What do you think?
Rate this book
Trilogia valorilor: Știință si creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare
„Destinul creator al omului nu e un fapt circumscris de un vag finalism metafizic, ci are aspectul unei saturaţii finaliste, cu structuri şi accesorii precise care îl reliefează ca atare. Toate aceste consideraţii nu fac, evident, decât să aducă o nouă contribuţie la definiţia plastică a omului ca fiinţă cu totul singulară în univers. Omul, aşa cum e, e o fiinţă unică în lume. Şi sunt unele stele care îi luminează numai lui – stele interzise fiarelor din peşteri şi îngerilor din cer deopotrivă.“ (Lucian BLAGA)
- GenresPhilosophy
504 pages, Paperback
First published January 1, 1946
6 people are currently reading
99 people want to read
About the author
Lucian Blaga
192 books195 followersLucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
February 2, 2026
Este mai greu de citit aceasta carte inainte de a citi "Trilogia culturii" sau "Trilogia cunoasterii" in care inteleg ca autorul a pus bazele conceptiei sale ca exprimarea diverselor grupuri etnice in legatura cu aspecte metafizice s-a facut prin prisma categoriilor de stil dominante in societatile respective.
La sfarsitul primei sectiuni din aceasta carte, "Stiinta si creatie", se reitereaza diferentele dintre cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica.
"Cunoasterea tip I (paradisiaca), inzestrata cu categoriile ei, oranduieste concretul dat prin simturi, ea determina materialul intuitiv prin concepte abstracte, ea inventariaza obiectele si raporturile dintre ele, asa cum ele sunt date. [...] Cunoasterea tip I se ataseaza plina de incredere la obiect as cum acesta se prezinta simturilor sau abstractiunii."
"Cunoasterea tip II (luciferica) se detaseaza in chip aparte de obiectul dat, fara de a-l parasi. Orizontul in care se constituie cunoasterea tip II este misterul, iar obiectul ei apare datorita unui act implicat, despicat in doua, intr-o parte care se arata si intr-o parte care se ascunde."
In "Stiinta si creatie" autorul face un studiu comparativ al conceptiilor din aceste domenii in diverse culturi accentuand faptul ca modurile diferite de abordare sunt bazate pe categorii stilistice specifice. Cred (si sper ca nu ma insel) ca prin categorii stilistice Blaga se referea la modul de formare cumulativa a conceptiilor despre lume si viata a unor grupuri etnice bazat pe experiente, istorie, traditii, credinte, etc, dar si bazat pe inefabilul inclinatiei catre un mod anume de a aborda cunoasterea.
"Stiinta si creatie" trece mai intai in revista cultura babiloniana cu inclinatia sa catre gigantonomie prin perspectiva arhitectonica pe orizontala si temporala bazata pe o istorie de zeci de ani, continuand cu cele indiana, greaca antica si medievala, cu focalizare pe conceptiile atomiste diferite. O alta paralela interesanta este intre viziunea biologica prin prisma unei gandiri statice si in volumuri, la greci (Empedocle) sau prin convingerea in evolutia in pasi incrementali (Darwin).
Cartea aduce in lumina si ganditori in afara normelor culturii din care proveneau (i.e. Heraclit, ca "aparitie problematica si paradoxala") dar folosind aceste exceptii ca sa sublinieze abaterea de la curentul stilistic general al culturii respective - drept care, existenta unor categorii stilistice de la care abaterea s-a facut.
Autorul petrece timp si asupra conceptului de monada intalnit la Platon si Leibniz cu sensuri diferite: pluritatea indivizilor unei specii reduse la ideea (modelul absolut?) acelei specii (Platon), fata de fiecare monada ca atom de natura psihica care isi imagineaza lumea, iar individul concret fiind un derivat compus din monade/microcosmosuri (Leibniz).
Sectiunea culmineaza cu diferentierea intre teoria cunoasterii la Kant fata de Blaga. In primul caz, doua sunt izvoarele cunoasterii, intuitia cu perceptiile sale si inteligenta sau gandirea cu conceptele sale - doua componente eterogene, total deosebite si ireductibile una la cealalta, fiecare avand o insemnatate egala. La Blaga:
"Noi consideram categoriile ca functii structurale ale inteligentei dar - in perspectiva metafizica - totodata ca structuri cenzoriale prin care Marele Anonim din motive de echilibru cosmic impiedica spiritul omenesc sa ajunga la o cunoastere pozitiva si absolut adecvata a misterelor."
In concluzie la "Stiinta si creatie":
"Omul exista in doua orizonturi cu totul diferite: intai orizontul concret, al lumii sensibile, si pentru autoconservarea sa; si al doilea [...] orizontul misterului si pentru revelarea acestuia [...] prin al doilea mod existential omul devine de fapt fiinta omeneasca deplina."
"Nimic din tot ce intreprinde omul in existenta sa, creatoare de mituri, de arta, de metafizica, de morala, de religie, de stiinta si altele, n-ar avea loc daca fiinta omeneasca n-ar dispune, in chip structural, de acest implicat fundamental: un orizont al misterului."
La sfarsitul primei sectiuni din aceasta carte, "Stiinta si creatie", se reitereaza diferentele dintre cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica.
"Cunoasterea tip I (paradisiaca), inzestrata cu categoriile ei, oranduieste concretul dat prin simturi, ea determina materialul intuitiv prin concepte abstracte, ea inventariaza obiectele si raporturile dintre ele, asa cum ele sunt date. [...] Cunoasterea tip I se ataseaza plina de incredere la obiect as cum acesta se prezinta simturilor sau abstractiunii."
"Cunoasterea tip II (luciferica) se detaseaza in chip aparte de obiectul dat, fara de a-l parasi. Orizontul in care se constituie cunoasterea tip II este misterul, iar obiectul ei apare datorita unui act implicat, despicat in doua, intr-o parte care se arata si intr-o parte care se ascunde."
In "Stiinta si creatie" autorul face un studiu comparativ al conceptiilor din aceste domenii in diverse culturi accentuand faptul ca modurile diferite de abordare sunt bazate pe categorii stilistice specifice. Cred (si sper ca nu ma insel) ca prin categorii stilistice Blaga se referea la modul de formare cumulativa a conceptiilor despre lume si viata a unor grupuri etnice bazat pe experiente, istorie, traditii, credinte, etc, dar si bazat pe inefabilul inclinatiei catre un mod anume de a aborda cunoasterea.
"Stiinta si creatie" trece mai intai in revista cultura babiloniana cu inclinatia sa catre gigantonomie prin perspectiva arhitectonica pe orizontala si temporala bazata pe o istorie de zeci de ani, continuand cu cele indiana, greaca antica si medievala, cu focalizare pe conceptiile atomiste diferite. O alta paralela interesanta este intre viziunea biologica prin prisma unei gandiri statice si in volumuri, la greci (Empedocle) sau prin convingerea in evolutia in pasi incrementali (Darwin).
Cartea aduce in lumina si ganditori in afara normelor culturii din care proveneau (i.e. Heraclit, ca "aparitie problematica si paradoxala") dar folosind aceste exceptii ca sa sublinieze abaterea de la curentul stilistic general al culturii respective - drept care, existenta unor categorii stilistice de la care abaterea s-a facut.
Autorul petrece timp si asupra conceptului de monada intalnit la Platon si Leibniz cu sensuri diferite: pluritatea indivizilor unei specii reduse la ideea (modelul absolut?) acelei specii (Platon), fata de fiecare monada ca atom de natura psihica care isi imagineaza lumea, iar individul concret fiind un derivat compus din monade/microcosmosuri (Leibniz).
Sectiunea culmineaza cu diferentierea intre teoria cunoasterii la Kant fata de Blaga. In primul caz, doua sunt izvoarele cunoasterii, intuitia cu perceptiile sale si inteligenta sau gandirea cu conceptele sale - doua componente eterogene, total deosebite si ireductibile una la cealalta, fiecare avand o insemnatate egala. La Blaga:
"Noi consideram categoriile ca functii structurale ale inteligentei dar - in perspectiva metafizica - totodata ca structuri cenzoriale prin care Marele Anonim din motive de echilibru cosmic impiedica spiritul omenesc sa ajunga la o cunoastere pozitiva si absolut adecvata a misterelor."
In concluzie la "Stiinta si creatie":
"Omul exista in doua orizonturi cu totul diferite: intai orizontul concret, al lumii sensibile, si pentru autoconservarea sa; si al doilea [...] orizontul misterului si pentru revelarea acestuia [...] prin al doilea mod existential omul devine de fapt fiinta omeneasca deplina."
"Nimic din tot ce intreprinde omul in existenta sa, creatoare de mituri, de arta, de metafizica, de morala, de religie, de stiinta si altele, n-ar avea loc daca fiinta omeneasca n-ar dispune, in chip structural, de acest implicat fundamental: un orizont al misterului."
Displaying 1 of 1 review