Totul e deocamdată

by Andrei Crăciun

O profesoară la o școală de provincie descoperă ce este comunismul, un tânăr își învață tatăl să fumeze marijuana, trei prieteni împart un vițel, niște români în tranziție află ce este ecologia, un copil visează să învingă un mare maestru internațional de șah, niște tineri beți vânează un pitic pe strada Academiei din București, o femeie bătrână se agață de tinerețea altora cu speranța că deocamdată viața e încă posibilă. Toate acestea și multe altele se întâmplă deocamdată în paginile acestei cărți în care trecutul e un continent încă nedescoperit.
Merg pe sârmă deasupra timpului tot mai încredințat că în scris, la fel ca în viață, totul e deocamdată, sfârșitul nu există și nici măcar moartea nu e definitivă. Andrei Crăciun

Andrei Crăciun este unul dintre cei mai buni povestitori din literatura română contemporană. Istorisirile lui au sens și claritate, personajele lui sunt autentice, expresive, convingătoare, nu există nimic gratuit în proza lui Crăciun și senzația de „real” este întotdeauna dublată de una de „ireal poetic”, care vine atât din muzicalitatea frazei și frumusețea construcției și a situațiilor narative, cât și din substratul aproape magic al lumilor pe care autorul le devoalează cu o precizie tulburătoare. Veți descoperi în acest volum o serie de personaje memorabile care își brodează poveștile în jurul conceptului de „moment irepetabil”, de „deocamdată”, al unui prezent continuu, dar întotdeauna în pericol de ștergere și uitare. Cosmin Perța

128 pages, Paperback

Published March 24, 2025

About the author

Andrei Crăciun, ziarist și scriitor român

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„Tata n-a făcut niciodată terapie, tatăl meu, care n-a mâncat niciodată un hamburger și n-a văzut niciodată Parisul și nu a plâns niciodată, a murit în această dimineață. (...) Nici eu nu plâng.”

Andrei Crăciun se inspiră, în mare parte, din realitatea orașelului industrial în care și-a trăit copilăria și adolescența pentru a construi aceste mici texte, povestiri. Dincolo de realitate, pare că tema generală este banalul, pentru că aparent personajele nu fac altceva decât să-și trăiască viața așa cum este ea deseori, banală, lipsită de evenimente deosebite, mai ales într-un oraș care nu iese cu nimic în evidență, nici înainte de 89, nici după - viețile de dincolo de uzina de armament sunt banale, sunt comune cu tot ce a reprezentat România în anii 1980-2000. Însă autorul transformă banalitatea în spectacol, căci aproape fiecare povestire are un final cu totul neașteptat. Uneori viața reală poate fi și spectaculoasă, și magică, și neașteptată și, mai ales, nu are niciodată un sfârșit care e sfârșitul tuturor lucrurilor. Totul e, desigur, deocamdată.

[Ghitescu Florentina · Rating 5 out of 5]

Like. Cele mai bune finaluri de povestiri pe care le-am citit până acum.

[Adrian Manea · Rating 3 out of 5]

Povești simple, felii de viață, surprinse în mediul natural — deci trecătoare, deocamdată, cum arată titlul.

Nu toate curg la fel de convingător, parcă autorul nu are mereu aceeași atenție să te țină conectat la poveste cu aceeași imersiune, dar, cum mai scria cineva aici, finalurile sînt piesa de rezistență. Și nu, nu pentru că se termină în sfîrșit, ci pentru că Andrei Crăciun are, totuși, profunzime a scrisului, peste naturalețea și cotidianul pe care le-a cultivat ca jurnalist.

O carte bunicică. Nici cea mai bună, nici cea mai slabă din bibliografia lui.

[RAI · Rating 4 out of 5]

O serie de proze scurte al căror fir roșu este ideea de „deocamdată”, de provizorat. Ideea că nimic, din cele pe care le facem în banalitatea vieții noastre, nu este definitiv, nu este definitoriu, nu este categoric. Că cel mai adesea, viața noastră este o sumă de întâmplări care doar ne forjează, fără însă să ne definească definitiv.

[Alex.Rosetti · Rating 4 out of 5]

Tranziție și degradare... da' bine scris!

[Alexandra Stoian · Rating 3 out of 5]

cam plictisitoare:(