Restul este prima carte dintr-o trilogie „organica si personala a acelor teme vitale care te readuc in lume”, trilogie semnata de poeta Svetlana Carstean.
Restul contine o marturie despre roluri si despre experienta propriei masculinitati cu privire la care autoarea marturiseste ca a simtit nevoia de a fi „curioasa si intelegatoare”. Cartea face si trimitere la modelele masculine integrate de-a lungul timpului, la dinamica feminin-masculin pe care Svetlana Carstean a descoperit-o atit in femeile, cit si in barbatii din viata sa: „Cine munceste, ce munceste, cine pune piinea pe masa, cine plateste, cine naste, cine nu naste, cine spala, cine doarme, cine renunta, cine scrie, un intreg labirint caruia am vrut sa-i gasesc o iesire”, marturiseste poeta.
Audre Lorde spune, intr-un celebru eseu: „the master’s tools will never dismantle the master’s house”. Svetlana Carstean ia aceste unelte ale sistemului dominator si le stoarce de vlaga, le confrunta atat de direct si de precis, incat puterea devine doar o vulnerabila masinarie pe care sa o desfaci piesa cu piesa. O femeie care incorporeaza un barbat, o femeie si un barbat, o femeie care infrunta un barbat, o femeie care nu mai plateste tribut, o femeie care se reconstruieste. Odata cu aceasta carte, poezia Svetlanei Carstean intra intr-o alta etapa, una in care identitatea e cel mai putin expusa, tocmai pentru ca in Restul atat subiectul, cat si procesele tranzactionale pe care acesta le traverseaza sunt transate cu acuratete si furie. Restul este ceea ce ramane neincadrat, necuantificat si, cel mai important, nesupus. E o revolta pura, dar in interiorul careia nu esti lasata singura. Teona Farmatu, poeta, critic literar si dramaturga
Imposibila puritate in imanenta puterii de cumparare a vietii: bio-putere si viata in pliuri, in supape ale sistemului, intr-un dialog permanent cu toti cei care ne (in)locuiesc. In fata acestei teribile puteri totalizatoare, Svetlana scandeaza, ca exercitiu de supravietuire: eu – pe mine – in mine – al meu. Un volum exceptional care ne confrunta cu un sine multiplu, performativ, nietzschean. Restul e semnul intrebarii pus dupa afirmarea identitatii sufletului individual cu realitatea suprema, in Upanisade sau la Hegel: Tu esti acela? Aceasta esti tu? Eu sint tu? Cristian Iftode, filosof
Poezia Svetlanei Carstean oscileaza intre postconfesiune si persona, explorand fragilitatea identitatii printr-o poetica a disectiei. In Restul, poezia se transforma intr-un proces de negociere si relativizare a sinelui - poezia este restul, iar cotidianul banal devine un loc tensionat, unde interiorul este mereu filtrat de asteptarile exterioare. Intr-o lume dominata de masti impuse, mai poate exista un nucleu autentic sau identitatea este inevitabil fragmentata? In aceasta carte, literatura ramane spatiul de confruntare si adaptare, in care se pastreaza, dincolo de fracturi, nevoia fundamentala de caldura umana. Krista Szocs, poeta
Svetlana Cârstean. Pe care o iubesc atît de mult. Poezia Svetlanei Cârstean. Pe care o țin atît de aproape de inimă și despre care nu pot niciodată să vorbesc, pentru că tot ce fac este să o simt. O citesc și zîmbesc. Iată, iar a pus Svetlana Cârstean în cuvinte atîtea chipuri ce se ascund în mine, atîtea resturi care s-au adunat și caută să continue să trăiască. O formă de căpătîi, atunci cînd nicăieri nu pare să-ți mai poți regăsi sinele.
E un bărbat în mine pe care chiar vreau să-l iau în brațe. E un bărbat care și-ar putea lăsa capul în poala mea, convins în adîncul sufletului că pîinea de a doua zi nu va mai fi necesară că a doua zi nimeni nu-i va mai cere o felie de pîine și-ncă una și-ncă una pînă la săturare. E un bărbat căruia îi doresc odihna. E un bărbat neobosit de cînd îl știu și neputincios azi. E un bărbat pe care îl doresc odihnit.
<E un bărbat care refuză mobilizarea E un bărbat inseparabil de ideea de pace continuă Sinonimă cu renunțarea Izolarea și cu tot ce se opune ca sens Luptei. >>
<dar care mai ales te observă te cîntărește cu un ochi pe care tu nu-l poți avea și-ți atașează un preț
în sintaxă lexic și intonație există un mugure de viol o promisiune>>
<nimic altceva nu vînezi ești omul secolului 21 care nu vrea altceva decît să doară mai puțin>>
"Restul" de Svetlana Cârstean l-am simțit ca o revărsare de emoții și gânduri, o despicare a burții și a sufletului, din care au ieșit atât feminitatea, cât și masculinitatea 💛 Pe blog am scris mai multe despre acest prim volum dintr-o trilogie „organică și personală a acelor teme vitale care te readuc în lume” ✍️
"Nu e nevoie să îți învingi frica Doar s-o conduci spre exit Nu e nevoie să-ți gîtui furia E suficient să țipi Să lași țipătul să ocupe aici tot spațiul Ca o formă geometrică ideală Care nu ia forma recipientului Dimpotrivă îl remodelează"
Discursul care ne produce, sistemul care ne produce, structuri de gen care ne produc și ce rămâne din noi. Un rest la care mă voi tot gândi o perioadă.
"ne vom violenta unii pe alții rînd pe rînd și nu va fi sex nu va fi muzică și nu vom rîde va fi putere și va fi frică plus satisfacția de a fi viu"
"Mă reciclez pe mine mie redă-mă Refă-mă Pe mine revinde-mă re-scrie-mă Re-predestinează-mă Amînă-mă"
"cînd cei doi nu mai au nevoie Să-și spună nimic unul altuia Cînd tăcerea completă ia locul tuturor intențiilor Și cuvintelor Viața aia care se lipsește de lexic"
"seara mă culc în mine dimineața sînt deja înăuntrul altcuiva."
"e în mine o furie-mamă și e în mine o frică-mamă amândouă au grijă de mine"
"E o femeie fără corp în formele mele. E o femeie frumoasă în capul meu"
Preferata mea de până acum din volumele Svetlanei… abordează niște motive foarte complexe pe care nu sunt sigură că le-am înțeles suficient. Merită recitită.
28 Există în mine un calcul continuu Un calculator neînchis O sumă dezarmantă Există în mine permanent o sumă insuficientă și-o notă în consecință prea mică O femeie care scrie cifre în loc de litere Câte litere ar fi de ajuns și ce fel de litere ce fel de limbaj și ce fel de limbă pentru ca toate cifrele să fie cele necesare
Există o contabilitate neîntreruptă o notă de plată infinită și liste multiple de plăți în agende din ani diferiți Există o răbdare și-o nerăbdare în timp ce viața se scurge cu toate cărțile pe masă.
40 ești omul secolului 21 care nu vrea altceva decât să doară mai puțin și niște scări ușor de urcat
Despre acest corp(us) poetic androgin, cu sexul blurat și permanent forjat pentru a-și alinia la dungă resorturile în ordine (după ce a plătit, în prealabil, pentru a i se permite această aliniere), unele superlative riscă să devină redundante.
*** e un sistem care te pune la punct atunci cînd nu naști nimic nu produci nimic ei invocă perpetuarea speciei seducția sexului opus pentru perpetuare e un bărbat în mine pe care nu îl seduc noi doi muncim cot la cot doar atunci cînd doarme am grijă să-l trezesc dimineața
Svetlana Cârstean e o zeiță. Welcome to my TED talk.
E un bărbat incorect în mine E o femeie în mine care încearcă să-l salveze E o femeie în mine care se bagă-n seamă cu el mai ales seara pe fond de oboseală. E o femeie care uită numărătoarea zilelor ei își pune la bătaie corpul fără să crîcnească. E în mine o femeie mică de tot apoi o femeie mare si-n sfîrșit o uriașă care aruncă o pătură peste tot pămîntul ca să nu-i fie frig nimănui.
Cred că „Restul” tocmai ce a devenit volumul meu preferat al Svetlanei Cârsteam, deși e greu să aleg... Dar parcă acesta m-a afectat emoțional cel mai mult, nu știu dacă datorită faptului că l-am citit pe final de an, când încerc să mă resetez, sau pur și simplu pentru că e cel care a săpat cel mai adânc. E o meditație asupra identității și asupra modului în care facem față relației cu propria persoană. Fix ce facem cu toții pe final de an. Cine suntem, ce rămâne din noi după experiențele avute, cum ne filtrăm prin relațiile cu ceilalți. Aș citi-o și reciti-o pe repeat.
De fiecare dată când citesc o astfel de colecție de poezii de la Svetlana Cârstean, am impresia că-mi este adus aminte faptul că identitatea e un câmp de luptă sângeros. Am citit asta în paralel cu "Malina" de Ingeborg Bachmann, cu care s-a potrivit nemaipomenit de bine (dedublarea protagonistei, iminenta crimă, coexistența dureroasă a mai multor euri într-o singură persoană). Da, identitatea noastră este un câmp de luptă, unde lupta nu se dă numai între persoanele multiple din noi, dar și între noi și sistem, între noi și cei din jur. Iar rezultatul acestei lupte obositoare e restul. Restul, care ca și-n Malina, e cel nespus, cel care nu are cum să fie pus în limbă. Cel adunat de sub scaune de tramvai și prin colțuri prăfuite de camere uitate ale memoriei. Restul nostru.
"Există în mine un cuplu continuu Ei dorm în camere separate și din păcate nu se pot despărți"
Am avut recent o discuție cu un amic care-mi spunea că nu ar trebui să îndoi colțurile paginilor din cărți. Eu fac asta des, pe principiul că obiectul e al meu și îl fac al meu prin asta. Am îndoit multe colțuri de pagini din cartea asta și pot să spun că le consider ,,restul" meu, urma pe care o las eu în poezia Svetlanei, așa cum și poezia ei a lăsat urme în mine. Un rest.
E un volum împărțit pe mai multe planuri care trimit către ideea de rest drept cantitate fie neglijabilă, fie cea mai importantă parte care rămâne, fie ca parte care se fragmenteazâ în timp, sub influența anilor, istoriei, capitalismului, stereotipurilor, violenței, culturii toxice a consumerismului și a productivității excesive. Am simțit strigăte de ajutor, dar și o revendicare a sinelui și a moralității individuale.
•
,,Există în mine un calcul continuu Un calculator neînchis O sumă dezarmantă Există în mine permanent o sumă insuficientă și-o notă în consecință prea mică"
O carte plină de complexități, deși scrisă în cuvinte simple. Abordează teme grele precum patriarhatul și capitalismul în moduri uneori neașteptate, clădește o lume internă a poemelor care vorbesc toate între ele. „Restul”, ce rămâne pe masă, ce rămâne neluat, nespus, neînțeles, netradus, planează peste toate, cu multiplele sale sensuri. Mi-a plăcut, s-ar preta la o a doua lectură.
„Cadoul de azi e să-ți citez un citat citat în alt text Textul nostru azi e făcut din resturi Resturile se transformă în proprietăți noi cu proprietari noi Există în mine o proprietară fără contract” /84
"şi cine mai e în tine cine mai e pe-aici pe cine mai adăposteşti pe cine ascunzi ce tarati ce derbedei ce ratati ce concubini ai minţii tale care hăladuieste pe toti trebuie să-i declar- să-i descrii sau să-i desenezi să le faci portretul robot și ce femei pierd vremea pe-aici alea care ne-au făcut de rusine care au rîs prea mult care-au stat pînă dimineaţa care au golit acvariul prea tirziu care-au citit în exces alea care mereu au dansat pe gratis"
Un volum de poezie citit dupa multi ani scurși de la ultimul. Am găsit poeme cu care am rezonat foarte puternic și care mi se par atât de actuale, atât de personale, încât păreau sa fie despre mine. Au fost si altele care nu mi-au vorbit, dar sunt recunoscătoare că mi-am luat inima in dinți si-am avut parte de o experiență faină si plină de prospețime
I don't really read poetry because I don't particularly enjoy it. I read this books because i got it when I was at the book launch. I don't have too much to say. Not for me. This book tries too hard to be something.