Foc în Hanul cu Tei

by Isac Peltz

323 pages, Unknown Binding

First published January 1, 1961

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

LUMEA CERU MUZICII SĂ REPETE romanţa. Câteva fete lipite una de alta aplaudară. O voce subţire şopti ceva în urechea vioristului. Tuciuriul zâmbi, măgulit. Un bărbat gras şi pomădat închise ochiul cu tâlc. Pricepuse. Prin fumul ţigaretelor şi al trabucelor de-abia se puteau desluşi feţele oaspeţilor. Lampa veneţiană, imensă, nu izbutea să împrăştie ceaţa. Mustăţile deveneau, astfel, mai stufoase, cheliile mai tăinuite şi grimasele aproape dispăreau de pe obrajii seculari ai bătrânilor înţepeniţi în jilţ. Rochiile de pe trupeşele matroane se bănuiau doar, şi nimeni nu putea înregistra zbaterea inimii sub catifea şi beznă. Câte un chiot mic sublinia o glumă sau o nedumerire. Mirosea a apă de păr, a sudoare şi a cremă de ghete. O fereastră fu deschisă cu zgomot. Afară stăruia o seară calmă de vară grasă, venită de departe. Sărutări vătuite şi mângâieri încete de-a lungul coapselor întregeau spectacolul stelar. În uliţă, nevestele au rămas gânditoare să-şi aştepte bărbaţii întârziaţi, cine ştie unde, în seara de porţelan. Sunt fierbinţi femeile şi copleşite de o părere de rău, fără leac, care le apropie de un fel de moarte interioară. Au îngropat, în veri nenumărate, tinereţea şi visurile. Şi acum regretă părul lor lung şi neştiinţa anilor dintâi ai fetiei, mirarea din glasul curat pentru fiecare gând şi neodihna lor victorioasă din tinereţea dusă. Omul lor nu mai râde, nu mai sărută. E mereu încruntat, mereu închis în gânduri. Dincolo, în bătaia vântului calm, pe maidane, alte perechi îşi trăiesc destinul.