Tobit este un personaj despre care se stiu putine lucruri, fiind mereu invaluit in mister. Este chior si detine o mosie, a calatorit mult si a devenit colonel-baron. In Oltenia anului 1718, ocupata de austrieci, violenta si crimele se intilnesc la tot pasul, iar Tobit reuseste, abil si pastrindu-si calmul, sa treaca prin toate incercarile. Tovarasiile si aliantele neasteptate, mereu in schimbare, noptile bahice, urmate de mahmureala matinala, descrierile migaloase dau o senzatie de placuta si dulce ameteala. Atent la detalii, cu o scriitura de mare finete, Stefan Agopian creeaza in Tobit o lume pe cit de brutala, pe atit de stranie.
- Ți-am oferit bani, spuse Nabal, fiindcă sunt om de afaceri și fiindcă mi s-a părut că fac o afacere oferindu-ți-i. Vrei acum să spun și ceea ce cred eu despre această afacere, dar n-am să-ți spun. Vii în toiul nopții la mine și mă acuzi că, știind mai mult decât tine, îți ofer bani. Dar eu nu știu mai multe decât tine, eu îmi închipui și sper că tot ce îmi închipui acum într-o zi se va împlini și-mi voi recăpăta banii, precum și un câștig la ei. Nu ai decât să-ți închipui și tu. [Ștefan Agopian]
Nu a fost o carte ușor de digerat. La fel cum scrie si pe spatele cărții, e plina de descrieri migăloase care dau "o senzație de plăcută si dulce amețeală", pentru mine personal a fost cam amara. Povestea se petrece pe mai multe planuri, odată îl avem pe Tobit copil, odată pe cel prezent, odată pe Tobit-tatal, sunt greu de urmărit, trecerea de la un plan la altul se face spontan, necesita o atenție sporita. Cu toate astea, in linii mari mi-a plăcut, prin faptul ca personajele "stiu ca se afla intr-o carte".