Trecutul rămâne în urmă, însă ce se întâmplă atunci când prezentul nu vrea să-l dea uitării?
Într-o zi ca oricare alta, Geanina este întâmpinată de fratele ei iresponsabil, Martin, care îi cere bani pentru a da a șaptea oară examenul de bacalaureat. Deoarece nimic nu este gratis, acesta trebuie să îi facă surorii sale curat în biroul clubului pe care îl deține. Printre o mulțime de hârtii, găsește două ziare vechi de aproape zece decenii ce relatează două crime fără făptaș, pe care Martin dorește să le rezolve mai mult decât orice.
Cu aproape o sută de ani în urmă, se scria o istorie ce nu ar mai fi trebuit vreodată amintită. Adelina, o simplă copilă dintr-un sat mic al Dobrogei, moare subit, urmând ca acest mister, precedat de încă unul în aceeași perioadă, să nu fie niciodată deslușit. Întrebarea ce stă pe buzele tânărului nu este „cum a murit?”, ci „de ce nimeni nu a dorit să afle adevărul?”.
Un veritabil page-turner, care m-a surprins prin profunzimea sa.
“Fonatie” spune povestea a doi frati, Martin si Geanina, care, cotrobaind intr-o zi prin niste acte vechi, descopera doua articole de ziar vechi de aproape un secol, in care sunt relatate doua morti in conditii suspecte. Intrigati, cei doi ajung sa investigheze, din dorinta de a elucida misterul, si, pe parcurs, ajung sa se transforme sub influenta stranie a acestuia.
Mi s-a parut ingenios felul in care e structurata cartea, cu titluri de capitole ale caror initiale compun un acronim, si in care este redata perspectiva Adelinei, fetita din 1927, care se intercaleaza alternativ cu perspectivele din prezent ale celor doi protagonisti. Mi-a placut felul in care este intretinut suspansul - majoritatea capitolelor se termina intr-un cliffhanger, iar apoi perspectiva se schimba, lasandu-ma sa ma intreb oare ce s-o mai intampla in celelalte planuri narative, in timpul asta.
M-a impresionat profund luciditatea cu care autoarea isi contureaza personajele, oferind mai mult decat o simpla perspectiva externa asupra dificultatilor cu care ele se confrunta - Martin cu BAC-ul, Geanina cu serviciul si santatea mentala in declin, iar Adelina cu faptul ca nu poate vorbi. Ana Horiuchi reuseste sa patrunda in mintea lor si sa ne arate nu doar cu ce se confrunta, ci, mai ales, cum se simte acea lupta pentru fiecare dintre ele si care este impactul pe care il are asupra sufletului si mintii fiecaruia dintre ei. Aici m-au emotionat in mod special perspectiva Adelinei si cea a lui Martin, insa am putut empatiza si cu Geanina, si, intr-o oarecare masura, m-a facut sa simt compasiune chiar si fata de Marga.
Cunoscand-o pe Ana la Bookfest si stand de vorba, nu am putut sa nu remarc in stilul ei literar influenta literaturii japoneze. Micile reflectii filosofice si in special felul in care se incheie povestea m-au dus instant cu gandul la Osamu Dazai si Yasunari Kawabata.
Spre suprinderea mea, a ajuns sa imi placa pana si accentul local al cartii, care in ochii mei i-a dat un farmec aparte.
Per total, o poveste captivanta, alerta si usor de citit, care da dovada de o profunzime neasteptata pentru genul abordat. O recomand cu caldura pasionatilor genului mystery, cu accente sociale si psihologice, si astept cu nerabare sa vad cu ce ne va mai surprinde autoarea, in care vad un imens potential.
Mai jos va las si doua citate care mi-au placut:
“Daca pradatorul si prada erau de fapt acelasi individ, asta insemna ca numai ea isi putea decide soarta.”
“In interiorul ei se afla o voce ce dorea sa tipe la infinit pentru a fi auzita macar de o persoana.”
Sunt de părere că această carte nu primește atenția pe care o merită, deoarece tratează subiecte profunde.Mi-a plăcut cartea dar îmi doream să aflu mult mai multe,mai ales despre Adelina,dar și despre Geanina.Mi-a plăcut foarte mult că a prezentat societatea și situația din prezent dintr-o perspectivă atât de reală și relatable.Also,comparația dintre societatea din prezent și cea din 1927,fiind descoperite multe asemănări,mi-a plăcut și mi s-a părut o idee interesantă,dar și tristă în același timp.Totodată, gândirea tinerilor din prezent,dar și problemele acestora au fost foarte bine reprezentate.Am simțit că am empatizat cu personajele,personajul meu preferat fiind Adelina,dar și Martin trece prin câteva lucruri cu care am empatizat. ✨Este foarte fun că apar elemente din istorie, precum personalități : Ioana d'arc ( iubesc istoria).Dar și jocuri : League of legends ( joc pe care l-am jucat 5 ani ). În plus, mai sunt și momente funny. ❤️🩹Este o poveste tragică,profundă și dură care se joacă cu mintea și trăirile tale.Ca gen,aș zice că este un thriller psihologic.Conține mister, violență,omucideri, "detectivii" sunt frați ( so, ne întâlnim cu dinamica frate-soră ),elemente de societate.O carte interiorizată,care pune accentul pe trăiri,cu destul de multe descrieri,fiind scrisă la persoana a III-a.Am avut impresia că la un moment dat,a fost prea multă introspecție pentru gustul meu.Parcă anumite aspecte s-au repetat și aș fi vrut să fie inspectat mai mult cazul.Săritura de la luna mai,la toamnă mi s-a părut forțată,în acest timp puteau investiga,spre exemplu.Am tot trăit cu impresia că lipsește ceva.O carte vizuală, plină de semnificație și esență, precum au fost toate cărțile pe care le-am citit de la @editura_datagroup .Aspect pe care-l ador.În plus,coperta e foarte nice!🤍 ✨Am prevăzut câteva plot twisturi,dar ideea mi s-a părut destul de originală : este o poveste care îți frânge inima - cu o fetiță mută ce trăiește în lumea nemiloasă a anului 1927,în sărăcie și într-o familie disfuncțională,aș zice eu. Prezentul le are ca personaje peGeannia și Martin, doi frați cu vârstele de peste 20 ani și cu un trecut greu, complicat. Geaninna este patroana unui club din Costinești,pe când Martin se chinuie să ia bacul la biologie ( multe aluzii funny și ratable la bac ).Geannina are probleme de sănătate,dar și emoționale.Fiecare dintre ei se luptă cu demonii lor. Dar oare vor reuși să-i învingă? Totodată,vor afla ce s-a întâmplat acum 100 de ani? Recomand cu drag! M-a sensibilizat, aștept alte cărți de la autoare! Felicitări,Ana!🤍
Cartea de debut a autoarei, "Căutând speranța în întuneric", a fost ok, dar cartea asta a fost genială! O capodoperă! Nu mă mai puteam opri din citit! Recunosc, am pornit fără așteptări, fără sinopsis citit. Și am fost extrem de plăcut surprinsă, mai ales că autoarea este foarte tânără.
Martin și Geanina? Doi frați care par a fi atât dușmani, cât și cei mai buni prieteni. Eu pe Martin l-am adorat. Cred că mulți putem empatiza cu el, mulți am trecut prin dramele prin care a trecut el. L-am iubit pe omul ăsta, iar la final, după ce a evoluat, l-am adorat (pot să îl iau acasă?)
Pe Geanina nu am suportat-o la început, mi se părea rea și crudă, dar și ea evoluează frumos și ajungi să îți pară rău de ea, s-o înțelegi și să te bucuri că și ea evoluează la rândul ei. Cumva, ea este atât obstacolul, cât și motivația lui Martin.
La fiecare propoziție aparent banală, autoarea reușește să facă adevărate lecții de viață. Multe comparații inedite, originale, cum nu am mai întâlnit, vorbe de duh, umor negru, dar și înțelepciune - le ai pe toate. Ca să nu mai spun de cât de bine s-a documentat pentru carte, cât de bine i-a ieșit partea de anii 1927 (mai ales la articolele scrise).
Am citit cu sufletul la gură. Este o carte dură, pentru că îți prezintă cele mai urâte adevăruri. Îți arată o societate bolnavă, prin prisma celor două personaje (care sunt foarte bine descrise, este un thriller psihologic de excepție).
Ana a evoluat foarte frumos. Mă bucur că există autori ca ea. Nu este ușor să scrii așa. Recomand cu multă căldură!
PS: Doar pe final am pică 😂dar aia ține de gusturi. În rest, scriitura este aur curat.
Am început această cărticică fiind foarte intrigată de descrierea ei, iar conținutul m-a surprins plăcut. Am simțit pe tot parcursul lecturii stilul Anei, care va deveni o autoare foarte bună și cunoscută în domeniul romanelor psihologice. Mi-a plăcut faptul că acțiunea cărții se petrece în România și se vede că autoarea s-a documentat în multe privințe atunci când a scris romanul. Atmosfera creată chiar m-a transpus în secolul anterior și m-a făcut să privesc lumea de atunci cu drag și curiozitate, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în cazul operelor pentru bac, care ar fi trebuit să trateze aspecte ale vieții din acele vremuri. Am adorat titlul cărții, semnificația acestuia și organizarea capitolelor, precum și firele narative diferite, care în final se împletesc frumos, dezvăluind un adevăr neașteptat. Deși finalul este oarecum deschis, el îndrumă totuși cititorul către un final concret, acest roman nefiind un thriller obișnuit, ci unul cu o nuanță de... magie.
Deși este al doilea roman al autoarei, cartea este la nivelul scriitorilor consacrați de thrillere/romane de mister (chiar mai valoroasă decât operele unora din contemporanii mai experimentați), prin povestea (alcătuită, de fapt, din poveștile a mai multor personaje care se intersectează tocmai la final) captivantă, atmosfera misterioasă, ritmul narativ care nu te lasă să lași cartea jos până nu o termini și mai ales, evoluția personajelor, de care nu ai cum să nu te atașezi încă din primele pagini! O poveste care se întâmplă în România anilor 2020, ,,Fonație" te pune pe gânduri dacă timpul este ceea ce noi credem a fi, dacă putem ajunge să știm totul despre trecut și, mai ales, dacă trecutul și prezentul nu sunt legate prin magie. Pe lângă faptul că este o lectură care îți solicită gândirea, atenția la detalii și care îți va da impresia că ai călătorit într-o lume paralelă ascunsă în paginile ei, ,,Fonație" este un roman în care toți cititorii se vor regăsi.
This entire review has been hidden because of spoilers.
O lectură captivantă de la prima până la ultima pagină. Misterele care orbitează în jurul personajelor te țin mereu în priză, te fac să-ți pui în mod constant întrebări. Iar construcția psihologică a personajelor e surprinzător de profundă, o adevărată radiografie a stărilor emoționale și a gândurilor lor, dându-le un puternic aer de autenticitate, astfel că nu le percepi ca pe niște personaje, ci ca pe niște persoane adevărate. Atmosfera – atât în trecut, cât și în prezent – zugrăvește imagini realiste, scoțând în evidență anumite mentalități ale societății românești și urmările lor. Finalul e unul intrigant, genul de final care te pune multă vreme pe gânduri.