What do you think?
Rate this book
Nume de cod: Arkon
Nu poți să-ți croiesti un drum dacă nu știi de unde vii.
Dar atunci când ești în război cu trecutul tău, mai mult ca sigur pierzi. Iar învinșii nu au prea multe variante.
Sergiu Manta s-a luptat cu soarta și a reușit să iasă din ratarea care i-a marcat debutul vieții. Specialist IT, soț și tată – pare un om împlinit.
Dar când fantomele trecutului își arată chipul hidos, Manta decide să le vâneze, lăsând totul în urmă. Din acest moment nu mai există cale de întoarcere.
Ucide sau lasă-te ucis, par a fi opțiunile lui Sergiu.
Ce va alege și mai ales, cum va reuși să se împace cu această alegere? Care dintre ele este răul cel mai mic?
Dar atunci când ești în război cu trecutul tău, mai mult ca sigur pierzi. Iar învinșii nu au prea multe variante.
Sergiu Manta s-a luptat cu soarta și a reușit să iasă din ratarea care i-a marcat debutul vieții. Specialist IT, soț și tată – pare un om împlinit.
Dar când fantomele trecutului își arată chipul hidos, Manta decide să le vâneze, lăsând totul în urmă. Din acest moment nu mai există cale de întoarcere.
Ucide sau lasă-te ucis, par a fi opțiunile lui Sergiu.
Ce va alege și mai ales, cum va reuși să se împace cu această alegere? Care dintre ele este răul cel mai mic?
150 pages, Paperback
First published October 3, 2014
17 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
April 30, 2019
„Nume de cod: Arkon” este introducerea în imprevizibil. Anamaria Ionescu se folosește de tertipuri bine construite pentru a antrena simțurile cititorului și dincolo de răsturnările bruște de situație se instalează un șoc pe care îl reșimți și la partea de empatie cu personajele, stare care se furișează în timp record și care se combină cu o ușoară frustrare privind alegerile făcute de autoare în unele cazuri, dar totul este constructiv. „Arkon”, ca și element, îndeplinește mai multe roluri decât cel aparent - din titlu; este personaj, misiune, viață și moarte.
https://ideilaintamplare.blogspot.com...
https://ideilaintamplare.blogspot.com...
August 5, 2015
E carte scrisă atât de bine, încât îți trezește interesul iar mintea cititorului construiește scenarii. E acea carte care promite, dar oferă mult mai mult decât promite: oferă libertate totală cititorului. Mai multe impresii, în curând.
March 4, 2019
2,5/5
Cu toate că îmi doream foarte mult să citesc ceva scris de Anamaria Ionescu, volumul acesta nu m-a impresionat deloc. Prima parte am considerat-o de-a dreptul plictisitoare. Ancheta cu privire la asasinarea lui Jurcan a lăsat de dorit din pricina modului subit în care apăreau dovezi peste noapte, iar criminalul mai că nu îți spune că el e vinovatul. A doua parte a fost mai interesantă, dar nu suficient cât să salveze povestea.
Pe tot parcursul lecturii am avut senzația că autoare s-a grăbit să spună povestea lui Sergiu Manta (fapt atestat de numărul redus de pagini) și a scăpat din vedere aspectele esențiale. Personal, mi-ar fi plăcut mai multe explicații cu privire la anumite acțiuni ale personajelor și să se pună mai mult accentul pe evoluția personajelor principale.
Un alt aspect pe care l-am găsit deranjant a fost dat de numărul greșelilor de ortografie. În calitate de blogger, știu cât de greu este să editezi un text și să corectezi toate greșelile, însă nu mi se pare normal să se strecoare un număr atât de mare de greșeli într-o carte, încât cititorul să fie deranjat de ele.
Cu toate că îmi doream foarte mult să citesc ceva scris de Anamaria Ionescu, volumul acesta nu m-a impresionat deloc. Prima parte am considerat-o de-a dreptul plictisitoare. Ancheta cu privire la asasinarea lui Jurcan a lăsat de dorit din pricina modului subit în care apăreau dovezi peste noapte, iar criminalul mai că nu îți spune că el e vinovatul. A doua parte a fost mai interesantă, dar nu suficient cât să salveze povestea.
Pe tot parcursul lecturii am avut senzația că autoare s-a grăbit să spună povestea lui Sergiu Manta (fapt atestat de numărul redus de pagini) și a scăpat din vedere aspectele esențiale. Personal, mi-ar fi plăcut mai multe explicații cu privire la anumite acțiuni ale personajelor și să se pună mai mult accentul pe evoluția personajelor principale.
Un alt aspect pe care l-am găsit deranjant a fost dat de numărul greșelilor de ortografie. În calitate de blogger, știu cât de greu este să editezi un text și să corectezi toate greșelile, însă nu mi se pare normal să se strecoare un număr atât de mare de greșeli într-o carte, încât cititorul să fie deranjat de ele.
February 25, 2019
Primul volum al seriei Sergiu Manta ne trimite să anchetăm moartea colonelului Jurcan. De fapt, mai mult o crimă odioasă având în vedere postura în care a fost găsit cadavrul. Parteneri în anchetă sunt sublocotenentul Cristian Herra, de la poliţia militară, şi inspectorul-şef Andrei Cruceanu, de la IPJ Braşov. În timp ce Herra este trimis să descopere eventuale piste vorbind cu oamenii ce au avut contact cu victima, Cruceanu este cel ce face săpături prin arhive şi documente. Astfel ajunge Herra să se împrietenească cu Silviu Manta, administrator al taberei de instrucţie Laşiţa, locul crimei.
Anamaria Ionescu te captivează cu povestea sa de la primele pagini. Iniţial te vei gândi că 150 de pagini sunt mult prea puţine pentru a ţi se permite timpul atăşării de acţiune şi personaje. Te vei înşela. Vei fi atât de prins în poveste încât la finalul cărţii te vei plânge că vrei să ştii mai mult, că nu e corect să fii atât de repede despărţit de personajele tale preferate.
https://readingforsouls.wordpress.com...
Anamaria Ionescu te captivează cu povestea sa de la primele pagini. Iniţial te vei gândi că 150 de pagini sunt mult prea puţine pentru a ţi se permite timpul atăşării de acţiune şi personaje. Te vei înşela. Vei fi atât de prins în poveste încât la finalul cărţii te vei plânge că vrei să ştii mai mult, că nu e corect să fii atât de repede despărţit de personajele tale preferate.
https://readingforsouls.wordpress.com...
November 12, 2018
Doar mie coperta și titlul mi-au lăsat senzația că asta va fi o carte despre agenți secreți și misiuni și lucruri asemănătoare? Este, într-un fel, și nu chiar.
Cartea începe cu un caz de crimă care se petrece la o unitate ce pregătește copiii pentru o carieră militară, din apropiere de Brașov. Andrei Cruceanu, de la IPJ Brașov, și Cristian Herra, de la poliția militară, sunt cei care sunt trimiși acolo pentru a rezolva acest caz. Acolo îl cunosc, printre alții, pe Sergiu Manta, care este administratorul, dar și IT-ist de meserie, iar între el și Critian Herra se leagă o prietenie care nu îl ajută pe militar în anchetă prea mult. Partea a doua se petrece la o vreme după evenimentele acestea și pe aceea mai bine o descoperiți singuri.
Cartea asta nu a fost ceea ce m-am așteptat să fie și încă nu sunt sigură dacă ăsta e un lucru bun sau nu. Sunt câteva idei interesante în romanul ăsta, dar per total pe mine nu m-a impresionat.
Prima mea problemă e lungimea cărții, are 150 de pagini, și mi se pare cam scurtă pentru ceea ce se întâmplă în ea. Pe de o parte, avem crima și căutarea vinovatului, în urma căreia se descoperă o poveste destul de tristă a unei familii și a celui care a comis fapta, iar pe de altă parte avem povestea consecințelor crimei respective asupra celui care a comis-o. Toată ideea asta în sine mi-a plăcut, nu atât modul în care a fost spusă. La final am rămas cu senzația că întreaga poveste e fragmentată, și nu într-un mod care să îmi fi plăcut. Se sare peste perioade mai scurte sau mai lungi de timp și până să te obișnuiești bine cu ceea ce se petrece, evenimentul cu pricina s-a și terminat. Un exemplu, fără să dau spoilere, este crima de la care începe întregul roman. Pe la jumătatea cărții, crima este rezolvată, făptașul după gratii pentru mult timp și totul pare să se fi terminat. Doar că nu este așa, pentru că apoi mai există și partea a doua a cărții, unde totul pare că se petrece și mai repede. Ceea ce vreau să zic e că totul se petrece destul de brusc, sau cel puțin cu impresia asta am rămas eu la final.
Cât despre personaje... cred că unele dintre ele mi-ar fi plăcut mult dacă aș fi ajuns să le cunosc mai bine. Sigur, aflăm suficiente lucruri despre ei și trecuturile lor, dar eu tot nu am ajuns să îl cunosc pe vreunul din ei suficient de bine cât să mă atașez de ei. Ceea ce e păcat, pentru că Herra cred că ar fi fost unul dintre preferații mei în alte condiții, chiar și cu tot ceea ce face el în cazul crimei, lucruri cu care eu nu prea am fost de acord, dar asta e o cu totul altă discuție. Plus că mi-a trebuit cam jumătate de carte pentru a reuși să îi deosebesc pe Herra și Cruceanu unul de celălalt. Cât despre Sergiu Manta, nu am prea putut să îl plac, pentru că părerea mea asupra a ceea ce a făcut mi-e foarte clară, știu de ce parte a baricadei stau în astfel de situații și, deși a fost drăguț cât de mult îi păsa de familia lui și tot ceea ce a făcut pentru ei, asta nu a fost suficient pentru a îmi schimba părerea despre el. Știu că se zice că nimic nu e complet alb sau negru, că e o mare zonă gri, dar eu una am o poziție destul de fermă în ceea ce privește genul ăsta de acțiuni, indiferent de povestea din spatele lor. Am înțeles de ce a făcut ce a făcut, dar cred că merita ce a primit.
Cred că ceea ce m-a cam dezamăgit aici a fost faptul că toate evenimentele prezentate erau la modul trecut, aflam despre ele abia după ce s-au întâmplat și mie mi-ar fi plăcut cred mai mult dacă am fi văzut anumite evenimente atunci când s-au întâmplat și cum s-au întâmplat.
Dar să zic și câteva lucruri pozitive despre carte, pentru că nu e groaznică, așa cum poate s-ar înțelege din ce am zis mai sus. Cum am zis, ideea în sine mi s-a părut interesantă, și Cristian Herra e un personaj simpatic, atât cât îl vedem. A avut și o situație interesantă cu o Companie formată din asasini plătiți și, de ce să mint, Sergiu Manta are vreo două momente destul de badass pe la final.
Toate astea fiind spuse, nu m-a impresionat, așa cum m-am așteptat, și nu sunt convinsă că voi citi următorul volum, dar vom vedea.
Cartea începe cu un caz de crimă care se petrece la o unitate ce pregătește copiii pentru o carieră militară, din apropiere de Brașov. Andrei Cruceanu, de la IPJ Brașov, și Cristian Herra, de la poliția militară, sunt cei care sunt trimiși acolo pentru a rezolva acest caz. Acolo îl cunosc, printre alții, pe Sergiu Manta, care este administratorul, dar și IT-ist de meserie, iar între el și Critian Herra se leagă o prietenie care nu îl ajută pe militar în anchetă prea mult. Partea a doua se petrece la o vreme după evenimentele acestea și pe aceea mai bine o descoperiți singuri.
Cartea asta nu a fost ceea ce m-am așteptat să fie și încă nu sunt sigură dacă ăsta e un lucru bun sau nu. Sunt câteva idei interesante în romanul ăsta, dar per total pe mine nu m-a impresionat.
Prima mea problemă e lungimea cărții, are 150 de pagini, și mi se pare cam scurtă pentru ceea ce se întâmplă în ea. Pe de o parte, avem crima și căutarea vinovatului, în urma căreia se descoperă o poveste destul de tristă a unei familii și a celui care a comis fapta, iar pe de altă parte avem povestea consecințelor crimei respective asupra celui care a comis-o. Toată ideea asta în sine mi-a plăcut, nu atât modul în care a fost spusă. La final am rămas cu senzația că întreaga poveste e fragmentată, și nu într-un mod care să îmi fi plăcut. Se sare peste perioade mai scurte sau mai lungi de timp și până să te obișnuiești bine cu ceea ce se petrece, evenimentul cu pricina s-a și terminat. Un exemplu, fără să dau spoilere, este crima de la care începe întregul roman. Pe la jumătatea cărții, crima este rezolvată, făptașul după gratii pentru mult timp și totul pare să se fi terminat. Doar că nu este așa, pentru că apoi mai există și partea a doua a cărții, unde totul pare că se petrece și mai repede. Ceea ce vreau să zic e că totul se petrece destul de brusc, sau cel puțin cu impresia asta am rămas eu la final.
Cât despre personaje... cred că unele dintre ele mi-ar fi plăcut mult dacă aș fi ajuns să le cunosc mai bine. Sigur, aflăm suficiente lucruri despre ei și trecuturile lor, dar eu tot nu am ajuns să îl cunosc pe vreunul din ei suficient de bine cât să mă atașez de ei. Ceea ce e păcat, pentru că Herra cred că ar fi fost unul dintre preferații mei în alte condiții, chiar și cu tot ceea ce face el în cazul crimei, lucruri cu care eu nu prea am fost de acord, dar asta e o cu totul altă discuție. Plus că mi-a trebuit cam jumătate de carte pentru a reuși să îi deosebesc pe Herra și Cruceanu unul de celălalt. Cât despre Sergiu Manta, nu am prea putut să îl plac, pentru că părerea mea asupra a ceea ce a făcut mi-e foarte clară, știu de ce parte a baricadei stau în astfel de situații și, deși a fost drăguț cât de mult îi păsa de familia lui și tot ceea ce a făcut pentru ei, asta nu a fost suficient pentru a îmi schimba părerea despre el. Știu că se zice că nimic nu e complet alb sau negru, că e o mare zonă gri, dar eu una am o poziție destul de fermă în ceea ce privește genul ăsta de acțiuni, indiferent de povestea din spatele lor. Am înțeles de ce a făcut ce a făcut, dar cred că merita ce a primit.
Cred că ceea ce m-a cam dezamăgit aici a fost faptul că toate evenimentele prezentate erau la modul trecut, aflam despre ele abia după ce s-au întâmplat și mie mi-ar fi plăcut cred mai mult dacă am fi văzut anumite evenimente atunci când s-au întâmplat și cum s-au întâmplat.
Dar să zic și câteva lucruri pozitive despre carte, pentru că nu e groaznică, așa cum poate s-ar înțelege din ce am zis mai sus. Cum am zis, ideea în sine mi s-a părut interesantă, și Cristian Herra e un personaj simpatic, atât cât îl vedem. A avut și o situație interesantă cu o Companie formată din asasini plătiți și, de ce să mint, Sergiu Manta are vreo două momente destul de badass pe la final.
Toate astea fiind spuse, nu m-a impresionat, așa cum m-am așteptat, și nu sunt convinsă că voi citi următorul volum, dar vom vedea.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews