Într-o lume care l-a transformat într-un monstru, ea s-a îndrăgostit de îngerul îngropat sub cicatrici.
După patru ani petrecuți într-un centru de reabilitare pentru minori, Asher Van Doren revine în orașul natal cu o reputație care îl precede — una sângeroasă, născută din frică și șoapte tremurânde.
O legendă urbană. Un monstru. Un diavol.
Așa l-au numit. Așa l-au uitat.
L-au crezut mort, iar acum s-a întors. Nicidecum pentru a cere iertare, ci pentru ea.
Artemis Voss. Singura lui slăbiciune. Singura prietenă. Fata care-i cunoștea sufletul, înainte ca lumea să-l murdărească.
Doar că acea fată a dispărut, iar în urma ei a rămas doar o ruină. O femeie care și-a pierdut strălucirea și s-a logodit cu un alt bărbat.
Dacă inima ei a încetat să mai bată pentru el, o va face să-și amintească.
Pentru că ea a fost a lui cândva și va fi din nou, indiferent de preț.
Recenzie “O clipă de liniște” 🕯️ Al doilea volum al trilogiei Redempțiune
Rating: 5✨
Iubire. Pasiune. Durere. Acestea sunt cele trei cuvinte care ar putea descrie acest volum. O poveste de dragoste, întunecată și împăienjenită de durere, care a arătat cât de puternică poate să fie dragostea dintre două suflete inocente, însă frânte și transformate în cea mai joasă versiune a lor de către monștrii care se ascund după credință și bani.
Foarte rar mă simt una cu personajele unei povești, foarte rar simt reacții adevărate asupra corpului meu când citesc o poveste de ficțiune. Însă această carte m-a făcut să plâng, să simt o durere în piept și să am stomacul strâns în ghem. Nu pot să zic cât de tare am putut să simt toate emoțiile pe care le-au simțit Asher și Artemis, sufletul meu era frânt la fel ca al lor.
Asher Van Doren provine dintr-un mediu fanatic, unde religia și voia Domnului dictează viața sa prin prisma unui preot sub chipul diavolului, opusul la tot ce încurajează religia de fapt. Abuzat, distrus, transformat în “Diavolul”, trimis în institutul de corecție - departe de singura persoana care îi este refugiu, acesta se întoarce pregătit să își revendice ce a lăsat în urmă. Copilăria sa a fost un iad la propriu, creat chiar de familia sa, lăsat fără ființa care i-a dat viață de către călăul din camera de alături. Amintirile pe care le-a redat Ash m-au dus până la lacrimi… mă gândesc mereu la povestea asta care poate să fie realitatea cuiva, fiindcă lumea este bolnavă.
Mi s-a rupt sufletul pentru băiețelul luptător, care nu s-a lăsat zdrobit de ce i s-a întâmplat, iar faptul că singura persoană care l-a văzut cum este el adevărat, sub piesele rupte, a continuat să îndure alături de el, să se rănească doar ca să îl protejeze. Încă de când erau copii, Artemis Voss a fost îngerul protector al lui Asher. I-a dezinfectat rănile, l-a primit în brațele sale să îi aline durerea creată de rănile primite. Ei doi au acea iubire invincibilă, însă cu obstacole la fiecare pas făcut…
În lipsa lui, când Asher este închis în institut, Artemis a fost vândută de către propria mamă în brațele unui alt călău, respectiv băiatul ce i-a făcut copilăria lui Ash un calvar - Landon Atkinson. Nenorocitul a transformat totul într-un iad, de când i s-a zis lui Artemis că Asher a murit în institut, aceasta a căzut pradă pastilelor, a drogurilor, fiindcă doar halucinațiile încă îl făceau real pe Ash… Atâta dedicare și protecție în sufletul lui Artemis mi-a făcut inima să bată nebunește, să suporte ani la rând abuzul și în continuare rănile sufletești doar pentru binele lui Asher m-au făcut să plâng.
Cartea abordează subiecte întunecate, recomand neapărat citirea a tuturor factorilor și o inimă de fier. A fost un volum absolut minunat și mi-a plăcut la nebunie și prezența lui Roman în volum. Sunt clar besties :) plus Silas și Blaze, cât de mult neagă Asher că nu simte nimic și că are sufletul distrus este de fapt un erou și un luptător, precum îi spune și Missa. Abia aștept volumul 3 al lui Blaze, fiindcă deja am cunoscut-o pe viitoarea noastră eroină și sunt foarte curioasă. Îi mulțumesc autoarei pentru că mi-a oferit șansa să descopăr acest univers superb. 🖤
Autoarea a definit "dragostea" într-un mod în care nu am crezut că ar putea fi definită. Ash și Missa, suflete pereche menite să sufere ani la rând până să reușească să aibă parte de "𝐨 𝐜𝐥𝐢𝐩ă 𝐝𝐞 𝐥𝐢𝐧𝐢ș𝐭𝐞", suflete pereche care au trecut prin multe și au ales să se sacrifice pentru a se proteja reciproc.
Ce am citit în această carte a fost cu mult peste ce credeam eu că sunt capabilă să citesc, cartea aceasta m-a distrus emoțional, atât de multă durere există pe fiecare pagină încât am crezut că nu îmi voi putea reveni din starea în care am intrat.
Pe Asher cu siguranță nu îl voi uita ușor, momentele sale în afara institutului redempțiunii au fost dure, încărcate de suferință și însetate de răzbunare. Cu un trecut în care el era "monstrul" Missa era singura în viața lui care i-a văzut lumina din ochii intunecați și i-a fost alături chiar și atunci când erau despărțiți. Singura la care Asher se gandea și care l-a ajutat să rămână în viață cât a fost închis.
Missa, o fată puternică ce a reușit să își blocheze mintea și gandurile la Asher de fiecare dată când s-a lăsat manipulată și folosită. Povestea ei m-a făcut să tremur de frică pentru ceea ce urmează să i se întâmple. Și-a lăsat trupul să fie distrus în mii de feluri dar inima și sufletul i-au fost mereu la Ash, mereu pregatită să-l salveze în tăcere indiferent de prețul pe care a fost nevoită să îl plătească.
Iubirea pe care cei doi o simt este dincolo de ceea ce ne-am imaginat noi că exista, autoarea a dus-o la un alt nivel, un nivel la care nu te aștepti și care te face sa te intrebi: tu cât de departe esti dispus/ă sa mergi pentru persoana iubita?
Nu există cuvinte care să descrie cât de mult a putut să îmi placă cartea aceasta! M-a rupt într-un milion de bucățele, dar mi le-a lipit la loc până la final. Am făcut la un moment dat o pauză de la citit doar pentru simplul fapt că nu voiam să se termine, iar pe la ultimele pagini am dat mai în față ca să îmi iau spoiler, pentru că tensiunea era prea mare. 😭
𝔇𝔢𝔰𝔭𝔯𝔢 𝔭𝔢𝔯𝔰𝔬𝔫𝔞𝔧𝔢: Asher era un copil cuminte, timid și îndrăgostit până peste cap de Missa lui. Își dorea să crească și să fie cu ea, să nu mai intervină nimeni între ei. Dar soarta a avut un alt plan și asta doar din cauza tatălui său vitreg...
Artemis l-a iubit din prima clipă pe Asher, de când erau mici copii. Și-a petrecut copilăria alinându-l și oblojindu-i rănile. Doar că, arestarea lui a dus la colapsul ei. Viața nu mai conta și astfel, a trăit ani de zile pe marginea prăpastiei, luptându-se zilnic cu dorul pentru el...
Situația lui Artemis m-a frânt mult mai tare față de cea a lui Asher. În cazul ei s-a simțit suferința aceea care te destramă. M-a durut să o văd cum se distruge pe zi ce trece... 😔 A fost și nu a fost puternică, din punctul meu de vedere, deoarece putea gestiona altfel toată situația, dar mă bucur totuși că finalul ei a fost unul fericit. Are un suflet mult prea bun, merită să fie iubită și împlinită.
,,O clipă de liniște" este o carte sinceră, dură, dar care te face să te îndrăgostești iremediabil de poveste și de personaje. Este o carte care rămâne mult timp în sufletul tău și care te face să spui ,,Se pare că viața mea nu este atât de rea precum am crezut."
Fie că era bătut, mutilat sau agresat, Missa era singura lui alinare, singura rază de lumină în tot acel întuneric care îl înconjura. Păcat că fix dreptatea pe care a fost nevoit să și-o facă cu forța, i-a despărțit.... Totuși, adânc în inima lui de ,,Diavol", încă mai exista iubire și speranță. Trebuia doar să își găsească fata pentru a le scoate la suprafață.
Mi-a plăcut enorm de el. I-am simțit durerile, emoțiile, caracterul puternic care ascunde un suflet fragil. M-a cucerit cu atenția, înțelegerea și iubirea pe care i le-a arătat lui Artemis, dar și cu faptul că oricât de ,,stricat" era, pentru ea s-a luptat cu toți demonii interiori.
Artemis l-a iubit din prima clipă pe Asher, de când erau mici copii. Și-a petrecut copilăria alinându-l și oblojindu-i rănile. Doar că, arestarea lui a dus la colapsul ei. Viața nu mai conta și astfel, a trăit ani de zile pe marginea prăpastiei, luptându-se zilnic cu dorul pentru el...
Situația lui Artemis m-a frânt mult mai tare față de cea a lui Asher. În cazul ei s-a simțit suferința aceea care te destramă. M-a durut să o văd cum se distruge pe zi ce trece... 😔 A fost și nu a fost puternică, din punctul meu de vedere, deoarece putea gestiona altfel toată situația, dar mă bucur totuși că finalul ei a fost unul fericit. Are un suflet mult prea bun, merită să fie iubită și împlinită.
,,O clipă de liniște" este o carte sinceră, dură, dar care te face să te îndrăgostești iremediabil de poveste și de personaje. Este o carte care rămâne mult timp în sufletul tău și care te face să spui ,,Se pare că viața mea nu este atât de rea precum am crezut."
N-am cuvinte destule pentru ce mi-a făcut cartea asta. Am simțit-o până în oase. M-a durut, m-a enervat, m-a sfâșiat. E una dintre acele povești care nu doar că te marchează, dar te lasă într-o tăcere grea după ce o termini. E genul de lectură cu care vrei să dai de toți pereții. Nu pentru că n-ar fi bună, ci tocmai pentru că te face să simți prea mult. Tot ce pot să spun este că am devorat cartea asta. 😫
Întoarcerea lui Asher din centrul de reabilitare aduce violență și adevăruri greu de dus. Cei din jur l-au etichetat prea repede drept monstru, fără să știe tot ce a trăit din cauza tatălui său vitreg. Singura care l-a ținut viu în toată durerea a fost Artemis. Iar acum, tot ce vrea e s-o regăsească. Și ce mai regăsire. 👀
Ash și Missa… n-au fost un cuplu ușor de dus. Și nici n-ar fi trebuit să fie. Relația lor e un rollercoaster de durere, speranță, furie și fragilitate. M-au frustrat și m-au topit în același timp. Mi-a fost greu. Dar am rămas. Am rămas pentru că merita. Am rămas pentru că, în mijlocul haosului, au avut o sinceritate care m-a rupt. Susțin din toată inima că povestea lui Ash și Missa nu este pentru oricine, te face într-adevăr să blestemi pentru tot chinul pe care l-au îndurat, te doare inima și, cum am zis și mai sus, chiar sunt momente în care vrei să închizi cartea pentru că totul era prea mult.
London... să nu mai aud de el. Deși am comparat situația în care Artemis a fost pusă cu cea a lui Devon (personaj din seria ,,M-am Nenorocit"), London m-a scos din sărite cum niciun alt răufăcător creat de Andreea n-a făcut-o. M-a înfuriat. Și nu pentru că ar fi un personaj prost scris, dimpotrivă, ci pentru că a fost mult prea real în toxicitatea lui. Ce e și mai rău? Că știu că există Londoni în viața reală.
Mai e nevoie să menționez că, din punctul meu de vedere, Andreea are un talent remarcabil în crearea de personaje complexe și bine conturate, iar acțiunea este super bine structurată?
Am dat deja skip la povestea lui Blaze, o aștept pe a lui Silas (Glumesc, dar nu legat de povestea lui Silas🤣). Simt miros de triunghi amoroas în povestea lui Blaze. Și Silas… of, Silas. El merită povestea lui. Cu Elizabeth, poate? De ce nu? Ar fi o poveste pe care cred că o merităm cu toții, mai ales după tot ce s-a întâmplat. Vreau să-l văd fericit. Vreau să-l văd iubit. Este nevoie să se promulge o lege care să-i interzică Andreei E. să mai creeze personaje cu trecuturi dureroase fără să le ofere și o rezolvare emoțională. Lor și mie, desigur.
În final, recomand cartea aceasta (vine la pachet cu primul volum: O clipă de rătăcire, recenzia o găsiți la mine pe profil) care este una dintre cele mai grele și totodată cele mai frumoase lecturi pe care le-am trăit.
⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ O lectură care mi-a ajuns direct la suflet! Mi-a plăcut enorm acțiunea acestei cărți – intensă, bine construită și plină de emoție. Am rezonat foarte bine cu personajele, în special cu Asher, personajul principal. Andreea a reușit să transmită într-un mod profund și autentic traumele prin care a trecut el și, mai ales, modul în care a găsit puterea de a merge mai departe. A fost dureros și frumos în același timp. Admir legătura puternică dintre cei doi protagoniști, este una reală, sinceră și plină de sens. Este foarte greu, mai ales în literatura din România, să abordezi o astfel de temă, atât de dureroasă și sensibilă. Tocmai de aceea o admir enorm pe Andreea pentru curajul de a scrie această poveste și pentru modul în care a reușit să o transmită.
Am iubit și volumul 1 al acestei serii, dar volumul 2 a fost de 10 ori mai intens și mai puternic din punct de vedere emoțional. Abia aștept volumul al treilea!
Am fost atât de curioasă de povestea lui Ash încă din “O clipă de rătăcire” și vreau să spun ca nu m-a dezamăgit!!! Doamne Dumnezeule! Prin câte emoții m-a trecut cartea asta, nu există așa ceva. Acum citeam cu un nod în gât, apoi mă făcea să rad, după să plâng, după să țip și să mă cert cu personajele etc. Am adorat fiecare capitol, fiecare pagină, fiecare cuvânt. Ash și Artemis m-au cucerit iremediabil. Felicitări, Andreea! O carte superbă! 🥹🖤 O recomand cu încredere!!! 🖤
Volumul 2 al seriei m-a prins imediat. Chiar dacă sunt credincioasă, am apreciat subtilitatea cu care autoarea ironizează fanaticii, fără a pierde respectul pentru teme delicate. Cartea este impecabil construită ca dark romance: tensiunea, profunzimea personajelor și atmosfera întunecată te țin captivat de la prima până la ultima pagină. Aș da orice să pot retrăi emoția primului contact cu această poveste;)🧡🤎
Încep prin a vă spune că pentru mine a fost o carte destul de provocatoare. Din momentul în care am terminat "O clipă de rătăcire" am știut că vreau să continui să citesc seria, însă atunci când Andreea a anunțat trope-urile, printre care și cel cu Heavy on religion concept... am zis că e puțin prea mult pentru mine.
Cu toate astea inima mea a tânjit de a continua. Mi-am făcut tot felul de filme în cap despre cum ar putea să fie abordat acel trope, și pot spune că ce am citit mi-a plăcut foarte mult. Faptul că Asher a trecut prin acel abuz fizic... mi-am dorit ca tatăl său vitreg să experimenteze la fel sau chiar mult mai rău.
Asher Van Doren e un personaj complex. Un sociopat care, cu timpul, ajunge să fie un abuzator al abuzatorilor. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult la el. Nu făcea rău oamenilor care nu creau probleme, ci le servea karma celor care se credeau superiori și abuzau de putere.
Povestea a fost foarte bine gândită, de la cel mai mic detaliu precum cicatricile de pe spatele lui Asher, locul secret în care se întâlnea cu Artemis și până la felul în care fiecare acțiune a lui este atât de bine justificată. Am lua partea unui astfel de personaj în viața reală? Nu. L-am marginaliza cu putere și l-am condamna. Însă Andreea a reușit să redea cu exactitate motivele care stau la baza acelui comportament de sociopat.
Ce a ajutat la complexitatea lui Asher sunt două personaje: Artemis (Missa) – prietena din copilărie, crushul lui și chiar iubita lui mai târziu – și Roman Condas – protagonistul cărții "O clipă de rătăcire" și fostul lui coleg din Institutul Redempțiunii – cei doi au dat acel plus de umanitate pe care cei din jurul lui Asher au încercat din greu să-l distrugă. Gândul la fata care cândva îi promisese că va fi doar el l-a ținut pe linia de plutire, ceea ce a făcut cu atât mai mult povestea să fie captivantă.
O carte la care am plâns, dar și una la care am râs (umorul acela negru e fantastic).
"De fiecare dată când ești singură aici și ți-e frică, aminteşte-ți că eu am pus stelele şi luna acolo. Nu există lucru pe care nu l-aş face pentru tine."
⚠️Înainte să citiți cartea, citiți avertismentele⚠️
Asher ajunge într-o școală de corecție. După ceva timp, Missa, prietena lui din copilarie, află că el ar fi murit. După patru ani, se întoarce și ea este logodită.
Nu pot descrie în cuvinte cât iubesc, ador și divinizez această carte. Nu există cuvinte care să poată descrie ce am simțit citind această carte.
Asher și Missa mi-au zdrobit sufletul. Relația lor mi-a frânt inima, dar mi-a și vindecat-o. Cei doi trăiesc niște lucruri groaznice și foarte dureroase.
Am plâns când am citit cartea și am plâns când am terminat-o. Fix când am finalizat cartea, a început ploaia. Pentru Asher, ploaia are o semnificație, iar asta m-a lovit tare.