Întotdeauna mi-au plăcut poveștile care îndrăznesc să pună degetul pe rănile societății, așadar, de cum am auzit de acest roman al doamnei Natalia Onofrei, „Bejenii”, un veritabil hronic al dezrădăcinării acelora dintre ai noștri, români și moldoveni de dincolo de Prut deopotrivă, imediat după prăbușirea comunismului, am știut că vreau neapărat să-l citesc. Și credeți-mă, tot ceea ce-ați auzit și veți mai auzi despre această carte este adevărat: în ciuda dimensiunii, se citește ușor și repede. Nu luați, însă, aceste două aspecte ca fiind indicative ale faptului că povestea e una ușoară ori edulcorată, căci nu e deloc așa. Ba dimpotrivă, de multe ori, în timp ce citiți, vi se va strânge stomacul, veți simți că vă stă nodul cât mărul în gât, și veți fi copleșiți de revoltă. Destinele personajelor, inițial separate, se unesc treptat, iar greutățile întâmpinate de Ana, Vica, Gabriel, Snejana, țața Despina, Ion, și alții și altele în jurul cărora doamna Onofrei își țese povestea fictivă, dar cu MULT și GREU adevăr în ea, vă vor ține cu sufletul la gură. Sunt în romanul acesta atât de viu, frust, dur și emoționant, pagini care dezvăluie tabloul cumplit al cruzimii și disprețului omului față de om. Sunt personaje pe care, nu de puține ori, mi-a venit să le scutur bine, sunt personaje pe care mi-a venit de-a dreptul să le dau cu capul de pereți, sunt personaje cu care-am râs, cu care-am sperat, alături de care-am deznădăjduit. Un roman muncit, un roman răscolitor, dar mai ales, un roman necesar, „Bejenii” merită un loc în orice bibliotecă românească! De-aș putea să-i dau toate stelele de pe cer i le-aș da fără să ezit! Dacă sunteți în căutarea unei lecturi provocatoare, tulburătoare, emoționante, dar cu totul nezaharisite, luați legătura cu doamna Onofrei! Nu veți regreta!