Camping

by Lavinia Braniște

Prinsă de douăzeci de ani între Spania și România, între un „acasă” de care e legată prin ecranul blurat de conexiunea slabă la internet și toropeala din campingul „El Titi”, care îi e deopotrivă domiciliu și loc de muncă, Sofia își plănuiește revenirea în țară. Ajunsă în pragul pensionării, ea intră într-un vârtej de amintiri, remușcări, atașamente și introspecții. Retrospectiv, reperele vieții ei devin din ce în ce mai vagi. Limba maternă nu-i mai aparține în totalitate, pe când cea adoptivă e imposibil de asimilat, Europa și străinătatea sunt două universuri abia perceptibile, limitate la aeroporturi și la diferența de fus orar, compatrioții se fac auziți, mai mult decât orice altceva, prin postările de pe grupuri de Facebook, iar fiul ei, motivația din spatele plecării sale clandestine, pare pierdut cu mult înainte ca ea să-și fi dat seama.

Genres: Fiction, Romanian Literature, Romania, Slice Of Life, Family

248 pages, Paperback

Published March 1, 2025

About the author

Lavinia Braniște s-a născut la Brăila în 1983.
A studiat limbi străine la universitățile din Cluj și București.
A debutat în literatură în 2006 cu volumul de poezii „Povești cu mine” (Paralela 45), după care a publicat o colecție de proză scurtă, „Cinci minute pe zi” (Casa de Pariuri Literare) în 2011.
Polirom i-a publicat și colecția de povestiri „Escapada” (2014). „Interior zero” este primul ei roman.

Reviews

[Aura · Rating 5 out of 5]

este povestea unei femei care a dat totul, dar totul nu a fost destul. o poveste care iti reaminteste ca viata trebuie traita acum, si pentru tine. povestea unei romance (a cator romance, oare?!) la munca in spania, pe langa care au trecut 20 ani de sacrificii pentru cei ramasi in tara, din care ea insa nu a ramas cu nimic. imi pare rau ca nu am talentul necesar pentru a face o recenzie dreapta acestei carti, care mi-a adus lacrimi in ochi.

[Dorin · Rating 3 out of 5]

Am vrut să scriu ceva mai detaliat, dar descrierea romanului cuprinde cam tot. Restul e doar umplutura dintre reperele mari ale biografiei mamei plecată la muncă în Spania, ajunsă la 66 de ani, la pensie, în prag de reîntoarcere acasă, realizând că n-are cum să-și găsească locul nici în Spania și nici acasă. Trăiește între doi lumi, fără să se mai regăsească în nici una. În Spania nu s-a adaptat niciodată, n-a învățat nici limba ca lumea, nu s-a obișnuit nici cu modul de viață, a fost mereu o străină, în propria cochilie, muncind pentru un ideal material și pentru (ce credea ea că e) datoria de mamă. Acasă nu s-ar mai regăsi pentru că au trecut douăzeci de ani, nu mai știe ce o așteaptă exact, în afară de birocrația și sărăcia lăsate în urmă. Fiul, la 24 de ani, pare pierdut. Ea nu i-a fost alături, nu l-a educat, el a devenit un adult pe care nu-l mai recunoaște, nu-l cunoaște, cu care nu se înțelege, un copil crescut fără părinți care nu înțelege sacrificiul și care nu știe să-l aprecieze. Dragostea dintre cei doi se măsoară în bani și pachete trimise acasă.

Băiatul știe că în mintea ei el are în continuare patru ani și înțelege foarte bine ce putere are asupra ei. Vinovăția mamei se compensează cu bani, iubirea se măsoară în bani, iar banii ajung la el. Nici nu trebuie să-i ceară, ea e disperată să-i ofere. (p. 40)

Sofia e de părere că munca se găsește greu și serviciul e un lucru de care trebuie să te ții cu dinții, a rămas de la taică-su cu obsesia pentru vechimea în muncă și pensie, deși Robert îi pusese în minte ideile lui anarhiste – așa cum le vede ea – i-a spus de mult că nu crede în pensie, că statul va da faliment și că oricum le vor exploda corpurile de la căldură înainte de falimentul statului, avea deja o apocalipsă convenabilă conturată în minte, care-l scutea de orice efort de a-și pune ordine în viață. (pp. 207-8)

Mă bucur că autoarea s-a îndepărtat puțin de personajele sale obișnuite, dar bănuiesc că s-a îndreptat tot într-o zonă familiară (în unul din romanele precedente avea un personaj vorbitor de spaniolă, cu mama în Spania, unde o vizita ocazional și colecta ediții locale din NatGeo), deci bănuiesc că romanul are, din nou, o tentă autobiografică. Nu e neapărat ceva rău, dacă nu rămâne aici și pe viitor.

Narațiunea nu duce nicăieri, e mai degrabă prezentarea unui sentiment (neînțeles), a unei frământări interioare trăită printre mini-biografii oarecum străine.

Știa că nu știe să vorbească cu bogații, că dincolo de limba pe care o vorbeau în funcție de locul în care se născuseră mai era o altă limbă, care impunea bariere mult mai greu de trecut, ziduri groase, lanțuri muntoase dincolo de care erau dragoni. Bogații respirau altfel, se mișcau mai ușor, era ceva fizic în felul în care pășeau, de parcă gravitația s-ar fi modificat în punctul lor de contact cu pământul, nu-i trăgea în jos cu atâta ciudă ca pe ceilalți. Ei vorbeau o limbă care nu putea fi învățată. Poate doar de către niște escroci foarte talentați, demni de toată admirația. (p. 172)

3,3/5

[Liliana · Rating 4 out of 5]

Din interviul Laviniei acordat revistei Matca Literară:

“În romanul Camping – care va apărea probabil simultan cu acest interviu – am folosit foarte mult din experiența mamei mele de migrație în Spania (dar și din propria mea tentativă, din 2007). Deși protagonista seamănă mai mult cu mine decât cu ea (mama e mai curajoasă și mai descurcăreață decât mine), am fost într-un fel de alertă permanentă pe durata scrierii, a trebuit să fiu foarte atentă cât spun și cum spun, în așa fel încât să fie ficțional, dar în același timp sincer.”

Toate romanele Laviniei mi-au plăcut și aștept cu interes să apară și altele.

“Ea avea nevoie să fie vigilentă. Să fie capabilă de vigilența sporită a omului singur.”
“Dacă i s-ar fi cerut să gândească prin prisma sărăciei, ar fi zis că mai degrabă sărăcia venea din cât de volatil era totul. Din cât de imposibil era de păstrat ceva, orice. Locuri, oameni, sentimentul de sănătate pe care ți-l dau banii.”
“Când nu știi să gestionezi o situație de conflict, o filmezi.”
“E momentul să respire, dar nu e sigură că România e locul care să-i ofere aerul sănătos căruia i-a simțit lipsa toată viața - aerul libertății.
De câte ori într-o viață se poate reinventa un om singur?”

[Costin Stanciu · Rating 3 out of 5]

Pff, ce sa zic...Am asteptat cartea asta cu foarte mult entuziasm, am inceput-o la fel, am continuat-o in aceeasi maniera pana la jumatate, cand a inceput sa ma plictiseasca enorm si sa para ca foarte multe pasaje nu ar fi fost necesare.

Oricum, stilul de scriere al Laviniei si analiza interioara a personajelor ii sunt ceva caracteristic, lucruri care imi plac foarte mult la cartile ei. Dar pe asta, chiar m-am fortat sa o termin si sa nu o abandonez in ultimele 60 de pagini.

E documentata foarte misto, chiar ma face sa ma intreb daca unele din lucrurile de aici le-a trait chiar ea, pentru ca mi se pare insane sa descrii cu o asa acuratete intamplari pe care nu le-ai trait

[Readingfunclub · Rating 4 out of 5]

După ce am citit ultima pagină din "Camping", am închis cartea și am rămas cu privirea în gol. Nu pentru că s-a întâmplat ceva dramatic în poveste, ci pentru că am recunoscut-o în ea pe mama, pe vecinii și prietenii mei, pe mine însămi, plecați "în afară" la muncă, din dorința de a fi bine acasă, fără a intui repercusiunile acestui exod economic. Lavinia Braniște este omul care scrie exact ce n-au avut cei plecați în străinătate curajul să spună. Iar stilul în care o face este unul aparte. Descoase, desface, taie, lipește, când cu blândețe când cu brutalitate transparentă ceea ce trăim și ne facem că nu vedem. "Camping" a spus o poveste cu și despre oameni real construiți, fără metafore bombastice, fără un final fericit și convenabil, într-un stil minimalist dar încărcat până la refuz de sensuri.

Sofia plănuiește să se întoarcă acasă în România, după douăzeci de ani de muncă în Spania. Procesul revenirii în punctul zero al existenței femeii, declanșează o reconfigurare a identității, punând pe muchie de cuțit relațiile deja fragile și înnodate cu fiul și tatăl acesteia. Nu vă voi răpi plăcerea lecturii dezvăluind drumul sinuos al Sofiei, dar vă pot spune că radiografia lucidă a vieții acesteia făcută de scriitoare, lasă loc unui peisaj interior distorsionat, înghesuit între rulotele campingului, jertfa maternă și ambiția socială.
Lavinia Braniște surprinde realistic și aproape incomod ceea ce rămâne nespus, acele lucruri mici care dor adânc, spațiile gri dintre oameni, vulnerabilitatea și tensiunea nevăzute la suprafață, efortul de a părea bine când de fapt totul este pe dos.

"Camping" a fost pentru mine o metaforă a spațiului pe care îl ocupăm în viețile celorlalți. Suntem cu toții, mai mult sau mai puțin, îngrămădiți într-o rulotă, limitați la o parcelă de pământ, fără posibilitatea de a prinde rădăcini, amenințați de ploile torențiale și vânturile puternice ale vieții. Iar când plecăm, ce luăm cu noi dincolo?

"Viitorul este ceva foarte instabil, era imposibil să-ți faci un așa-numit plan de carieră sau, mai mult, plan de viață, dacă erai atât de limitat economic cum erau ei. N-aveai decât să te arunci cu capul înainte și să speri că nu vei avea ghinionul să pierzi ceea ce se construiește atât de greu."

[Richard Gal · Rating 4 out of 5]

Îmi amintesc vag ca prin 2007 tata lucra în Spania, mama era prinsă între munca ei zilnică și crescutul a 2 băieți care se hârjoneau constant și erau obositori , apelurile pe care le aveam prin Skype cu tata, discuțiile pe care le auzeam din odăi închise, ciulind urechile, care nu erau menite pentru un copil de 12 ani. Nu m-am gândit în acea vreme la ce însemna să fi un "român în Spania", mă bucuram când tata ajungea acasă de sărbători și în troller ul lui mare era tot timpul Cola Cao cu tot felul de jucării, ciocolată Nestle con leche și toate minunățiile pe care tata le găsea în acea țară străină pentru mine și pentru el dar care mă făceau tot timpul să fiu uimit de fericire și să sar la gâtul lui.

Camping m-a făcut să privesc și viața din perspectiva tatălui meu: într-o țară străină, unde muncea mult și constant, obosit și mereu plângându-se de ritmul greu, dar continuând totuși pentru noi, să ne fie bine, să putem remodela bucătăria sau să cumpărăm o mașină de spălat. O existență trăită printre gânduri la un viitor mai bun pentru familie, la prosperitate, dar în același timp o viață departe de mama, de noi, de confortul casei și de limba maternă. Confortul acolo era un spațiu împărțit cu alți emigranți, oameni cu aceleași aspirații și aceleași dorințe.
Îmi dau seama acum câtă tăcere, dor și sacrificiu se ascund în spatele unor astfel de povești și cât de mare este nevoia personală și colectivă de a avea scrieri care să aducă la suprafață acest adevăr pur și dur. Ele ne ajută să înțelegem de unde vine furia românilor într-o țară care nu le-a oferit nici măcar strictul necesar pentru a putea trăi demn și i-a împins să plece în altă parte.

𝐿𝑎 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑆𝑜𝑓𝑖𝑎 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑠𝑡𝑖𝑡𝑖𝑖 𝑛𝑒𝑛𝑢𝑚𝑎̆𝑟𝑎𝑡𝑒, 𝑛𝑢-𝑖 𝑝𝑙𝑎̆𝑐𝑒𝑎 𝑠𝑎̃ 𝑑𝑒𝑎 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑔𝑎𝑟𝑑 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑎𝑔, 𝑒𝑟𝑎 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡𝑎̆
𝑐𝑢 𝑐𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑜𝑓𝑒𝑟𝑎̆ (𝑠𝑡𝑎̂𝑛𝑔𝑎) 𝑠𝑖 𝑐𝑢 𝑐𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑠𝑡𝑒 (𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎), 𝑠𝑡𝑖𝑎 𝑖𝑛 𝑐𝑒 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑒𝑠𝘤 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑢 𝑠𝑜𝑡 𝑠𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠𝑜𝑡 𝑠𝑖 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑢 𝑜 𝑠𝑡𝑟𝑖𝑐𝑡𝑒𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒
𝑖𝑛 𝑡𝑎𝑟𝑎̃ 𝑜 𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑅𝑒𝑣𝑒𝑙𝑖𝑜𝑛, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑢𝑚𝑝𝑙𝑒𝑎
𝑔𝑎𝑙𝑒𝑡𝑖 𝑠𝑖 𝑙𝑖𝑔ℎ𝑒𝑛𝑒 𝑐𝑢 𝑎𝑝𝑎̆ (𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑏𝑒𝑙𝑠𝑢𝑔), 𝑎𝑡𝑟𝑎̆𝑔𝑒𝑎 𝑚𝑜𝑛𝑒𝑑𝑒 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑚𝑎𝑔𝑛𝑒𝑡, 𝑙𝑎 12 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒𝑎 𝑓𝑖𝑥 (𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑏𝑒𝑙𝑠𝑢𝑔) 𝑠𝑖 𝑚𝑎̂𝑛𝑐𝑎
𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 (𝑡𝑜𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑠𝑡𝑎), 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑝𝑎̆𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑎𝑔 𝑠𝑢𝑔𝑒𝑟𝑎𝑡 𝑖𝑛 𝐵𝑖𝑏𝑙𝑖𝑒
𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑏𝑜𝑔𝑎𝑡𝑖𝑒.
𝑇𝑟𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡, 𝑠-𝑎 𝑙𝑒𝑝𝑎𝑑𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑖 𝑙𝑒-𝑎 𝑖𝑛𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡 𝑐𝑢 𝑎𝑙𝑡𝑐𝑒𝑣𝑎

La fel ca Sofia, simt că, plecând din România, am avut curajul să mă desprind mai ușor de superstiții. În țară, e ca și cum ar exista o barieră invizibilă care nu mă lasă să trec peste ele, alimentată mereu de oameni care încă le dau putere. De ce mi-a fost mai ușor să renunț la ele în afara granițelor? Suntem oare un neam de superstițioși? Și nu cumva frica asta de gânduri nerealiste este tocmai piedica ce ne face să ne dezvoltăm atât de greu, cu pași mici, ca națiune?

Camping este prima mea lectură a Laviniei Braniște si dat fiind plăcerea ciudată ce mi-a creat-o, sunt curios și de ce alte teme abordează în celalalte romane ale ei deja publicate .

[Io Nuca · Rating 5 out of 5]

M-a rupt.

[Alexandra Dobre · Rating 5 out of 5]

Pentru cineva plecat din țară dintr-o curiozitate, să exploreze o șansă (ce privilegiu), povestea protagonistei a reușit totuși să trezească în mine idei și temeri pe care altfel le țin bine ascunse în spatele prietenilor din multe părți ale globului, jobului satisfăcător, limbii străine pe care m-am obișnuit să o aud zilnic, zborurilor în avioanele “ciclam, cu loc mereu la mijloc” planificate din timp între cele două “acasă”.

Un roman pe care l-am citit cu poftă, plin de scene în care - cu entuziasm si deopotrivă cu amărăciune - m-am regăsit.

[Silvica Lungu · Rating 5 out of 5]

Sofia - femeia care a plecat la muncă în Spania. A stat douăzeci de ani. A plecat ca să își ajute familia. Ca fiul ei să aibă un apartament, să nu intre în credite. Ca să trimită colete acasă. Ca să îi zică tatăl că nu mai e nevoie de niciun colet. Ca să afli că fiul a pierdut apartamentul în încercarea de a investi în cripto.

Sofia și-a pierdut tinerețea, a pierdut relația cu copilul său, își vedea în apelurile video tatăl îmbătrânit.
Gândul cu care am rămas este ca Sofia nu a plecat pentru o viață mai bună, ci a încercat să fugă de realitatea de a sta în același loc și de a evita să aibă grijă de cineva.

Cuvintele Sofiei către fiul său:
„Pentru tine am plecat.”
„Pentru tine mă întorc înapoi.”

[Nicoleta Sima · Rating 4 out of 5]

4.5☆

[Anca Visan · Rating 2 out of 5]

din pacate…nu☹️
o carte greoaie, lenta, plina de pasaje nenecesare, descrieri si monologuri interne infinite, care treneaza si plictisesc.

imi place foarte mult conceptul de eroina atipica, o romanca de 65 de ani plecata din 2002 in strainatate, dar Sofia parca nu are deloc personalitate, e fada, invizibila aproape, in propria ei viata. si da, poate asta e toata ideea, dar e executata prost, oboseste, devine frustrant sa citesti 245 de pagini in care nu aflam nimic, doar ni se servesc portii minuscule din viata ei in Spania, viata ei in tara, viata ei post pensionare.

ni se prezinta franturi din ce a insemnat pandemia de Covid 19, un inceput de razboi Rusia-Ucraina, un copil care fituieste 40000 de euro, dar suntem lasati sa ghicim cum o afecteaza pe Sofia toate aceste lucruri, iar in schimb primim si mai mult monolog intern inutil.

am crezut, pe la mijlocul cartii, ca macar este un roman bine documentat, dar oare niste pasaje de pe grupurile de facebook de romani in Spania inseamna asta?

2 stele, sunt dezamagita

[Casiana]

Două lucruri pe scurt pentru care nu regret că am citit cartea:

1. Curajul autoarei de a-și alege ca personaj o femeie trecută cu mult de 40 de ani. 40 de ani, vârsta aceea după care femeile devin invizibile în societatea noastră

2. Eu am fost unul dintre copiii norocoși care nu au avut părinții plecați în străinătate. Totuși, îmi amintesc că priveam cu invidie lucrurile cool pe care le primeau colegii prin pachete de la părinții lor aflați la muncă în alte țări. Acum am reușit să înțeleg cât de naivă și cât de departe de realitate eram.

Recomand romanul tuturor celor care au fost plecați în străinătate ca să muncească, celor care au rămas acasă să aștepte, dar și celor norocoși, care nu au avut persoane dragi plecate, pentru a înțelege mai bine fenomenul plecării românilor în alte țări în căutarea unui trai mai bun.

Părerea mea completă o găsiți aici: https://asasunt.eu/camping-lavinia-br...

[Aniela M · Rating 4 out of 5]

Genul de carte care ar fi bine sa o citesti sa intelegi ce s -a intamplat in multe familii dupa ‘89….

[Indra Szabo · Rating 4 out of 5]

3.75

Mi-a plăcut mai mult decât „Mă găsești când vrei” — se simte că Lavinia și-a cizelat scrisul considerabil, iar acest lucru transpare nu doar în calitatea frazelor, ci și în construcția atentă a textului.

Am găsit pasaje absolut superbe, care m-au emoționat și m-au spulberat deopotrivă. Subiectul abordat este unul profund, extrem de relevant pentru toți românii, cu atât mai mult acum, când suntem mai dezbinați ca niciodată.

Am reușit să simt durerea și spaima unui imigrant, sacrificiul, dar mai ales lipsa sentimentului de apartenență într-o lume în care a prinde rădăcini este, de fapt, mult mai important decât am fi crezut. Toate aceste aspecte sunt redate cu multă sensibilitate, prin referințe la natură, plante, animale și la obiectele pe care le strângem în disperarea de a nu ne pierde pe noi înșine.

Singurul minus pentru mine a fost modul în care a fost redată povestea Sofiei. Poate că mi-aș fi dorit mai mult de la ea — au fost momente în care aș fi vrut să o cunosc mai profund și să petrec mai puțin timp cu restul personajelor, ale căror povești nu au fost întotdeauna esențiale pentru discursul central.

[Dragoș · Rating 5 out of 5]

4.5 rotunjit.

Pare deja un fel de loc comun atât între critici cat si între cititori că ultimul Braniște, Camping e inferior textelor care au consacrat-o. Eu nu le-am citit pe toate dar mi se pare că această carte e mai bună decât multe dintre romanele precedente tocmai datorită faptului că Lavinia iese din zona de confort everyday ultra cu aripioare a ei și extrage din experiența de viață a mamei sale dar mai ales din experiența de viață a noastră, a tuturor, în perioadele de pandemie și război. Cred că ne trebuie un studiu mai atent al romanului de diaspora și Camping e un exemplu excelent pentru valoarea hai sa ii zicem, pompos, literară a unuia. Mai avem - Gastarbeiter îmi vine în minte, cele două carți ale lui Șendroiu chiar și Dezrădăcinații lui Ceaușoglu. Sunt acolo perspective complet diferite față de experiența de zi cu zi a autorului si consumatorului mediu de roman romanesc contemporan și cred că, într-o țară de emigranți ne-ar trebui mai multă atenție (literară) spre diaspora.

Camping e un roman ca un fever dream, unul nu doar că bine ancorat în realitatea românilor din spania dar într-un cotidian traumatizant multigenerațional. Braniște ne trasează două personaje centrale vii și părtașe la dezbaterile de azi fără să le judece sau ierarhizeze. Sofia, personajul pov central e înțelepciunea și frica diiasporei diatilată - prin filtrul unei generații și clase care a trait cu frica și schimbarea și frica de schimbare. Robert, fi-su e reversul medaliei - lipsa de experiență, lipsa de limite, lipsa de structură, lipsa de înțelegere, lipsa de familie.

Per total asta avem - un roman al diasporei, al muncii și al maternității la distanță. Un roman al bătrâneților cu anxietate și al tinereții fara viitor - “avea deja o apocalipsã convenabilã conturatà în minte, care-l scutea de orice efort de a-si pune ordine în viață .”

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

E, din câte știu, primul roman care face loc pentru fragmente dintr-un grup Facebook de români din străinătate. Cine primește în feed notificări din măcar un astfel de grup știe că e o rețea discursivă aparte, cu retorică și stilistică proprie, cu teme și preocupări care revin obsesiv. Retoric, postările și comentariile de acolo amintesc de stilul laconic al anunțurilor la mica publicitate, de comicul (uneori tragicul) lor involuntar. Spun multe despre țara de origine și, uneori, la fel de multe despre cea adoptivă.

Se pot și probabil se vor scrie studii întregi de sociologie, psihologie și chiar lingvistică — în roman se vede experiența de traducător a autoarei — despre problemele de (in)adaptare inerente migrației discutate în astfel de spații.

Amară, amuzantă, tăioasă, selecția pe care o face Lavinia Braniște apare intercalată în contrapunct cu episoade narative. E un montaj de postări și comentarii care arată cât de straniu-dezordonat e spațiul ăsta lingvistic, în câte feluri e coerentă incoerența lui și ce spune asta despre viețile și poveștile celor care îl folosesc.

[Georgiana · Rating 4 out of 5]

Oare e pasivitatea extremă în fața experiențelor transformatoare o trăsătură atât de profund imprimată în cultura noastră? LB pune din nou lupa pe această stângăcie paralizantă cu care ajungem să ne trăim viețile, în care tot ce contează trebuie să aibă materialitate, că altfel ne e imposibil să contorizăm.

Mi-aş fi dorit foarte foarte foarte tare ca, la final, Sofia să rămână la petrecere, să danseze tango până dimineața şi să îşi dea seama că viața ei e (şi) a ei.

[Roxana David · Rating 5 out of 5]

Foarte interesant. Sunt fff curioasa care a fost procesul de documentare din spate, pt ca e foarte amanuntit si bine facut

Update: Conform interviului autoarei din Matca (disponibil si online, dupa cum m-a informat un prieten), documentarea a fost bazata pe experienta mamei + experienta proprie

[Maria Mihăiță · Rating 3 out of 5]

Un roman care mi s-a părut destul de plat, nedistingându-se nici prin stil, nici prin construcție. Cum celelalte cărți ale Laviniei Braniște îmi făcuseră o impresie foarte bună (mai ales "Mă găsești când vrei"), m-am îndreptat spre acesta cu mari așteptări.

[Monica Tarta]

Apreciez mult tema, și mi-ar plăcea ca această protagonistă să semene mai mult cu mama din Interior zero, și nu cu Cristina, Sonia, Maria. Simt nevoia să scutur cărțile până personajele capătă tonus, simțind că se poate, că există mai multă viață de descoperit, chiar și într-o soluție temporară de douăzeci de ani.

[Roxana Cadar · Rating 4 out of 5]

Sunt într-o stare greu de explicat dupa ce am terminat cartea. E greu de parcurs din punct de vedere emoțional cartea din perspectiva copiilor care au rămas în țară, când părinții le-au plecat în străinătate. Eu am trăit aceasta carte în viața reală, din prisma lui Robert. Mi-a oferit o perspectivă mai clară din punct de vedere al părinților care au plecat, mama mea în cazul meu. Am dat 4* deoarece încă nu-mi dau seama dacă stilul de scriere al Laviniei e 100% pe placul meu. Am mai citit de la ea “Mă găsești când vrei” care nu mi-a plăcut. Dar, în urma mai multor discuții și video-uri + această carte, vreau să mai cumpăr și să citesc și alte cărți scrise de ea.

[Smaranda · Rating 4 out of 5]

“Când vorbeau doar ei doi, Sofiei i se părea mereu că taică-su e lucid și se ține bine, stătea liniștită știind că e în relații bune cu doctorița de familie, care locuia pe strada lor și pe care o cunoșteau de zeci de ani. De parcă o relație bună cu medicul tău te face și pe tine sănătos.
Dar când suna Robert cu video, bătrânul era în fundal, neatent, incapabil să focalizeze cu privirea ecranul minuscul în care apărea fața ei, distorsionată de covertura slabă.
Sofia avea atunci sentimentul de rătăcire pe care și l-au transmis unul altuia de la o generație la alta, pentru că mai mult de atât n-au avut posibilitatea să-și transmită.
Și taică-su era tot un rătăcit.”

[Cătălina Andreea · Rating 4 out of 5]

,,Era momentul să respire, dar nu e sigură ca România e locul care să-i ofere aerul sănătos căruia i-a lipsit toată viața - aerul libertății.”

,,Era fiica unor vremuri în care oamenii nu scoteau din ei nimic, nu vorbeau despre ce-i doare și, în afară de doliu, nicio altă suferință nu se procesa colectiv.”

[Andreea · Rating 5 out of 5]

Camping e a patra carte de Lavinia Braniște pe care o citesc, îmi place felul în care scrie. Deși de obicei nu mă regăsesc în personajele ei, majoritatea fiind femei mai tinere decât mine și cu alte preocupări, modul în care descrie Lavinia Braniște lumea lor interioară mă face să simt că le înțeleg zbaterile. De data asta protagonista e mai în vârstă decât mine iar frământările ei îmi sunt cumva familiare, fiind printre cei care după terminarea "Războiului Rece" a luat drumul lui "afară". Experiența mea de trăit în afara României a fost cu totul alta, dar în comunitățile de români peste care am dat ca emigrantă am întâlnit oameni a căror existență avea același aer de precaritate ca în cazul Sofiei, protagonista romanului, o femeie ajunsă la vârsta de pensionare pe care romanul o surprinde în ultimele zile de lucru într-un camping de coastă din Spania, înainte de o mult așteptată și în același timp înfricoșătoare întoarcere în țara natală. Sofia e unul dintre acei oameni care vorbesc limba țării în care trăiesc într-o manieră aproximativă dar care încet încet se îndepărtează și de limba maternă, care trăiesc "acolo" dar cu fața îndreptată permanent către România, pe care o găsesc schimbată și în schimbare, schimbări la care nu au participat decât de la distanță și pe care nu le percep ca naturale, oameni care și-au dezvoltat diverse mecanisme de apărare pentru a supraviețui în niște locuri pe care au senzația că au fost cumva împinși să le aleagă, oameni care tânjesc după "acasă" dar cărora, în același timp, le e frică de ce ar aduce o posibilă reîntoarcere. Lavinia Braniște descrie cu multă sensibilitate și acuratețe lumea interioară a unei astfel de femei care a plecat din țară gândindu-se întotdeauna că se va întoarce atunci când va reuși ... ce? Nici ea nu știe, maniera în care Sofia încearcă să-și justifice sieși alegerile pare o țintă mișcătoare, motivația opțiunilor sale fiindu-i neclară chiar și ei.
Celelalte personaje - poate cu excepția fiului și a tatălui - nu sunt foarte bine conturate și tinzi să te pierzi în mulțimea de nume și mini-biografii, dar cred că asta potențează sentimentul de singurătate care învăluie protagonista, o femeie singură pierdută într-o lume străină și pentru care nicăieri nu mai este pe deplin acasă. Povestea e despre Sofia și prin ea despre o parte din diaspora românească.

[Vlad · Rating 4 out of 5]

(3.5)

[dana zetu · Rating 4 out of 5]

my shayla 🥹

[Anca · Rating 5 out of 5]

O carte ca o tăietură superficială - ştii că există și te sâcâie în continuu. Lavinia Braniște surprinde perfect realitatea emigranților români scindați între două lumi, neîmpliniți, cumva cu o viață neasumată - un trecut care se numără în ani plecați de acasă, un prezent în care se măsoară timpul rămas până la întoarcerea acasă și un viitor nesigur, asociat cu dor, neajunsuri și nemulțumiri. Relații de familii blocate, banii ca monedă de schimb pentru lipsa de afecțiune, ruptura dintre generații. O carte care doare profund. O radiografie a realităților cotidiene prezente în aproape orice familie. Despre abandonul ca luptă și lupta ca abandon.

[Denisa D · Rating 4 out of 5]

O lectură care m-a surprins prin cât de bine documentată este. Mi-a plăcut mult prezența cuvintelor în rumañol (acel amestec de română și spaniolă, atât de specific celor plecați la muncă în Spania). Iar introducerea fragmentelor de pe grupurile de Facebook de Români în Spania a fost un detaliu delicios

[Andreea Nohai · Rating 5 out of 5]

Cum te lovește povestea asta in moalele capului de nu știi ce-i cu tine și de ce brusc îți amintești că ai avut și tu un părinte plecat în Spania care a venit acasă cu aceleași schimbări în limbaj, cu același bronz și aceleași povesti de român plecat în străinătate.
Știu că pentru autoare e personală povestea și se simte. E foarte real sentimentul de existență între două "acasă" care nu mai sunt de fapt acasă, simțul responsabilității față de cei din țară, spatele gârbovit de munca asiduă adesea plătită prost și grija de cum ești perceput că român printre străini.
E un testament viu al părinților noștri care și-au sacrificat cei mai buni ani din viața lor pentru ca noi, copiii lor, să nu ducem lipsă de nimic.

Anyway, minunată carte, lovește unde trebuie.

[Eva · Rating 4 out of 5]

Scriitura Laviniei mă face să mă întreb constant cum reușește să empatizeze atât de bine cu personajele ei, cum intuiește niște trăiri pe care n-ar fi avut cum să le experimenteze. Aici totuși pare că s-a inspirat mult din experiențele mamei ei.

E documentată foarte bine, dar parcă i-a lipsit un pic de acțiune, o direcție. Cred că mi-am dorit un pic mai mult de la carte, poate încă 50 de pagini.

All in all, Braniște rămâne una dintre scriitoarele mele preferate din România.