„De vrei să ştii dacă mai ești tânăr în această tinereţe sau dacă ai fost vreodată, întreabă unde este inima ta: cu cei din rândul întâi, cu cei din luptă, ce se dăruiesc neprecupeţit, împintenați de o „visare" mare şi reală; cu cei ce cred, cu cei ce nădăjduiesc, cu cei ce iubesc? Şi dacă-ţi va răspunde inima un clar şi nefăţarnic “da”, atunci eşti vrednic templu al spiritului tinereţii şi faci parte din singura aristocrație care mai poate salva lumea.
Când lumea strigă după eroi şi după sfinți care să țină coloanele omenirii în năruire, să oprească mersul fatal spre iremediabila îmbătrânire şi să primenească mucegǎitele mădulare cariate de păcate şi tăgade, în tăcerea granitică se aude glasul tinereţii: Sunt aici!
Iar lumea răsuflă uşurată. Spiritului tinereţii i s-a dat tăria să biruiască pe cel VICLEAN. Aici e EROISMUL, aici e frumusețea vieții la care te invită Providența.” - Fericitul Ioan Suciu
Am oferit doar 2 stele pentru ca stilul prozaic nu este pe gustul meu, iar discursul e repetitiv si obositor la un moment dat. Sincer, mi-au placut vreo 20-30 de pagini in total, de pe la mijlocul cartii, unde face legatura dintre anumite episoade din Evanghelie si spiritul tineretii. Acolo chiar am savurat fiecare pagina. In rest, discursul atat de filosofic si insiruirea fara numar a tot felul de maxime si citate despre tinerete a fost obositor de citit si digerat in acelasi timp. Cu tot respectul pentru Preasfintia Sa, m-am regasit mai mult in cartea "Eroism" decat in aceasta. Dar poate ca sunt prea "batrana" pentru acest titlu 😅 In fine, cred ca conteaza si etapa vietii in care esti atunci cand citesti o astfel de carte. O vad potrivita pentru cei care si-au pierdut sensul vietii in anii tineretii (20-30 ani?) mai degraba decat pentru mame cu copii mici 🤭, care nu duc lipsa de sens si ocupatie in viata.
This entire review has been hidden because of spoilers.