Trupul sufletului

by Ludmila Uliţkaia, Luana Schidu (Translator)

Unsprezece povestiri despre poezia existenței, chiar și în iminența morții, însoțite de umorul adesea negru care este o particularitate atrăgătoare a stilului Ludmilei Ulițkaia. Un univers singular, datorită privirii atât de umane a autoarei asupra personajelor sale, cu intensitatea și bogăția emoțiilor lor sugerate prin doar câteva detalii, și care, într-un fel sau altul, își arată iubirea. Manifestându-se sub varii chipuri, fie că este vorba de atracție fizică, de devotament matern, de adorație sau pur și simplu de loialitate, forța iubirii se dovedește salvatoare și ne face pe noi, cititorii, să percepem ceea ce scriitoarea numește cu atâta delicatețe „trupul sufletului“.

Genres: Short Stories, Russia

200 pages, Paperback

Published March 18, 2025

About the author

See Lyudmila Ulitskaya

Reviews

[Marius Citește · Rating 4 out of 5]

Un volum de proza scurtă minunat scris.
Ludmila Ulițkaia este un Cehov al zilelor noastre.
În cele unsprezece povestiri autoarea examinează tensiunile dintre corp și suflet, explorând modul în care aceste două aspecte ale existenței umane sunt adesea în conflict. Narațiunile, unele impregnate de realism magic, au ca teme iubirea, pierderea și căutarea sensului vieții ce se confruntă cu stările emoționale și psihologice care definesc existența umană.

Recomand.

[Maria Mihăiță · Rating 5 out of 5]

Ultima carte a Ludmilei Ulițkaia tradusă splendid în România de Luana Schidu este o minunată culegere de povestiri, grupate în două cicluri. Cuprinde o proză atât de elegantă, de perfect șlefuită în alcătuirea ei, încât este greu să fie lăsată din mână.

[Cătălina Steriu · Rating 5 out of 5]

O țesătură de personaje care suferă și se bucură, se confruntă cu subiecte tabu, trupuri metamorfozate în suflete și vice versa, iubiri neașteptate, dispariții la fel, jucării din copilărie care marchează întregi generații, bizarerii care poposesc în realitate. Printre toate acestea transpar, prin filtrul umorului negru, fâșii din spațiul rusesc de pe fundal. Asta reprezintă volumul “Trupul sufletului”, de Ludmila Ulițkaia, pe care l-am devorat într-o singură zi, căci n-am putut altfel.
Asemeni medicului legist din povestirea “Autopsia”, care deschide “bătrâni, istoviți de viață, cu tălpile tocite, noduroase și pline de bătături, cu sânii și scroturile fleșcăite”, Ulițkaia decortichează cu finețe trăiri, diferențe ireconciliabile, prejudecăți, dinamici complicate dintre oameni. Ea are forța să se joace cu stările tale, ca cititor, și să te facă să regreți atunci când dai ultima pagină a cărții.

“Când viața a ajuns la perfecțiune, a venit bătrânețea”.

“Era rece, nu-i plăcea nimic, în afară de literele îmbârligate ale limbilor orientale și cărțile jerpelite în care-și petrecuse toată viața, aproape fără a le da nicio atenție celor două fiice”.

“Viața s-a schimbat și vârsta a regresat, și un singur lucru o mai preocupa: undeva departe licărea insistent gândul că această fericire neplanificată nu poate continua multă vreme”.

“Era de mult obișnuită cu o viață de regină: nu-i păsa absolut deloc daca le place sau nu celor din jur - reginele nu încearcă acest sentiment de dependență față de părerile altora”

[Maria Roxana · Rating 5 out of 5]

Felii de viață pe care le-am gustat cu noduri în gât. O carte tare, tare frumoasă!

[Olga Taraburca · Rating 4 out of 5]

4.5⭐️

[Alexandru Gogoașă · Rating 5 out of 5]

Prima mea întâlnire cu aceasta doamna și cred că a fost una potrivită. Prozele care alcătuiesc aceasta carte mi-au lăsat o impresie puternica.
Recomand!

[Cornelia Dumitraș · Rating 5 out of 5]

Așa triste și morbide cum sunt poveștile lui Ulitkaia, mie îmi plac enorm. Rar mi se întâmplă să îmi placă toate povestirile dintr-o carte de proză scurtă, dar ea e excepția mea... recomand!

[Platon Cristina · Rating 4 out of 5]

4,5/5

Povestiri care-ți întorc sufletul pe dos, pline de înțelepciune în acel cotidian cunoscut nouă.

Am savurat și textul, și vocea. Există audiobook în rusă pe care-l recomand cu insistență.

[Onisor · Rating 3 out of 5]

Imi pare rau sa ii dau trei stele Ulitkaiei, mi-au placut mai mult romanele ei decat povestirile. Observ ca e f greu sa scrii povestiri, pentru mine au fost plate, neterminate, nedezvoltate suficient.

[citesc_cu_sufletul · Rating 4 out of 5]

"Trupul sufletului" este o carte ale cărei povești le-am trăit în tăcere, cu ochii umezi și cu un nod în gât pe care nici nu știam că îl port în mine. În fiecare poveste am simțit o diferită formă de iubire, dar nu acea iubire romantică și explozivă, ci o iubire matură, uneori tăcută și întotdeauna dureroasă, dar plină de o tandrețe copleșitoare: dragostea unei mame, devotamentul mut al unei prietene, acceptarea morții, iertarea tăcută, adorația sau loialitatea.

Personajele sunt oameni simpli, dar în sufletele cărora se dau bătălii profunde. Oricine s-ar putea regăsi printre pagini. Stilul de scriere al Ludmilei Ulițkaia nu are nevoie de metafore greoaie, este cât se poate de simplu, dar sfâșietor, întrucât reflectă o realitate. Ai impresia că pune în cuvinte exact ceea ce ai simțit și n-ai știut cum să exprimi vreodată.

Cartea se simte ca o recunoaștere a propriului "trup al sufletului". Se simte ca o îmbrățișare literară, oferită într-un moment de sinceritate, de care nici nu știi cât de multă nevoie ai până când o primești, pierzându-te și regăsindu-te printre paginile ei.

Preferate mele au fost: Alisa cumpără moartea, În doi și Serpentina. Îți mulțumesc, @bookish__days, pentru experiența minunată de a citi cartea împreună! ♥️

"... fiindcă așa-i făcut omul, se obișnuiește repede cu toate."

[Costin Ivan · Rating 3 out of 5]

„- Spune-mi, Jenka, tu ce crezi, ce-i aia intelectualitate?
- Știi, nu sunt sigură că intelectualitatea există cu adevărat. Dar, dacă ar exista, cred că cel mai exact ar putea fi definită ca un strat de oameni educați a căror acțiune e motivată de binele obștesc, nu de egoism...“

[Veev · Rating 3 out of 5]

''Saltă, fete cu sâni ascuțiți,
saltă și cele cu sâni grei; și sfârcurile de culoare prunei își iau zborul, jucând,
fete cu pieptul plat saltă, acoperindu-și rusinea
cu mâinile ca o crenguță de mărar...
Vă iubesc, Prietene, pentru veselia și sinceritatea voastră,
pentru bunătate și mărinimie,
pentru sentimentul acesta matern, cu care
vă aplecați spre cel mic și slab, că-i doar un șoricel,
că-i doar o broscuță,
darămite un pui de om.
.................
Împreună ne-am dus viața, purtându-ne pe brațe
tristețile,
ajutându-ne una pe alta să cărăm geamantane,
sicrie și cartofi,
plângându-ne una la pieptul alteia toate pasiunile — suferințele,
toate înșelările, avorturile, trădările, căutările,
rușinoasa invidie.
Ne-am învățat unele pe altele să iertăm, dar mai
întâi ne-am alungat bărbații,
și i-am înșelat, și i-am mințit, și am făcut asemenea lucruri,
că apoi am stat în genunchi înlăcrimate și am
implorat,
și am așteptat una de la alta iertare și milă, alinare de soră și prietenie.
N-am nevoie de alții, le iubesc pe acestea aeriene,
înțelepte,
nerușinate, seducătoare, mincinoase, minunate,
superstițioase și credincioase,
cele mai deștepte și cele dezarmant de proaste, de la care și îngerii din cer ar avea de învățat...
Am nevoie de voi, așa cum sunteți — și ca voi sunt și eu.

[Teodora Leahu · Rating 4 out of 5]

"Lumea i se îngusta, petele albe ale lucrurilor scăpate și uitate se tot măreau, se pierdeau nume de oameni, titluri de cărți, amintiri nu numai din ziua precedentă, ci și unele prețioase, din copilărie: cum mușca câinele din curte, cum vărsase cerneală pe șorțulețul alb al uniformei, cum își rupsese piciorul în clasa a șasea, dând normele la Pregătirea pentru Apărarea Patriei. Și-a uitat mama, tatăl, soțul... Și s-a risipit orice noțiune abstractă pe care o dobândise într-o viață de citit, de învățat, de comunicare cu oamenii. Întreaga, uriașa cunoaștere despre biblioteci, pe care o prețuia atât de tare."

[Boca Valentin · Rating 5 out of 5]

“Despre trup știm mult mai multe decât despre suflet. Nimeni nu poate desena o hartă a sufletului. (…) Dar, cu cât trăiești mai mult, cu atât această zonă te atrage mai puternic spre ea.“ - Ludmila Ulițkaia

💜„Trupul sufletului” a fost prima carte pe care am citit-o de la această autoare și trebuie să recunosc că m-a surprins foarte plăcut. Nu știam la ce să mă aștept, dar ce am găsit acolo m-a prins din prima și m-a ținut aproape până la ultima pagină.

🪻Cartea e o colecție de 11 povestiri, legate între ele de o atmosferă comună. Sunt povești despre oameni simpli, despre alegeri făcute în tăcere, despre femei și trupuri care îmbătrânesc, dar în care sufletul continuă să trăiască cu o delicatețe aparte.

❤️ Cel mai mult mi-a plăcut felul în care scrie Ulițkaia - cald și clar, fără să exagereze nimic. Fără să-ți dai seama ajunge la lucruri care chiar te mișcă.

🪻Povestirile mele preferate au fost:
* Alisa cumpără moartea
* Binecuvântați fie cei ce
* Aqua Allegoria
* Om în peisaj montan
* Serpentina

💜Mi-a plăcut mult. Și cu siguranță nu va fi ultima carte pe care o citesc de la ea.

[that_bookish_bite · Rating 5 out of 5]

Sublimă! 👏🏻

[Cristina Pit · Rating 5 out of 5]

I don't normally like short stories. I really enjoyed these.

[Ruxandra · Rating 4 out of 5]

O carte despre moarte în variatele ei forme. Dar cu subtilitate, fără accente ostentative, fără tușuri stridente, din spatele morții vine adierea realității de dincolo. Sufletul - care trăiește, există, persistă; trupul său firav, dar REAL, care devine perceptibil și le aduce speranță celor care au curaj să se apropie de "vrăjmașul din urmă". Carte-antidot pentru frica de moarte

[Andreea Ursu-Listeveanu]

Ce forma poate lua un lucru nevazut, neinteles, nedefinit? Un lucru pe care il avem cu totii, mai sfasiat, mai intreg, mai bun sau mai hain. Interesanta intrebarea nescrisa pe care m-a facut Ludmila Ulitkaia sa mi-o pun prin titlul acestui volum de povestiri. Partea neplacuta a povestirilor e ca le uit, uneori chiar si inainte sa inchid cartea si mi s-a intamplat, din pacate si aici. Insa mi-am notat langa fiecare titlu o idee sa imi amintesc macar ceva.

Aproape in toate povestirile moare cineva si altcineva ramane in urma. In cele cu morti mi-a fost mai usor sa gasesc un trup al sufletului format din toate amntirile ramase in urma, de sentimentele si golul pe care nu il mai umplea nimeni fizic. Insa din cele in care nu murea nimeni a trebuit sa il compun la modul prezent.

Am fost chiar surprinsa sa gasesc ca prima povestire din volum are in prim plan doua lesbiene, apoi a doua (Alisa cumpara moartea) m-a dus cu gandul la un episod din Modern Love, cand o relatie intre doi oameni mai in varsta apare de nicaieri. In Straina am intalnit-o pe tata Floare de la sat, aia pentru care conteaza ca fata ei sa se marite cu cineva respectabil si sa o intretina si pea ea si casa ei pana moare. Mai tarziu, mama celor doua surori instrainate din neglijenta ei mi-a amintit de alte mame pentru care copiii lor contau mai putin decat cariera, iar in Aqua Allegoria am citit o alta varianta a romanului Vegetariana. Baiatul retras, nepriceput la invatatura, dar pasionat de fotografie m-a emotionat tare mult, insa nu la fel de mult ca Ava, jucaria de plus a mai multor copii. Cu eroina din Serpetina - desi mi-am dat ochii peste cap ca sunt deja prea putine cartile in care dementa sau Alzheimerul nu apare - am rezonat complet pentru ca stiu exact cum e sa pierzi cuvinte si sa intri in panica.

Mai citesc si altceva de la Ulitkaia.

[Antonia · Rating 5 out of 5]

Povestiri de sine stătătoare. Asta pare că transmite această carte la prima vedere. Mergând în profunzimea ei, le vei găsi împletite armonios pe unele dintre ele. Fie că e vorba doar despre un personaj, un loc sau o rugăciune, simți că le-ai mai întâlnit și în altă povestire. Simți că merg cu tine pe tot parcursul lecturii.

Mi se pare interesantă această modalitate de a scrie o carte. Recunosc că nu o îmbrățișez puternic, prefer mai degrabă o poveste unică pe tot parcursul lecturii mele, dar felul în care scrie autoarea te atinge. Îți merge la suflet, cum s-ar spune. E pusă foarte multă emoție în spatele acestor povestiri.

Ni se vorbește despre iubire. Iubire față de o persoană, față de o meserie sau față de fotografii. Iubire față de cuvinte, de un animal de pluș sau de un loc. Iubire sub toate formele ei. Toate povestirile încep lin, firesc, așa cum ar trebui să înceapă viața unui om: lipsită de griji. Totuși, ele alunecă subtil spre un tumult interior și exterior, culminând cu un final care tulbură și bulversează liniștea unui om.

Unele personaje sunt triste, altele sunt boeme, unele sunt fericite, altele sunt lipsite de griji, unele cară povara singurătății și a sărăciei pe umerii fragili, altele își planifică moartea. Un lucru e sigur: aceasta vine pentru toți, uneori când te aștepți, alteori te ia total prin surprindere. Și acest aspect autoarea a știut să îl scoată foarte bine în evidență, iar mie mi-a plăcut tare mult acest lucru.

Vă recomand această lectură. Ați putea să o citiți când sunteți liniștiți, când simțiți că toate se așează firesc, când viața nu vă este agitată. Nu se parcurge greu, are până în 200 de pagini, iar povestirile sunt foarte frumoase. Triste, dar de o profunzime aparte.

[Răzvan · Rating 5 out of 5]

citEști „Trupul sufletului” Ludmila Ulițkaia, traducere de Luana Schidu, Humanitas fiction, 2025: Te descoperi în poveste
„Munții se apropiau repede, ca la cinema, și el zărea deja următoarele creste, care nu se vedeau niciodată de la postul de frontieră” p.150 „Om în peisaj montan”- Ludmila Ulițkaia, „Trupul sufletului”, traducere de Luana Schidu, Humanitas fiction, 2025
https://www.youtube.com/watch?v=5LYom...
N-ai timp de povești? Uite că își fac ele timp pentru tine. În „Trupul sufletului”, scriitoarea Ludmila Ulițkaia adună unsprezece povestiri în care descoperi ceea ce contează mereu surprinzător în felul în care te apropii de ceilalți. Pe cât de clar se conturează fiecare poveste pe care ți-o spune, pe atât de caldă este privirea pe care reușește să o rețină.
„Trupurile lor începuseră să stea de vorbă chiar înainte de a-și afla unul altuia numele” p.127 „Ludmila Ulițkaia, „Trupul sufletului”, traducere de Luana Schidu, Humanitas fiction, 2025

[RAI · Rating 5 out of 5]

Când am început să citesc "Trupul sufletului", noul volum de povestiri al Ludmilei Ulițkaia, mi-am dat seama cât îmi era de dor să citesc o carte cu adevărat bună, cu adevărat fascinantă. Dovadă că am și devorat-o destul de repede 🙂
Povestirile din acest volum sunt în egală măsură realiste și fantastice, punctând inclusiv la categoria realism magic, sensibile și dure, ilustrând situații reale, adeseori tabuizate pe nedrept, în special din viața femeilor dar nu numai, din care înțelegem cât este de fragilă, dar și puternică, natura umană.
Sunt povestiri ale căror personaje pot fi considerate stereotipurile de gen sau sociale, vulnerabilitatea, fragilitatea, libertatea, asumarea, durerea, iubirea, fericirea, viața sau pur și simplu, trecerea dincolo de viață.

[Booknation · Rating 4 out of 5]

„Trupul sufletului” de Ludmila Ulițkaia este un volum de povestiri care explorează cu delicatețe și profunzime granița dintre materie și spirit. Temele recurente — iubirea, moartea, singurătatea — sunt tratate cu realism magic, umor fin și o empatie subtilă față de condiția umană. Personajele sunt fragile, dar luminoase în vulnerabilitatea lor. Fiecare poveste propune o meditație asupra existenței, iar moartea apare nu ca final, ci ca o trecere spre altceva. O carte despre viață, scrisă în umbra morții.

Recenzia integrala: https://booknation.ro/recenzie-trupul...

[Valentinas_books · Rating 4 out of 5]

Deși nu sunt adepta povestirilor într-un roman, aici nu m-au deranjat în niciun fel, mai ales în prima parte. Motivul pentru care îmi displac este reconectarea la alt univers la alte personaje.

Trupul sufletului a fost o poveste sensibilă, nu îndeajuns să îmi fure lacrimi, însă s-a simțit ca o gură de aer proaspătă.

Ce a fost puțin mai dificil la acest roman au fost personajele în număr destul de mare.
Nu a atins complexitatea pe care o caut într-o lectură, însă cele 4⭐️ pe care le acord le merită din plin.

[Mihaela Maritiu · Rating 3 out of 5]

Nu am rezonat cu această carte. Genul acesta de scriere nu mi-a plăcut aproape deloc. În comparație cu alte cărți pe care le-am citit de această autoare, care îmi place cum scrie, aceasta nu m-a sensibilizat deloc.

[Bogdan Baciu · Rating 5 out of 5]

Extraordinară, că de obicei

[Anne Apărăştei · Rating 5 out of 5]

❤️

[Florin Spătaru · Rating 5 out of 5]

Ulițkaia începe simplu, direct orice proză, dar mai apoi te poartă printr-un labirint de idei și trăiri, așa că e foarte ușor să te pierzi printre rândurile ei șlefuite perfect.

[Miruna Nita · Rating 3 out of 5]

3,5 ⭐️