„Ruxandra Hurezean scrie cele mai bune reportaje din presa românească a ultimilor ani. Ea nu doar descrie locuri, fapte și oameni, ci distilează experiențe de viață. După ce le citești, textele ei îți rămân în minte și te fac să reflectezi la tine, la viața ta, la valorile tale. Poveștile ei sunt un prilej de reflecție și dezvoltare personală; sunt ferestre către sufletele noastre. Ea ne învață să privim altfel o realitate pe care tindem s-o strivim sub utilitarism și rutinele cotidiene; ne face să descoperim fascinantul, dincolo de banalitatea vieții.“ — MIRCEA MICLEA
„Autoarea acestei cărți rezonează subtil cu dramele umane, fără patetism și fără tonuri justițiare. Din teren, unde se lasă impregnată de fiorul vieții, jurnalista urcă spre cărți și documente, pentru a obține distanța necesară. Deosebită este capacitatea Ruxandrei Hurezean de a împacheta investigația riguroasă și datele de arhivă sau de istorie orală într-o relatare fabuloasă, hrănită parcă de imaginație. Nimic din ce e sensibil, istoric și uman nu îi este străin.“ — BRÂNDUȘA ARMANCA
„Călătorie în miezul vieții ne restituie povestea unor personaje pentru care noi, ocupați cu prezentul din viața noastră, nu avem ochi și urechi. Cu parfumul lor vechi, de hrisov, aceste reportaje dăinuie în timp pentru că autoarea le împrumută o parte din sufletul ei. Personajele Ruxandrei trăiesc dincolo de epoca lor. Aceasta este marea artă a reportajului, de a ține vii crâmpeie de viață autentică și după ce ele se sting.“ — DAN TĂPĂLAGĂ
O carte despre pierderi și deznădejde, dar și despre muncă și determinare. O citești ca pe un roman în care cazi și te ridici odată cu personajele, dar personajele sunt de fapt persoane reale ce trăiesc întâmplări care îți taie respirația. O “România, te iubesc” în proză, plină de bucurie și de frustrare în același timp. Este prezentată “România în care nu se poate face nimic și România in care se poate face orice”. O carte-manifest, al cărei mesaj depășește simplul cadru al cititorului obișnuit – este o carte care merită, ba chiar ar trebui, să ajungă în mâinile celor care iau decizii, inclusiv ale președintelui țării. Nu pentru că autoarea oferă rețete de guvernare, ci pentru că pune degetul pe pulsul unei societăți care cere să fie ascultată.