Schimbările climatice, pandemia, risipa, războaiele, atacurile teroriste, culturalismul și crizele subsecvente sunt doar câteva dintre semnalele de alarmă care ne arată că a devenit necesar ca omenirea să mai urce o treaptă în devenirea sa dacă își dorește să păstreze o șansă de a supraviețui extincției pe care a declanșat-o. Civilizații au mai fost poate înaintea noastră din siderian până în jurassic și probabil că vor mai fi și după perioada actuală. Dar noi? Noi ce ne dorim să lăsăm în urmă, folosind șansa pe care o mai avem? Și dacă o vom rata, atunci ce va rămâne din clipa existenței civilizației noastre pe coloana infinitului? Ne bazăm pe un miracol, pe o intervenție divină în extremis sau pe noi înșine? [...]
Trăim vremuri când scenariile pentru viitor sunt inevitabil fataliste. Dar ne ajută asta la ceva? Poate că ar fi mai sănătos să acceptăm că sunt vremuri tulburi și să lăsăm apocalipsa deoparte. În fond, din punct de vedere climatic, statele nu sunt suverane, deci trebuie să coopereze și nu să se izoleze. Iar la nivel individual, fiecare tânjim după libertatea de a simți, de a gândi și de a ne exprima liber în vreme ce căutăm în jur hrana pentru suflet de care avem nevoie pentru a crește în sinele nostru real și pentru a deveni ceea ce am fost întotdeauna meniți să fim. Un sine înflorit, detașat de ego și care își descoperă darul unic care va contribui la lumea mai bună pe care mulți ne-o dorim și care a devenit necesară. [...]
Avem o singură șansă, atât ca indivizi cât și ca civilizație, să dăm strălucire maximă prafului de stele din noi în această fereastră perfectă în care ne-am pomenit și noi. O singură fereastră care nu poate fi decât a dragostei, a frumosului și a conștiinței divine. Nu am găsit un mod mai bun de a-mi folosi propriul dar decât să fac cunoscută epifania perpetuă din drumul către sinele meu prin aventurile de viață ca biolog și luptător pentru Natură, dar și ca simplu om de o curiozitate pasională. Scriu aceste pagini, în speranța că „Homo sentient” ar putea deveni un stil de viață bazat pe principii etice înalte, nu pe reguli și suficient de atractiv încât să ajungem să vedem omenirea înflorind.
Gabriel Păun is a Romanian biologist and environmental activist who has spent over two decades campaigning for wildlife conservation and animal rights. Working with organizations such as Greenpeace, Agent Green, Four Paws, and Animals International, he exposed environmental wrongdoing, challenged policymakers, and advocated for viable solutions to safeguard nature.
His investigative work has led to major victories, including a ban on genetically modified soy in Romania and the strict protection of over 100,000 hectares of primary and old-growth forests. Through legal action — winning more than a hundred environmental trials — he played a key role in prompting the European Commission to launch infringement proceedings against Romania, pressuring the government to strengthen forest governance and enforce EU nature directives.
Păun has also been a driving force in animal welfare. As a representative of Animals International, his investigations and formal complaints on live animal exports helped push the European Parliament to review transport regulations.
In 2024, he was recognized with the UN Champion of the Earth award for his commitment to protecting biodiversity in the Carpathian Mountains.
By his side through it all is his loyal rescue dog, Silva, who has accompanied him on field missions, to courtrooms, and even into presidential offices.
Am început să citesc această carte crezând că va fi despre rolul nostru în rezolvarea crizei climatice. Și, într-adevăr, este și despre asta, dar e mai mult decât atât.
Am găsit, în primul rând, o expunere amplă despre viața de activist și investigator, atât în România, cât și în afară: despre campanii pentru reducerea suferinței animalelor din ferme, protejarea pădurilor și stoparea culturilor de plante modificate genetic. Sunt foarte multe întâmplări „din culise”, care rareori ajung în atenția publicului larg.
În al doilea rând, am descoperit și o componentă confesivă, autobiografică, ce m-a făcut să simt, ca cititor, că pășesc într-un spațiu foarte personal. Înțeleg, însă, că autorul și-a asumat un risc tocmai pentru a oferi un exemplu de muncă interioară și evoluție în conștiință, ceea ce necesită să fii vulnerabil și autentic. Iar aceasta e o direcție pe care o respect.
În ansamblul ei, „Homo sentient” e o carte ce abundă în informații valoroase din știință: de biologie (despre simțurile noastre și ale celorlalte animale); agricultură ecologică; surse de energie alternativă și soluții practice pentru reducerea consumului în gospodărie; cercetări din domeniul inteligenței artificiale; despre riscurile editării genetice — și multe alte subiecte pe care le-a conectat și așezat în contexte sociale relevante.
Poate unele dintre ele par îndepărtate de viața cotidiană, dar au consecințe directe asupra viitorului nostru. Autorul explică exact în ce mod; le prezintă într-un mod accesibil, adesea creativ și original, și le pune în perspectivă. În plus, e un povestitor talentat și te transportă cu ușurință atât prin „aventurile” de pe teren (în fapt, momente tensionate și periculoase), cât și în reflecțiile sale personale.
Am apreciat în mod deosebit limbajul respectuos și nespeciist la adresa animalelor, în expresii precum „celelalte animale” și „animalele non-umane”. Vocabularul contează, fiind primul pas spre conștientizare a impactului pe care îl au atitudinile și comportamentele noastre. Iar acest limbaj este în ton cu viziunea post-antropocentristă, în care celelalte specii nu vor mai fi tratate ca resurse, ci ca ființe cu valoare proprie. De asemenea, numele „homo sentient” mi se pare foarte potrivit ca ideal pentru specia umană. Sper să ni-l merităm cu adevărat cândva. În adâncul nostru avem acest potențial; e o chestiune de a ne alinia faptele cu valorile.
Recomand această carte în special activiștilor și voluntarilor din orice domeniu, dar și oricui dorește să se implice și să genereze un impact pozitiv, cel puțin printr-un stil de viață mai etic și prin participare civică (adică tuturor, de preferat). E o lectură care oferă atât claritate asupra situației socio-politice actuale, cât și inspirație, curaj și motivație, prin parcursul intens și asumat al autorului.