestea pregătirii acestei biografii, am început să număr zilele până la apariția ei. M-am dus într-un suflet până la cea mai apropiată librărie, am ajuns cu ea acasă, am făcut familiei mele rapid niște sandwich-uri la cină, și m-am pus pe citit, cu semnul DO NOT DISTURB pe ușă.

Purtată de vocea Rodicăi Ojog-Brașoveanu întruchipată impecabil de scriitoarea Lilia Calancea, aș fi putut da gata cartea într-o seară, 200 de pagini! Însă am ținut morțiș să mai am câteva pagini de citit și la cafeaua de a doua zi dimineață.

Oricum o voi reciti. Va intra în circuitul maratonului anual de lectură a tot ce are de-a face cu 'Ro-di-cu-ța'!

[justina coliban · Rating 5 out of 5]

Unele lucruri le știam despre Rodica, altele nu, iar această minunată carte mi le-a dezvăluit cu mult talent. Mă bucur ca am descoperit-o pe Lilia Calancea!

[Cristina Pop · Rating 5 out of 5]

Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu de Lilia Calancea
În colecția de biografii romanțate a editurii Polirom a apărut recent volumul Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu de Lilia Calancea. Toate lucrurile par matematic echivalente până la cercetarea mai amănunțită a materialului literar și biografic atât din prisma personajului, cât și a autoarei.

A scrie biografii romanțate despre autori consacrați e ca și când ai contribui la transformarea lor în mit, la consfințirea acestui lucru. Pentru a întări această ipoteză - căci atât mitologia cât și matematica, ambele inventate de greci, ascunse în figura Minervei sau a zeiței cu șerpi - autoarea se supune pe ea însăși unui experiment biografic în care își împletește viața literară și personală cu cea a Rodicăi Ojog-Brașoveanu sau invers am putea spune, Lilia Calancea fiind o succesoare hors norme a celei dintâi. Indiciile detectivistice sunt atent plasate în marja de vizibilitate sau semi-întuneric a lecturii în filigran. Cât de mult acaparează opera și viața autorului un cititor ? Unde este linia de delimitare între ficțiune și realitate în ceea ce privește o operă literară ? Cât este ficțiune și cât este realitate din punct de vedere istoric în destinul unui autor ? Putem vobi de o meta-realitate ?

Putem, și acest lucru este întărit de peripateticul Liliei și al Domnului Ω prin locurile de veci ale memoriei, căci memoria este în definitiv comoara îngropată în operele Rodicăi, asemeni unui Edmond Dantés în faimosul Château d’If. Claustrarea Rodicăi în închisoarea istorică a unui regim a suferit metamorfoza unei renașteri ca scriitoare. Printre rândurile scrise de Lilia adulmecăm savoarea unei epoci pusă la naftalină între ziduri, ascunsă și încifrată în romane polițiste pour préserver cette mémoire, subiect de conversație privată la masa Rodicăi și a lui Cosma, dar și de mizericordie unanim savurată pe îndelete de publicul larg prin scrierile de succes fulminant. Motivul castelului-închisoare ca formă de existență intră în scenă odată cu moartea lui Cosma și revine în ultima parte a vieții Rodicăi, izolată de lume în memoriile de familie, ea însăși un ultim bastion în calea dispariției fratelui ei pentru mama supraviețuitoare.

În afara firului narativ principal al vieții și creației autoarei Rodica Ojog-Brașoveanu, cititorul este transpus în înțelegerea apropierii scriitorului martor Lilia Calancea de opera autoarei cercetate, dar nu fără vreo legătură, căci legăturile sunt infinite, începând cu limba română ca formă de expresie literară, cu componența familială a Rodicăi în spatele căreia se află povești de viață și istoria unui spațiu comun, până la peregrinările în Bucureștiul cu multe fețe : interbelic, comunist sau nouăzecist. Seria de personaje emblematice construite de Rodica Ojog continuă cu cimitirul Bellu, un personaj atipic, nu îl putem numi colectiv chiar dacă puterea sa sunt personalitățile înhumate acolo, dar și Domnul Ω, ubicuu și atoateștiutor, având mereu ultimul cuvânt. Dar de ce 320 de pisici? Cu siguranță motanul Mirciulică al Rodicăi și Behemot al lui Bulgakov vor rămâne în memoria literaturii.

Acest spațiu intra și extra-mouros al vieții de autor, al cărții de față, constituie și o mărturie a existenței de scriitor într-o epocă totalitară, prelungită peste Nistru, în spațiul de unde Lilia Calancea apare ca scriitoare în spațiul media. Lumea editorială, restricțiile și excesele mediului artistic, supraviețuirea prin ficțiune și asumarea unei alte identități, fie și prin personaje sunt planuri secundare ale unei recuzite memorabile. Cosma și Rodica, cosmosul și trandafirul, trimiteri clare la Micul Prinț și la metafora imaginarului, pâlpâie ca niște lumânări spre amintire prin biografia romanțată a Liliei Calancea.

« - Ți-a trecut vreodată prin minte că și noi am putea fi personaje de carte ? Culmea, tot cu nume grecești. (…)

- Cosma înseamnă lume în greacă, nu? Deci ești lumea mea.

- Iar Rodica e trandafir. Lumea și un trandafir…

- Și atunci…

- Atunci parcă se cere întrebarea : cine e Micul Prinț în povestea noastră ?

- Je ne suis pas assez jeune pour tout connaitre.

Scriitoare basarabeană cu o biografie impresionantă, stabilită la Bruxelles, Lilia Calancea abordează subiecte literare la limita unor lumi, fie ele de un tragism absolut sau de un comic retoric, scrierile sale locuiesc un spațiu al literaturii profunde, influențate de mari clasici ai literaturii universale, dar și de căutarea esențialului în cufărul amintirilor istoriei.



Lansarea biografiei Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu de Lilia Calancea are loc sâmbătă 31 mai 2025, la Salonul Internațional de carte Bookfest de la București, la standul editurii Polirom de la 13 :00, ora României.

https://portal.revistatimpul.ro/timpu...

[Sorina · Rating 5 out of 5]

Până să mă lămuresc care e treaba cu această carte, văzând titlul în diverse locuri pe net, am crezut că e o reeditare a romanului autoarei, „320 de pisici negre”. „Ce tot o dau ăștia cu Cimitirul Bellu?” mă întrebam. „Inițial nu era vorba de niciun cimitir.”
Nu mică mi-a fost bucuria când am aflat că este, de fapt, o biografie romanțată a uneia dintre scriitoarele mele preferate. „Ceva despre ROB ce n-am citit încă? Neapărat trebuie remediat!”
Acum vreo 10 ani am devenit fană înrăită a autoarei. Citit și recitit cărți, „vânat” tot pe subiect: articole, interviuri, filmulețe pe Youtube, cartea scrisă despre ea de nepoata ei, Mădălina Ojog-Pascu...
Am devorat această biografie romanțată, unele lucruri le știam, pe altele le-am aflat acum, iar la închipuirea unora am zâmbit, recunoscând aluziile la scrierile ei, la lucruri cunoscute despre viața ei...
De la prima apariție m-a captivat misteriosul personaj ce o însoțește pe autoarea biografiei și încă fac supoziții cu privirea la identitatea lui: să fie Cosma sau unchiul Rodicăi, înclinat spre paranormal? Tind să cred că prima variantă... Oameni reali, precum Rodica Ojog-Brașoveanu, soțul ei, fratele, mama, devin personaje de roman. Citind despre doamna literaturii polițiste românești sau urmărind interviuri (rare) cu ea îți imaginezi o femeie interesantă, elegantă, distinsă, ce a știut să-și trăiască viața, să se distreze, să călătorească... Toate acestea sunt adevărate, însă puțini cred că știu cât de dură a fost această viață cu ea. Persecuțiile și sărăcia din anii copilăriei, exmatricularea de la facultate pe motive politice, moartea persoanelor dragi și ce mi s-a părut cel mai greu, ascunderea adevărului față de mama sa cu privire la decesul fratelui, din dorința de a o proteja și teama de a o pierde și pe ea. Ceva ce numai o scriitoare de romane polițiste de nivelul ei putea face.
În încheiere, pot remarca tenacitatea ca trăsătură comună a Rodicăi Ojog-Brașoveanu și Liliei Calancea, autoarea biografiei. Așa cum Rodica și-a urmat visul de a fi mai mult decât soția unui nobil și a locui într-un castel din Timișoara, autoarea biografiei ei face tot ce-i stă în puțintă pentru a-și îndeplini aspirațiile.
Nu pot spune decât că mă identific cu remarca personajului misterios. Într-adevăr, pe noi, „Fecioarele după zodie”, greu ne convinge cineva...
P.S.: Singurul lucru cu care nu pot fi de acord în ceea ce le privește pe cele două scriitoare este fobia de pisici. Le ador!

[Stefan Popovici · Rating 4 out of 5]

Seria de Biografii romantate a editurii Polirom este una pe care mi-am dorit sa o incerc, si ce punct de plecare mai bun decat un volum dedicated Rodicai Ojog-Brasoveanu, una dintre cele mai citite scriitoare din toata literatura romaneasca.

Abordarea este una destul de simpla. Lilia Calancea alterneaza momente cheie din viata si cariera Rodicai Ojog-Brasoveanu, scrise ca si cum Rodica insasi si-ar spune povestea, cu momente personale in care poarta dialoguri despre opera Rodicai dar si despre influenta pe care aceasta a avut-o asupra ei, cu atat mai mult cu cat cartile scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu au fost o inspiratie directa pentru decizia Liliei Calancea de a scrie in romaneste, ea fiind nascuta in Republica Moldova si crescuta cu limba rusa pe langa cea romaneasca.

Cartea respecta in mare adevarul "istoric", sigur ca detaliile si dialogurile sunt imaginate, dar tusele generale si momentele cheie sunt cat se poate de adevarate. Pentru mine a fost foarte interesant sa descopar o viata bogata, traita din plin si fara regrete de catre o persoana cu adevarat iesita din comun. Un mic detaliu de care m-am mai lovit si in alte carti si care mereu ma deranjeaza un pic este lipsa de traduceri care sa insoteasca multele pasajele in franceza prezente in carte.

Volumul a fost cam ce mi-am dorit sa fie. O poveste a vietii Rodicai Ojog-Brasoveanu, scrisa cu talent dar in acelasi timp simplu si fara exagerari. Initial nu am fost foarte convins de nevoie de a avea acele interludii ale Liliei Calancea, dar acum gandind in urma au fost totusi niste momente necesare, de pauza si reflectie dar si de aducere a Rodicai in prezent, cand dupa zeci de ani de la debutul litarar cartile sale inca marcheaza vieti.

[Anda · Rating 5 out of 5]

O carte pe care am citit-o intr-o singura zi.
Am aflat multe amanunte despre viata Rodicai Ojog Brasoveanu si ce mi-a placut cel mai tare a fost descrierea relatiei cu sotul ei si cum acesta a sustinut-o sa se indrepte spre un domeniu care sa o implineasca si unde sa exceleze. Recomand!

[Ioana · Rating 5 out of 5]

5 steluțe cu felicitări! Splendidă lectură, am devorat-o într-o duminică ploioasă.
Omagiu adus reginei romanului polițist din România, alături de un comentariu pertinent legat de memorie, iertare, justiție și, de ce nu, răzbunare.

[Andrei B · Rating 5 out of 5]

Un stil inconfundabil. Te captează până la ultima filă, parcă intri în viața Rodicăi. Excepțional volum.

[Rebeca Dălălău · Rating 5 out of 5]

S-a plâns :)♡

[Ramona Cantaragiu · Rating 5 out of 5]

Biografiile astea de la Polirom sunt un experiment interesant. Asta mi-a placut in mod special pentru ca e despre Rodica-Ojog Brasoveanu, dar si mai mult despre relatia Liliei Calancea cu aceasta autoare. Am aflat cateva lucruri interesante despre ROB, o autoare de care ma leaga amintiri extraordinar de placute din adolescenta si am inteles de ce a simtit nevoia sa scrie romanele acelea istorice care pe mine m-au plictisit imens. Dar la fel de mult mi-au placut pasajele in care Lilia Calancea vorbeste despre modul in care opera Rodicai a ajutat-o sa isi formeze stilul ca scriitor si despre influenta pe care aceasta a avut-o asupra deciziei de a scrie in limba romana.