Vladimir Draghia ni se confeseaza cu toata sinceritatea intr-un volum de poeme care cantareste exact 21 de grame, in care dulcea cucuta isi desavarseste efectele in simbioza cu cele mai ale noastre cuvinte. Sunt niste note tarzii din batai de inimi vii, prin care autorul creioneaza convingerea absoluta care, de altfel, da titlul cartii.
„Omul asta cu patratele pe burtica are inca forta unui copil neslefuit. Aia pe care noi toti am pierdut-o acum multa vreme. Sper ca placheta asta de versuri sa incapa pe mainile unui editor de treaba. S-o faca mica-mica, sa-ncapa in buzunarul de la piept. Acolo, in dreptul inimii. Whatever. Poti s-o bagi si-n buzunarul de la blugi. Pe buca stanga. S-o mai scoti din cand in cand si sa-ti speli ochii de praf cu o lacrima stupida.“ – Florin Piersic Jr.
Cunoscut ca actor, producător şi sportiv de performanţă, Vladimir Drăghia este în centrul atenţiei presei TV, print şi online prin proiectele în care s-a implicat (emisiuni şi seriale TV, campanii de responsabilitate socială, reclame TV, imagine branduri).
În prezent conduce Cooperativa de Producţie, o casă de producţie creativă, dinamică şi independentă: "Facem parte dintre cei care încalcă regulile şi răstoarnă convenţiile, pentru a impune noi standarde". A demonstrat întocmai acest lucru prin cele două documentare pe care le-a realizat - Ecuad’Or şi Dream On.
Senzatia pe care am avut-o cand am deschis pentru prima data cartea a fost unica.Mi-am adus aminte instant de o carte pe care am adorat-o in copilarie,chiar inainte ca eu sa invat sa citesc.Nici in ziua de ani nu mai tin minte titlul carti dar cartea lui Vladimir m-a trimis din nou in copilarie. O carte plina de culoare,o carte care se citeste extrem de usor dar totusi o carte cu mult efect.M-am gandit o perioada buna la ea dupa ce am citit-o. Cel mai mult m-a impresionat pagina goala,motivul pentru care gaseai o pagina goala.
"Când mă uit la tine, nu te văd, te simt Noi doi suntem singurii vorbitori de limba noastră, ştiai? Uite, îţi voi face o demonstraţie; dacă vei închide ochii uşor, vei observa că, fără să vrei, voi apărea proiectat pe ecranul pleoapelor tale. Sunt sigur de acest lucru pentru că tu, mie, negreşit, aşa îmi apari; şi doar nu sunt nebun să vorbesc limba noastră de unul singur, nu?! Iar dacă mai şi zâmbeşti, aşa, cu ochii închişi şi cu mine cocoţat acolo, în mintea ta, atunci este clar! Înseamnă că vorbeşti limba noastră fluent, „la perfecţie“ chiar! :-) (..)"
„ Metamfetamina de sevă de muze de frumuseţi indescriptibile provoacă psihedelizarea unor iubiri imperfectibile!”
„Dragoste n-are plural, cum nici „te iubesc“ nu e urmat de virgulă şi „dar“.”
„Eşti o cauză pierdută! O redută, o necunoscută, o stare de rău plăcută, vrută, neavută, de sentimente ciută, iubită că persecută, surdă, mută, amărâtă, brută, de mine urâtă, de sine umplută. Dulce cucută, eşti o cauză pierdută!”
„Cevaul“ nostru este policromie sufletească în nuanţe nemaiîntâlnite
Dragoste n-are plural, cum nici „te iubesc“ nu e urmat de virgulă şi „dar“.
E un dar pe care îl oferi fără să vrei ceva în schimb, îl dai pentru că, fără să-l ceri, îl ai. „Te iubesc“ trebuie ţipat! Sau... pregătit din timp, spus pe un glas fricos şi tremurat. „Te iubesc“ trebuie simţit, dat tot, „te iubesc“ nu poate fi-mpărţit. Nu este număr par, aşa că nu mai încercaţi, nu poate fi divizat în mod egal! „Te iubesc“ e atunci când nu ai timp de sute de cuvinte, când dragostea e tot ce ai, când nu mai ai nevoie şi de minte.
Dragostea, că tot veni vorba, din nou, de ea, este o stare maturată, de-ndrăgosteală, dintre un el şi-o ea.
Dragoste n-are plural, cum nici „te iubesc“ nu e urmat de virgulă şi „dar“!