Paradis

by Radu Vancu

„Un mitograf al Paradisului care lucrează la o nouă dogmă antisperanță într-un viitor pustiit de pandemie, dar care, în mod paradoxal, e prins în ghearele unei nostalgii nevindecabile a cărei sursă este iubirea pierdută: cel mai dantesc scenariu cu putință camuflat într-un roman de literatură speculativă livresc până-n măduva paginii. «Un creier vechi» prins într-un corp nemuritor, personajul lui Radu Vancu practică un ketman al eternului prezent, fiind și un Ianus Bifrons blocat între timpuri: unica lui sămânță de autenticitate se regăsește în religia iubirii din trecut, pe când inteligența și erudiția îi sunt puse la muncă în slujba religiei prezentului ce luptă împotriva speranței. Un roman care mi-a amintit, prin ton, umor și inventivitate, de Simfonia itinerantă a lui Emily St. John Mandel sau, dacă mi-e permis, de un Mad Max intelectualizat care străbate lumea din Drumul lui Cormac McCarthy. O lume românească, însă, dublă distopie!” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

736 pages, Paperback

Published April 1, 2025

About the author

Radu Vancu (n. 1978, Sibiu) este lector universitar la Facultatea de Litere din Sibiu. Lucrarea sa de doctorat a devenit una dintre exegezele critice esențiale asupra operei lui Mircea Ivănescu: Mircea Ivănescu. Poezia discreției absolute (2007). A publicat volumele de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian în vis (2010) și Amintiri pentru tatăl meu (2010). Este, de asemenea, autorul volumului Eminescu. Trei eseuri (2011) și coautor al antologiilor Cele mai frumoase poeme din 2010 (2011) și Cele mai frumoase poeme din 2011 (2012).

Reviews

[Carmen Marcu · Rating 5 out of 5]

Tot respectul pentru domnul Vancu, mi-a plăcut enorm romanul, l-am citit cu pasiune. Totul a fost bine scris, conturat, m-am trezit cu cartea în mâini zilnic pentru că nu puteam să o las pentru altceva mai bun. Abia aștept să citesc și alte lucrări ale lui.

[Ciumasu Adina Elena · Rating 5 out of 5]

# VĂ VEDEM DIN PARADIS

[Virginia Petric · Rating 3 out of 5]

Un roman greu de înghițit, care m-a făcut să mă simt închisă într-un purgatoriu nesfârșit.

Greu de imaginat acest scenariu apocaliptic pe care autorul reușește să-l descrie cu succes, ba chiar te ia cu el prin tunelurile în care se aprinde impulsul canibalic al personajelor.

Un Paradis surprinzător, cu totul altfel decât în clasicul sens "paradiziac".

[Alina Voinea · Rating 5 out of 5]

Într-un Sibiu post-pandemic, în izolare, printre puținii supraviețuitori, un profesor universitar își continuă existența după moartea iubitei. Corpul lui este reparat constant de tehnologie, e practic nemuritor, însă durerea pierderii persistă, fără leac. Creierul, leitmotiv și sursă nutritivă, rămâne același, condamnat să-și poarte și să-și scormonească la nesfârșit amintirile.

Orwellian, Vancu inversează conceptele. Iadul e Paradis, purgatoriul durează 20 de ani și este un doliu constant, o trăire a lipsei și lipsurilor, deși, în mod paradoxal, totul este rezolvat, de la foame, astâmpărată cu bobițe ca cele pentru pisici, până la mortalitate, contracarată prin intervenții ale "îngerilor high-tech" ai lui... Musk, cel care, desigur, cu sateliți ai No Hope Network, scrie pe cer "LASCIATE OGNI SPERANZA".

Un amestec de autoficțiune cu distopie science-fiction și filosofie, greu ca moartea sau poate ca nașterea printr-un tunel întunecat, lovecraftian chiar, interior și exterior contemporan deopotrivă, în care autorul plasează acțiunea în viitor pentru că trecutul e imposibil de procesat, iar prezentul este atemporal, practic o așteptare a inevitabilului, așa este Paradisul lui Radu Vancu.

Este un roman și mainstream, și experiment, și SF, și horror, în care se simte în fiecare pagină doliul etern pentru o lume care a murit cu totul sau poate că e în agonie, iar în locul rămas gol sau aproape vacant a mai găsit spațiu să crească doar contemplarea existenței, în toată oroarea ei.

TL;DR: Eros și Thanatos se bat pe și prin literatură.

[Adrian Manea · Rating 3 out of 5]

Radu Vancu este în primul rînd un excelent poet. Inteligența subtilă, lecturile și referințele dezarmant de vaste, modul în care își alege cuvintele, cu care creează imagini zdrobitor de reale, fie că este vorba despre proteste politice, vomă, fuga de real sau iubire (extra)conjugală — toate sînt trăsături pe care le-am întîlnit în fiecare text al său pe care l-am citit (și cred că am citit aproape tot ce a publicat, minus studiile literare, academice, deocamdată).

Totuși, romanul „Paradis“ mi-aș fi dorit să fie ceva mai epic. După „Transparența“, cu realismul său magic în stil Cărtărescu (dar mult mai bun, țin musai să adaug!), poate că era de așteptat ca și acesta să-i urmeze, din punct de vedere stilistic și narativ.

Totodată, este mult probabil ca și saturația mea personală cu subiecte precum AI & roboți, plus personaje ca Elon Musk, să fi cîntărit în aprecierea acestui roman.

Mi-au plăcut foarte mult unele „capitolașe“ din Canto-uri, am subliniat multe fraze memorabile excelente, dar nu mi-a mers, nu l-am digerat atît de bine ca roman.

[Mihaela Reader]

O distopie in Sibiul post-pandemic. Povestea de iubire ca fundal, cu destula tandrete si dramatism. Inspaimantatoare si lipsita de speranta in partea finala, unde dezumanizarea se desavarseste (probably an oxymoron here). Multa literatura din literatura, o excelenta plasa livresca (de la Dante la Bolano) in care se fixeaza fabulatia tehnologica (Elon Musk&Co), cateva false piste autobiografice. O foarte puternica amprenta de lume.