„Observ in ultima vreme o tendinta a tinerilor poeti romani de a iesi din sine si de a-si indrepta atentia spre ce se intimpla in jurul lor. Nici unul insa, pina acum, nu a reusit sa scrie o poezie a realului de valoarea celei din Bosnia. Partaj al Mirunei Vlada, un volum ce are precizia unui reportaj social si finetea perceptiei pe care numai poezia adevarata o poate contine. Intre tragedia individuala si cea colectiva, intre sfisierea unei tari de dupa un razboi si devastarea sufleteasca de dupa despartirea unui cuplu, intre istoria reala si senzatiile subiective, intre vocile numeroaselor femei bosniace carora autoarea le deleaga vocea pentru a spune povestea tarii lor si vocea femeii care-si analizeaza propria drama, cumva, misterios, se intretese o poezie puternica, densa, care o confirma pe Miruna Vlada ca pe una dintre poetele de prima linie ale generatiei sale.” (Luminita Corneanu)
„Auden observa undeva ca exista antifascisti dedicati care-si conduc viata erotica de parca ar invada Polonia. In Bosnia. Partaj, Miruna Vlada procedeaza oarecum convers anti-fascistului lui Auden – scrie, adica, despre lumea atroce din Bosnia pasionale poeme de dragoste. Poezia ei e o Bosnie devastata & splendida, dupa cum Bosnia ei e un poem devastat & splendid. Dincolo de asta, important mi se pare ca, printr-o astfel de intelegere a poeziei ca empatie pentru marginalii distrusi de Istorie, Miruna Vlada reabiliteaza, in sfirsit, la noi conceptul de poezie politica. Cea mai buna carte a ei, fara dubiu.” (Radu Vancu)
Miruna Vlada s-a nascut la 17 august 1986, la Bucuresti. A publicat prima poezie in revista Luceafarul in martie 2003, cu o prezentare de Octavian Soviany. A debutat, in anul 2004, cu volumul de versuri Poemextrauterine. A obtinut: Premiul de Debut (in revista) al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, Premiul de Debut al revistei Luceafarul si Premiul de Debut „Horatiu Ioan Lascu” al filialei USR, Iasi. Este prezenta in antologia de poezie Generatia 2000, coordonata de Marin Mincu. A obtinut Premiul al III-lea la Concursul PIJA (Prix International Jeunes Auteurs), Liege, Belgia, in iulie 2005, la sectiunea nuvele in limba franceza. Este prezenta cu textul cistigator si in antologia PIJA 2005. Contes et nouvelles. Recueil de textes laureats, Editura Le Grand Miroir, Bruxelles. In martie 2006 a lansat brosura Nimic interzis doar apropierea (in colectia de poezie underground NO NAME), in cadrul Festivalului International „Printemps des poetes”, editia a II-a.
Orice război este un fel de divorț/partaj, după cum însăși poeta ne-o spune în carte, orice divorț/partaj este un fel de război. Din niciuna dintre experiențe nu mai ieși viu, nu mai ieși întreg, nu mai ieși egal cu tine însuți. Ambele experiențe sunt învăluite în negura non-sensului și a neputinței de a înțelege, ambele sunt generatoare de paralizie sufletească, cel puțin temporară. E greu să vorbești sau să scrii despre așa ceva. E ca și cum ai face autopsie durerii, pe viu. Trebuie să ai o putere aparte. Miruna Vlada se pare că a avut-o. Acum, doar ea poate să știe și cât a costat-o...
4.5 Am citit volumul Mirunei Vlada ca o hămesită. Nu l-am mai lăsat din mână. După ce l-am devorat, l-am luat pe îndelete, lăsând versurile sa mă locuiască Atrocitățile războiului din fosta Iugoslavie - divorțul și partajul. Două fețe ale aceleiași monede, moartea și suferința. Poemele cu nume de femei, Masha, Amira, Hatidza, Zahida, Senada le-am citit cu nodul în gât. "dacă aș avea piele m-ar chema senada aș purta numele lor daca aș avea sânge l-aș curata cu prosopul ăsta alb. ar ști că senada e din nou aici în baie că ar vedea prosopul murdar eu sunt o jucărie cu sânge, dau drumul la apă în fiecare seară și el intră să oprească robinetul. eu vreau să mă joc, am venit din nou aici în Foca, unde a rămas trupul meu, numele meu în zid el se sperie degeaba, că nu-l pot atinge vrea să repare robinetul, mă strigă senada prin toată casa mai întâi a chemat instalatorii apoi l-au internat. și acum mă tot strigă încontinuu. senadaaa. eu privesc spuma săpunului. am rămas aici. medicul legist mi-a consemnat greutatea, înălțimea, culoarea părului m-au așezat în documentele lor au murdărit pacea cu numele meu. " Din punctul meu de vedere balanța atârnă mai greu în poemele despre război, dar mă întreb dacă nu cumva receptarea mea nu a fost potențată tocmai de oglinda pe care o oferă cele care explorează partajul și despărțirea. " partajul e un război de/destrămare. /al fostei iugoslavii bună și al fostei femei/din mine. /partajul e patria mea/mâncată de molii. /" Un volum tare bun de poezie.
am băut până fiecare moleculă din tine a devenit o specie pe cale de dispariție
un schimb de cărți ca traficul ilegal de organe, cam asta rămâne între gurile noastre
Bjanka
nu mușcă pe nimeni dar asta mi se pare înspăimântător sunt niște javre amărâte care se strâng în haite le plac mai ales femeile singure care nu pot să țipe după ajutor după ce ajungi acasă și închizi ușa ai mereu impresia că te așteaptă la ușă nu te latră nu te mușcă doar te adulmecă dar știi uneori o iau singură noaptea pe străzile din sarajevo pentru că ăsta e genul ăla de teroare de care am nevoie uneori în gând îi mângâi pe cap și mi-ar plăcea să-i știu dând din coadă
Puțin ciclic să citesc poezii despre (post)comunismul din fostul stat iugoslav și experiența femeilor din timpul războaielor din '90, but I guess old habits die hard.
"partajul e un război de destrămare. al fostei lugoslavii și al fostei femei din mine. partajul meu e patria mea mâncată de molii."
"iertați-mă, dar aici e tribunalul uitării de la Haga noi muți și ei surzi în afara limbajului nimeni nu se mai teme de nimeni"
"aici e miezul postmodernității aici e relativismul în stare pură totul e multiperspectival și totul ucide"
"senada nu mai e numele meu, e numele lor eu țin ochii închiși eu văd pe întuneric murdăria nu se vede pe întuneric eu nu mai am piele dar am sub fustă tot ce a mai ramas din războiul ăsta nenorocit"
Un partaj poate progresa in razboi si un razboi poate incepe cu un partaj. Istorie in versuri! Si ce versuri dureroase. Poate Daca am scrie istoria in versuri si am lasa inima sa asculte acele versuri nu am repeta aceleasi greseli again and again and again