Cartea aceasta a fost atât de drăguță si mi-a oferit un sentiment reconfortant, dată fiind relația specială pe care o avea Julianne cu tatăl ei. Totul începe atunci când casa lui Jean ia foc, iar fiica lui cu care nu mai vorbise de un an la acea vreme, e nevoită să-l ia în grijă.
Atunci când tatăl ei se mută la ea, pare să-i dea casa si curtea peste cap, si o sa vedeti si de ce.😂 Am râs atât de copios la ea, dar am și plâns.
Se citește repede, iar capitolele scurte au fost ca un bonus ✨. Te face să te atașezi de toate personajele, transmite multă emoție, autenticitate. Atunci când Julianne vede ca tatăl său uită lucruri ori să facă ceva, lumea i se dă puțin peste cap și începe să facă investigații pe la medici. Află ca el nu-și va mai reveni și încearcă să se adapteze la noul Jean, are multă răbdare cu el și-i oferă sprijin legat de orice. Relația lor m-a trecut prin toate stările, iar faptul ca uneori făceau haz de necaz, nu mai părea să fie totul atât de rau.
Am să menționez si un citat care mi-a rămas în inimă, de obicei, nu-mi prea notez citate din cărți, în afară de cazul în care îmi transmite ceva. ,,Nu-i nimic dacă bunicu-si pierde amintirile, fiindcă noi le mai avem.” Îți dă de gândit, te emoționează până-n măduva oaselor…
În final, Julianne îi împlinește visul tatălui său, nu vreau să-l divulg, și a fost atât de minunat, de natural, ca si cum ar fi fost desprins din realitate. Mi-a ajuns la inima Grimaldi si sigur voi mai citi de la ea. Cred ca singurul lucru care nu mi-a plăcut la carte a fost faptul ca a fost cam scurtă. O recomand cu drag! ❤️