Harald și luna verde

by Nora Iuga

Amintiri, scrisori si fragmente de jurnal ce au in centru imaginea obsedanta a balonului verde de pe scena unui spectacol de balet reconstituie povestea unei familii evreiesti de-a lungul unui veac, pendulind intre trei generatii diferite. Bunicul, tatal si fiul, indepartati unul de celalalt, ajung mereu in puncte comune, iar vietile le sint legate pentru totdeauna. Cei trei sint afectati de ororile razboiului si, cu toate ca fiecare supravietuieste in felul lui, niciunul nu revine la vechea sa viata. De la lagarele naziste la gulagul sovietic si, mai apoi, pina in zilele noastre, aceasta poveste de familie oglindeste lumea fascinanta si cruda in care traim.

„Harald si luna verde este un roman foarte diferit de celelalte romane pe care le-am scris si publicat. Fiind o cronica de familie care se intinde pe trei generatii, exista personaje foarte bine conturate, are o actiune puternica, iar teza generala a romanului este una politica, ceea ce pina acum mie nu mi s-a intimplat. Eu scriu o carte in care analizez mult mai de sus, fara sa individualizez neaparat o institutie. Am niste teorii pe care le dezvolt si, bineinteles, se bazeaza si pe o experienta personala...” (Nora Iuga)

Genres: Romanian Literature

296 pages, Paperback

First published September 1, 2014

About the author

Nora Iuga, poeta, prozatoare si traducatoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Inima ca un pumn de boxeur (editia I, 1982; editia a II-a, 2000), Piata cerului (1986), Cin­tece (1989) – si de proza – Sapunul lui Leopold Bloom (editia I, 1993; editia a II-a, Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Sexagenara si tinarul (editia I, 2000; editia a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriito­rilor din Romania), Fasanenstraße 23 – O vara la Berlin (2001), Lebada cu doua intrari (2004), Hai sa furam pepeni (Polirom, 2009), Berlinul meu e un monolog (Cartea Romaneasca, 2010) –, precum si a poemului-roman Fetita cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvintul). In 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, ofe­rit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, o recompensa care se acorda tutu­ror celor care contribuie la raspindirea cul­turii germane in lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi.

Reviews

[Sia · Rating 4 out of 5]

3,5/5

Ciudata si fascinanta carte!
La inceput m-a obosit teribil schimbarile de perspectiva, dar am uitat de asta cand am inceput sa inteleg personajele asa de diverse si bine puse la punct!

" Ce credeti ca rastoen eu pe paginile astea ca o mamaliga fierbinte pe o scandura de lemn? Intrigi peste intrigi, barfe..."

[Miruna · Rating 4 out of 5]

„Harald şi luna verde” este un roman în care polifonia împinsă la extrem devine o metaforă pentru fragmentarea şi zbuciumul caracteristice perioadei istorice pe care o parcurge cartea. Însa dincolo de asta, realitatea este supusă – independent de epocă – unei fragmentări şi unei priviri inevitabil perspectivice. Această privire se naşte din dramele fiecăruia. Ceea ce transpare din romanul Norei Iuga este deci, în primul rand, profunda singurătate umană.
Schimbările bruşte şi frecvente de perspectivă, deseori chiar în interiorul aceleiaşi fraze, îl obligă pe cititor la o muncă de detectiv, asemenea celei pe care o face naratoarea la persoana I. Ea adună şi reconstituie destinul personajelor principale pe baza frânturilor de istorie, ziare, notiţe intime şi conversaţii. Este o naratoare capricioasă, dar şi onestă: nu sufocă vocea personajelor, ci le lasă să vorbească, le rămâne fidelă, uneori chiar contopindu-se cu cei cărora le dă contur: „Limba celor doi protagonişti mi-a intrat în ureche mai adânc decât o urechelniţă şi mi-e imposibil să scap de limba asta corcită şi să revin la limba mea adevărată [...]” (p.193).
Ca paradigmă, frântura pare să domine universul ficţional prin diferite motive recurente: clonţul de fier care străpunge luna, centura de castitate, căderea în abis sunt doar câteva exemple. Relaţiile dintre personaje funcţionează şi ele în jurul acestei idei a ruperii. Unde rămâne promisiunea unei eliberări de trecut, a unei mântuiri? Mai este ea posibilă? m-am întrebat după ce am terminat de citit romanul. Şi mai ales: în ce plan temporal?

[claroquesi · Rating 5 out of 5]

Superbă, incisivă, emoționantă. Nora <3


(…) în același timp, mă gândeam ce tragic poate fi râsul uneori, când un arc de jucărie mecanică te aruncă în deprinderile unut alt regn și tu crezi că ești în stare să-i faci față și nu poți, nu poți și cazi ca o lună verde, ca un balon dezumflat, pe fața adormită a copilului Harald, care visează stoluri de oameni zburând goi pe un cer fără puncte cardinale, pierduți în spațiu, fiindcă ei interceptaseră fals magnetul mâinilor pe care cerul li le întinde. Ce tragic râs, spuneam, repetarea acestor migrații ciclice; omul simte nesăbuita dorință să fie pasăre și să se repatrieze mereu, trișul ridicol al eternei reîntoarceri și vântul bate din direcție opusă și nu ai aripi să te asculte și nici pânze de corabie să se lase umflate și nici cârmă...

[Georgiana · Rating 1 out of 5]

DNF
Pentru mine aceasta carte nu a funcționat, dar alții o pot încerca cu căldură.

Plotul este unul interesant, dacă ar fi fost exploatat pe măsură. Mi se pare greu de citit din cauza schimbării bruște de perspectiva, înțeleg dorința de a fi scrisa la persoana întâi, dar asta îngreunează înțelegerea ei.

Nu contest talentul autoarei, dar aceasta carte mi-a dat bătăi de cap uriașe. Dacă ar fi scrisa altfel poate as fi rezonat cu ea.

Daca exista alte păreri abia aștept sa le ascult.

[Ana-Maria · Rating 4 out of 5]

Mi-aduc aminte că am auzit despre această carte a Norei Iuga la o conferința la care autoarea a fost invitată și în care a vorbit despre cum experiențele personale se îmbină cu ficțiunea în cărțile sale. "Harald și luna verde" este o carte care nu dezamăgește, fiind scrisă într-un stil modern, păstrând însă rigorile unei proze clasice. Fiecare personaj este urmărit de la începutul până la sfârșitul vieții sale, caruselul de obstacole și aventuri fiind reflectat în mozaicul scriiturii. Fragmentele de jurnal, de dialog sau monolog interior sunt cioburile unei oglinzi care demonstrează că nici un destin nu e liniar, că anumite alegeri au consecințe și ne vor urmări tiată viața, că ce spun alții despre noi contează în multe situații, putând ridica bariere insurmontabile la nivel personal.
Este o carte de care am rămas impresionată și care mă determină să îmi doresc să citesc și alte cărți ale Norei Iuga.