Peter James s-a remarcat in lumea cinematografica fiind producatorul executiv al filmului "Negutatorul din Venetia", iar ca romancier a devenit celebru pentru seria 'Roy Grace' care a fost tradusa in peste 36 de limbi si a primit nenumarate premii.
Prezentul roman este cel de-al treilea in seria 'Roy Grace' si evident ca eu nu le-am citit pe primele doua inca, dar consider ca acesta poate fi parcurs si fara a cunoaste evenimentele din primele doua volume.
Cartea are de toate, crima, actiune, umor, suspans, violenta, un erou politist carismatic si un criminal in serie interesant pana la un anumit punct.
In ceea ce priveste actiunea, politistul Roy Grace si echipa sa de la sectia de omoruri din Sussex cerceteaza o serie de crime ce au ca victime femei. Criminalul le dezbraca, le leaga, le pune o masca de gaze pe fata apoi le stranguleaza. Politistii il interogheaza pe sotul primei femei si cu timpul isi dau seama ca toate dovezile il incrimineaza. Acesta se comporta straniu si in ciuda evidentei politistii au o mare problema: cum poate un om sa fie in doua locuri deodata. Este ceva supranatural sau ceva logic? (da, este ceea ce credeti...)
Desi la inceput parea ca autorul reuseste un teribil mindgame cu cititorul, acesta fiind aiurit si aburit in toate partile, la un moment dat cel din urma va avea probabil un deja-vu si se va prinde de trucul pe care se sprijina toata intriga. Mi-a adus aminte de cartea/filmul "The Prestige" si cred ca am zis suficient cu asta.
Romanul pare foarte bine documentat si autorul chiar are o serie lunga de multumiri adresata politistilor din Sussex, asadar documentarea sa e bazata pe realitate, ceea ce confera mult profesionalism cartii si ne invata o gramada de detalii ale procedurii in cazul unei crime.
Am savurat si scenele bine descrise de la morga si despre activitatea legistilor. In mare parte cele 4 stele sunt acordate pentru acest lucru, desi finalul este dezamagitor.
M-a mirat faptul ca politistii iau paracetamol ca pe bomboane, cate doua deodata, de 4-6 ori pe zi, mai ales dupa betie.
Foarte interesant, la pagina 122 aflam ca un laborator universitar din Edinburgh a constatat ca oamenii clipesc de 24 de ori pe minut atunci cand spun adevarul si de 19 ori atunci cand mint. S-ar putea sa fie util de retinut acest amanunt daca reusim sa numaram fara ca noi insine sa clipim in acest timp :)
M-a amuzat faptul ca traficantii de droguri din carte folosesc ca parola la intalnire numele antipaticului ex-fotbalist Wayne Rooney, facandu-se apoi referire si la tragedia aviatica in care a fost implicata echipa Manchester United in 1958. Mi-am dat seama ca autorul probabil este fan al acestei echipe.
Mi-a topit inima gestul unui om al strazii dependent de droguri care a gasit un hamster aruncat de stapani si a avut grija de el, ducandu-l la veterinar pentru a-i pune o atela la labuta. Gestul este frumos mai ales ca el traia de pe-o zi pe alta si-si dadea toti banii pe droguri pana atunci, insa a prins drag de micul animal si a avut grija de el.
In incheiere va recomand cartea, este un roman politist bun cu multe detalii captivante, cu o ancheta a politiei profesionist desfasurata, in ciuda finalului lipsit de originalitate. Roy Grace este simpatic si merita urmarita soarta lui in toate cartile din serie. Atasez si cateva citate amuzante:
"In Italia, timp de 30 de ani, sub familia Borgia, au existat razboaie, teroare si varsare de sange - dar ei i-au creat pe Michelangelo, pe Leonardo da Vinci si Renasterea. In Elvetia a existat iubirea frateasca, 500 de ani de democratie si pace si la ce a dus asta? La ceasul cu cuc." (Orson Welles)
"Mustele de carne - sau mustele verzi, cum mai erau numite in popor - puteau mirosi moartea de la 8 km distanta. Cam aceeasi distanta ca reporterii, din a caror specie unul era deja afara punandu-i intrebari politistului."
"Sotul ei intampina tot timpul dificultati incercand sa inteleaga instructiunile pentru masina de spalat vase si cea de spalat rufe, sustinand ca erau scrise intr-un limbaj ciudat numit "femeiesc"."
P.S. In era moderna a fotbalului cel mai trist lucru la Manchester United mi s-a parut totusi retragerea din activitate a arbitrului de casa Howard Webb. ;)