Nu cred că „Dezumanizat” mai are nevoie de introduceri, mai ales dacă sunteți pe aici de ceva vreme. Se știe foarte bine despre pasiunea mea pentru scrierile lui Dazai și despre faptul că nu ratez nicio ocazie de a vorbi despre el.
M-am bucurat enorm când am văzut că editura Alice Books va scoate și manga în limba română, iar bucuria a fost și mai mare când primul volum manga a fost chiar emblema editurii, dacă mi se permite să-l numesc astfel pe Dazai.
Această manga este repovestită și ilustrată de Itō Chika. Din punctul meu de vedere, Itō Chika a reușit să transpună destul de bine esența cărții, iar ilustrațiile sale oferă o imagine mai clară asupra bufoneriilor lui Ōba Yōzō.
Deși, poate pentru noi, ca europeni, este puțin mai greu să înțelegem substraturile japonezilor și povestea în sine, aceasta se va lega mereu, pe lângă trăirile personale ale personajului principal, de burghezia din Japonia. Nu de puține ori, Dazai aduce critici asupra claselor sociale și vorbește cu sarcasm despre subiect.
La fel ca în carte, și manga surprinde „dezumanizarea” lui Dazai. Deși, dacă mă întrebați pe mine, aici se vede mult mai bine cum Dazai, deși chinuit de demonii interiori, își plânge prea mult de milă și se autovictimizează.
O recomand? Da. Simt totuși că e ceva ce mă incomodează la această manga? Da, din nou. Îmi dau seama ce? Nu. N-aș ști să spun punctual ce mă deranjează, de fapt, la ea, dar nici nu pot să spun că e un impediment atât de mare.