„Povestea asta cu evreii, când o să scăpăm de adunătura asta, ca să ne putem bucura de viața noastră.” (Scrisoare a Margăi către soțul ei, din noiembrie - decembrie 1938) --- câtă ipocrizie în ceea ce spune.
Din notele autorilor: „Dacă la început ținta atacurilor a fost în special regiunea Ruhr și alte orașe din vestul Germaniei, în 1943 populația din întreaga Germanie a fost tot mai afectată de atacurile aviației americane și britanice. Oamenii petreceau tot mai multe nopți albe pline de teamă în adăposturile antiaeriene sau în pivnițe, iar ziua se vedeau confruntatți cu nenumărate cadavre, incendii și dărâmături. Scopul atacurilor nu era doar distrugerea industriei (de armament) germane și a infrastructurii, ci și înfrângerea voinței de rezistență a populației. (...) În ciuda faptului că populația începea să își piardă tot mai mult încrederea în „victoria finală”, bombardamentele nu au determinat populația, așa cum se sperase, să se ridice împotriva conducerii NS. Acest lucru nici nu era de așteptat, deoarece opoziția politică era anihilată de mult, iar în interior domnea o teroare sporită de când fusese declarat „războiul total”. Bombardamentele exasperante au dus mai mult la aversiunea populației față de Aliați și i-au întărit acesteia dorința încăpățânată de a rezista până la sfârșit.” -- aici mi se pare o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum în Ucraina (nu referitor la bombardamente, cât la diferite sancțiuni și restricții și la falsa speranță că populația va fi în stare să se revolte împotriva conducerii).
Cartea, per ansamblu, mi s-a părut anostă, scrisorile superficiale și același lucru transmis doar cu alte cuvinte (vă salut, transmit cărți/ cadouri/ scrisori, sper să ne vedem cu bine). Chiar primele scrisori (de dinainte căsătoriei și din primii ani de mariaj) grețos de siropoase. Totul în scrisorile lor pare atât de fad, ca doi roboței și fără să atingă lucruri de profunzime.