Domnișoara Christina

Proza fantastica #1

by Mircea Eliade

Contine 2 romane:

- Domnisoa Christina
- Sarpele

Genres: Romanian Literature, Fiction, Classics, Fantasy, Horror, Romania, 20th Century

237 pages, Paperback

Published January 1, 1991

About the author

Romanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.

Reviews

[Pavel Nedelcu · Rating 3 out of 5]

Sunt conștient de importanța cărții în literatura românească și europeană; nu a fost suficient însă să mă impresioneze, să mă miște profund. Probabil ceva s-a rupt undeva la nivelul stilului.
Da, avem intertextualitate cu Eminescu's Luceafărul, da, avem tradiționalul strigoi românesc (noutate: femeie!) cu ceva în plus sau în minus, dar până la urmă, cel puțin pentru mine, totul a rămas undeva departe, într-un plan cu care nu am rezonat.

[Dalia · Rating 5 out of 5]

Deși nu sunt fan Eliade sau proza fantastică, această carte mi s-a părut fascinantă.
Atmosfera de toamnă târzie, conacul izolat, personajele prinse în vraja malefica a Domnișoarei Christina se împletesc perfect pentru a crea această poveste stranie. O prezență diabolică își face simțită prezența la fiecare pas, punând stăpânire pe toți cei din jur. Misterul se insinuează prin voci schimbate, priviri răutăcioase, gesturi inexplicabile, parfum de violete și mai ales prezența amenințătoare a strigoiului. Totul se desfășoară sub imperiul spaimei, al incredibilului, al fricii de întuneric și de somn.
Foarte bine scrisă, trebuie să recunosc.

[Razmuzeta · Rating 4 out of 5]

Ce frumos este fantasticul lui Eliade..."Non-umanul" sau este atat de misterios, atragator, interesant si de loc grotesc sau terifiant....ar fi imposibil sa-i rezisti. Multi ani dupa ce am citit "La tiganci" am aceeasi dificultate in a sesiza unde se termina realul si unde incepe fantasticul (mai ales in "Sarpele"). Granita este atat de subtila, trecerea dintr-un registru in celalalt atat de fireasca, incat la final iti vine sa zici: "Da! De ce nu? De ce nu s-ar fi putut intampla fix asa?" O realitate complet lipsita de fantastic, ar fi intradevar foarte plictisitoare :)

[Alex · Rating 2 out of 5]

Ambele povestiri m-au plictisit ingrozitor, "Sarpele" mai mult decat prima. Punctele i le dau pentru ca in anumite locuri Eliade stie sa creeze atmosfera.
Domnisoara Christina - tema strigoiului, bine prezentata in prima parte a nuvelei. Acele imagini fugare, zgomote. Apoi totul o ia razna, boala Sandei este mult prea patetic prezentata, rascoala, focul. Am impresia ca Eliade se saturase si a vrut sa termine totul mai repede. Pentru ca la inceput e totul lent si lugubru, apoi gata.
Sarpele - multe personaje, a trebuit sa fiu foarte atent la inceput cine cui apartine si ce reprezinta. Tema sarpelui, mi se pare ca am citit undeva ca are legatura cu erosul, iubirea, sexul. O fi, se leaga. Dar prea mult lirism si prea mult sirop pentru mine. Prea pueril, prea hai sa alergam prin padure sa ne ascundem.
Si apoi, prea o tine pe tema visului. Tema interesanta uneori, insa visele nu sunt niciodata atat de clare si complete si descifrabile (poate doar la Freud, nu stiu, nu l-am citit inca). Franturi, ok, I go with that. Dar ditamai povesti de dragoste, lets be serious. Chiar si in asa-zisa realitate magica. Visul nu e realitate magica. E cea mai simpla modalitate/artificiu de a crea realitate magica care nu mai e magica pentru ca a fost un vis. Mie de exemplu mi se par Marquez sau Murakami mult mai interesanti in crearea unei astfel de atmosfere.

[Cecilia Casiana Ivanov · Rating 5 out of 5]

Am citit “Domnișoara Christina” într-o stare aproape hipnotică. M-a atras nu doar atmosfera gotică și misterioasă, ci mai ales felul în care Eliade reușește să împletească mitul cu realul, visul cu obsesia, într-un mod tulburător de poetic. E o poveste care te învăluie încet, ca o ceață groasă, în care nu știi dacă ești treaz sau visezi.

Mi-a plăcut modul în care tensiunea nu e construită prin acțiune rapidă, ci prin sugestii, prin ceea ce nu se spune, prin neliniștea care se insinuează subtil. Casa în care se petrece totul pare vie, păzind secretele unei lumi vechi, în care moartea și dorința se confundă.

Christina nu e doar un personaj, ci o idee, o amintire a unei iubiri imposibile, o fascinație care continuă să bântuie. Mi-a rămas în minte nu doar ca vampir sau spirit, ci ca simbol al unei dorințe care nu vrea să moară nici după ce trupul dispare. E senzuală, tristă și înfricoșătoare în același timp.

Mi-a plăcut și pentru că, dincolo de poveste, am simțit întrebările ascunse: despre viață și moarte, despre iluzie și credință, despre ceea ce rămâne din noi după ce nu mai suntem. E o nuvelă care se citește repede, dar se simte mult timp după.

Dacă îți plac poveștile cu fantome, dar mai ales cele în care fantoma nu e doar o apariție, ci o rană deschisă în sufletul celor vii, atunci “Domnișoara Christina” merită citită.

[Ash · Rating 3 out of 5]

Sincer, cred ca acestei carti am sa ii dau 3,5⭐️ pentru ca a fost cea mai buna carte de la Eliade pe care am citit-o pana acum.
E dubioasa rau,chiar macabra, dar a avut actiune care m-a prins si mi-a dat fiori la un moment dat(adica actunci cand citeam din ea la 1-2 noaptea si eram singura fiinta treaza din casa). Mi-a placut ce sa zic, asa in dubiosenia ei. De personaje nu m-am atasat(cartile lui Eliade sunt mult prea scurte ca sa imi super fac o parere despre personaje), dar actiunea a fost interesanta. Nu e cine stie ce,dar e usor de citit si te prinde.
Ideea e relativ basic pt o carte horror, adica nu e genul de film/carte horror la care nu m-as uita/pe care nu as citi-o pt storyline.

[Alina Cristea · Rating 4 out of 5]

3.5 stars. I really liked the writing style, but the plot not so much.

[Bellatrix M. · Rating 5 out of 5]

Am NUMAI cuvinte de laudă despre această carte! 🤩 Am citit-o cu atât de mare drag; m-am surprins pe mine! 🤗 Mi-a plăcut ATÂT DE MULT, încât și-a făcut loc printre cărțile mele preferate! 📚 Nu credeam că literatura română poate fi atât de plăcută, în special ce este în bibliografia elevilor. 😳 Cu toate că se inspiră din creațiile Eminesciene și din multe alte surse culturale, autorul reușeste să adapteze toate informațiile astfel încât să realizeze, totuși, o operă autentică. 🤌
Firul narativ este unul excepțional. 💯 Am stat cu sufletul la gură de la început până la final. 😧 Acțiunea devine din ce în ce mai palpitantă. 📈 De multe ori aveam impresia că am ajuns la punctul culminant, iar când verificam numărul paginii, îmi dădeam seama că eram departe de el. 😅 Evenimentele sunt "prevestite" de elemente anticipative care stârnesc curiozitatea. 🧐
Personajele sunt foarte bine conturate, fiecare având un caracter unic. 👥 Toate au un impact marcant asupra cititorului prin complexitatea trăsăturilor care le-au fost atribuite.
Răsfoind acest volum, nu am putut să nu mă gândesc la o altă operă de-a lui Eliade, anume "La țigănci". 🔮 Am regăsit numeroase simboluri comune în aceste două cărți, însă părerea mea este că "Domnișoara Christina" este superioară celeilalte. 😌 A reușit să trezească emoții diverse în sufletul meu, în special când personajul eponim apărea în prim plan. 👻

[Bogdan · Rating 4 out of 5]

Domnisoara Christina is a very wierd story. The author succeeds in giving you the chills. The ending though is somewhat wierd and I'm not sure I completly understood what exactly happened.
Sarpele on the other hand is pretty straight forward and I enjoyed it more.
Both tales are very well written, full of romanian traditional miths.

[Cristina Georgiana Opriceana · Rating 5 out of 5]

The book succeeds in building a mystical universe in Eliade's well-known style found in La Tiganci, The Secret of Dr. Honigberger, Youth without Youth, only this time the fantastical happenings radiate with fear, the fear of blending the dead with the world of living, passion and disgust and not being able to escape the cursed circle of Miss Christina's life.
One thing that I really liked were the folkloric elements, used in such a refined way that the story becomes neither pathetical nor horror.

[Bogdan · Rating 5 out of 5]

These two micro-novels helped me explore another part of Eliade's fiction, where he proves how to use supernatural for creating powerful thrillers. Both novels are resembling with Stephen King's works, but precede them with several decades, as they are published in the 30s. I really enjoyed them and also liked the fact that they were so captivating I could felt the fear of the characters.

[Virginia Cornelia · Rating 5 out of 5]

Favoritele mele!

[Diana Hincu · Rating 4 out of 5]

Mircea Eliade si genul horror ? Nu m-as fi gindit vreodata ca as putea sa il redescopar il felul asta. Scrisul lui ramine tot atit de expresiv, metaforic, chiar daca subiectul atirna pe marginea abrupta a celor doua lumi, vii si morti. Te trece prin fiorii groazei si a neputintei (intruchipata prin dra Christina) si iti cutremura imaginatia vorbind despre sufletele celor morti care bintuie in cautare de iubirea irosita in viata de muritor. Daca pina si un strigoi are nevoie de iubire, ca sa isi gaseasca linistea. Cu gindul la dragostea imposibila din Luceafarul, povestea asta este ca o betie neingaduita, si de parca inca o data Eliade ar aduce un elogiu dragostei, deasupra oricarui timp si spatiu.

[Book Lover · Rating 2 out of 5]

Am incercat sa citesc Domnisoara Christina, si am fost dezamagita. Personajele nu sunt credibile, se comporta anormal, nu ai sa vezi niciodata un om pe strada sa se comporte asa ca Egor de exemplu. Din aproape 100 de pagini pe care am reusit sa le citesc, nu am inteles aproape nimic. Clar nu e una dintre operele reusite ale lui Eliade.

[Iuliaaa · Rating 3 out of 5]

Diferita fata de celelalte scrieri ale lui Mircea Eliade pe care le-am parcurs pana acum. Putin infricosatoare, cu un deznodamant firesc si oarecum usor de anticipat. Contine totusi si cateva momente inedite, momente de confuzie, momente cand ajungi s-o placi pe Christina si momente cand vrei ca ea sa dispara din peisaj.

[Cristina · Rating 3 out of 5]

"în faptă, lumea-i visul sufletului nostru..."

[Cristian · Rating 5 out of 5]

Spookie read during the night. I love Eliade's style. It's a bit like the literary version of looking at a surrealist painting :)

[Cristi · Rating 5 out of 5]

A short creepy tale rooted in romanian folclore. A good scare. Loved it!

[Bianca Elena · Rating 4 out of 5]

3,5⭐/5:
-Domnișoara Christina: 4,5/5
-Șarpele: 2,5/5

[Dorum]

Cum ar fi fost dacă Eliade ar fi scris Dracula? Mult mai reușit, în mod cert.

[Ukume · Rating 5 out of 5]

5 stars pentru Domnisoara Cristina. 4 stars pentru Sarpele.

[Paula D. · Rating 4 out of 5]

faptul că la aproape 22 de ani, Simina, o fetiță de 9 ani, posedată sau nu, încă reușește să mă îngrozească mai tare ca strigoiul propriu-zis, mi se pare literalmente ireal.

[tudor · Rating 5 out of 5]

cred că va râmâne nuvela mea preferată a lui Eliade pentru mult timp… totuși, atmosfera, decorul, personajele, totul se aseamănă într-un mod cam înfricoșător cu coșmarurile mele, cu serile de toamnă, chiar și cu casa mea uneori…

[Denisa · Rating 4 out of 5]

După dezamăgirea pe care am trăit-o cu “Dracula” cartea asta a fost mai mult decât bine venită 😅

[mări roșca · Rating 4 out of 5]

3.5
în timp ce citeam mă gândeam ca o adaptare cinematografică intr un film horror ar prinde foarte bine cărții, dar cred ca farmecul e de fapt în stilul lui eliade și în misticul pe care îl creează el. povestea este interesantă și bine construită.

“Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor betiilor neîngăduite, blestemate. Nici in cele mai dracesti inchipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă. In bratele Christinei, Egor simtea cele mai nelegiuite bucurii, o data cu o cereasca risipire, împărtășire in tot si in toate. Incest, crimă, nebunie — amant, soră, inger... Totul se aduna si se mistuia alături de carnea aceasta incendiata și totusi fara viata...”

[Magdalena Revlis · Rating 4 out of 5]

Uneori e bine să arunci o privire peste recomandările celorlalți iubitori de carte. Poți descoperii comori. Așa s-a întâmplat în cazul Domnișoarei Christina.

Țin minte că în liceu am fost pur și simplu terorizată de La țigănci și de Maitreyi. Prima nu am înțeles-o nici în zi de astăzi iar a doua mi s-a părut prea intimă pentru a fi studiată de elevii de liceu. Nu m-am putut împăca de nici o culoare cu universul lui Eliade. Mi se părea greoi și alambicat, pierdeam mereu firul întâmplărilor și realizam că nu am înțeles nimic.
Ciudat lucru că pe Domnișoara Christina am îndrăgit-o de la primele pagini și am ”devorat-o” în căteva ore. Firul narativ e simplu, personajele sunt conturate atât cât este nevoie, fără adaosuri de a umple pagina, fără mofturi. Simplitatea bizară m-a facut să tremur. Cineva îl compara pe Eliade cu Stephen King, pentru că a reușit să mă îngrozească fără a apela la subterfugii grotești. Totul părea calm și frumos până realizai ce citești. Nu e 100% cazul lui King (are un mod absolut îngrozitor de a descrie strigoii), dar tocmai cotidianul cărților sale te face să te sperii.
Revenind la Eliade, un punct bonus e faptul că personajele sale nu sunt pozitive sau negative în totalitate. A tras niște tușe fine de umanitate, de sentimente contradictorii. Joci la două capete, îl îndrăgești și îl urăști pe Egor în aceeași măsură în care o urăști sau o îndrăgești pe Christina. Restul sunt mai mult de decor, un decor uman e drept, dar sunt doar personaje care balansează firul narativ dintr-o parte în alta.
Ca personaj favorit, pentru mine cel puțin, e Simina. Probabil ea este singurul personaj ce merge mult spre negativ, însă mintea ascuțită și limba la fel, jocurile pe care le face de-a lungul poveștii, aduc cel mai bine nuanța de horror. Sincer, m-a îngrozit mai mult Simina decât Christina.
Din punctul meu de vedere, în locul alambicatului La Țigănci aș recomanda cu tărie Domnișoara Christina pentru o programă școlară variată.

[Teodora Lovin · Rating 5 out of 5]

Una dintre puținele cărţi care m-au lăsat 'à bout de soufle'. O experienţă decisivă în parcursul oricărui cititor, fantasticul lui Eliade se pierde în real cu o asemenea uşurință încât atipicul pare a se transforma în orice moment în tipic.
/Domnişoara Christina/ m-a înspăimântat şi înduioşat deopotrivă.

[Oana · Rating 2 out of 5]

Trebuie să recunosc că am avut așteptări mari de la cartea asta și am fost dezamăgită. Nu știu dacă de vină e vârsta meau sau pur și simplu constatarea că nu-mi place stilul, dar cartea asta a lui Eliade, povestea ”strigoiului” Christina, nu m-a convins deloc.

[Nia :D · Rating 4 out of 5]

Eliade you're still not that bitch or nothin but you ate that ONE thing

you know i love a good vampire story and if it's good it's good! i won't lie just to lie like

[Katalina Kaush · Rating 4 out of 5]

O carte buna, deosebita. Imi place ca nu este un roman de dragoste dar este dragoste. Un subiect deosebit si bine descris. Finalul in general m-a lasat fara cuvinte.