Pas cu pas

by Klaus Iohannis

Am adunat în această carte momente din viaţa publică, încercând să refac, din ceea ce a selectat memoria, traseul profesional care m a adus de la catedra de fizică la ipostaza de candidat pentru preşedinţie. Am inclus în ea şi lucruri personale, dar nu am făcut o neapărat pentru a răspunde curiozităţii celorlalţi. Am recuperat acele întâmplări, întâlniri sau detalii care au spus ceva despre felul în care m-am format, despre valorile pe care le am preţuit. Identitatea mea personală a umplut, prin intermediul faptelor, dar şi prin aceste principii în care am crezut, rolul de persoană publică pe care l-am ocupat mai bine de paisprezece ani.
Momentele în care am descoperit un adevăr, intervalele în care am învăţat lucruri importante, despre mine sau despre oamenii din jurul meu, i-au adus de fiecare dată ceva şi profilului meu public. Tot ceea ce am dobândit şi tot ceea ce am înţeles de-a lungul unei vieţi cu destul de multe împliniri a lucrat în sprijinul profesionistului care am vrut să ajung. Viaţa mea privată a fost, pentru cei mai mulţi, invizibilă. De fapt, ca orice om, mi am folosit în public tot ceea ce am descoperit ca fiind valoros în viaţa simplă, de zi cu zi: calmul, discreţia, înţelegerea. Au fost bunuri preţioase, pe care am vrut să le protejez ca să le pot cultiva în continuare. Nu cred că, dezvăluindu le sursa, le pun în pericol.

Genres: Nonfiction, Politics, Biography, Romanian Literature, Romania, Unfinished

206 pages, Paperback

First published October 19, 2014

About the author

Klaus Iohannis is a Romanian politician.He was elected the fifth President of Romania on 16 November 2014. He became leader of the National Liberal Party in 2014, after having served as leader of the Democratic Forum of Germans in Romania from 2002 to 2013. Iohannis was a physics teacher and a school inspector before entering full-time politics.

Reviews

[Lavinia]

Am rezistat pina la partea cu fuziunea, pe urma am sarit la poze.

Concluzii:
- vreau sa vad zidul lui Perjovschi si sa revad Sibiul, pe care nu l-am mai vazut din 2004 sau 2005
- mi-ar placea sa vad tabloul din biroul de primar
- imi place cum se tine de mina cu Carmen, chiar si-n pozele oficiale.
- cred ca ar fi fost un excelent prim-ministru
- sper sa fie lasat sa-si foloseasca mintea, experienta si relatiile

[Mihai · Rating 2 out of 5]

O veste proastă pentru fanii lui Klaus Iohannis: cartea nu pare scrisă de aceeași persoană de la început până la sfârșit. Sau poate capitolele au fost scrise la mare distanță în timp unul de altul. Cartea nu e rea, dar per total este la fel de plicticoasă ca și personajul. Are câteva pasaje interesante totuși, precum cel în care vorbește despre biciclete. Cartea mi-a fost dată cu titlu de împrumut pentru scrierea unei lucrări de disertație și la mine a rămas de atunci; e bună de trecut la bibliografie, dar aș fi plâns după bani dacă o cumpăram.

PS: pun pariu că și a treia carte din serie va purta în titlu cuvântul "pas". Și cred că voi spune și eu tot "pas" la lecturarea ei. Asta dacă nu cumva cineva mi-o împumută ca să-i scriu lucrarea...

[Sebastian · Rating 1 out of 5]

Nu vă aşteptaţi la literatură.

[Michael Scott · Rating 3 out of 5]

I got involved again in observing Romanian politics sometimes around June 2014, after a break of 1-2 years, and now felt compelled to read Klaus Iohannis ' biography-cum-political statement, Pas cu Pas. Overall, a book of no frills, little detail, yet unbridled ambition for a new Romania.

(Edit: Full disclosure: I like K, voted for him in the diaspora, twice, and I think constructive criticism would help him and other new age politicians in Romania understand what voters really want.)

(Edit: Warning: this is an opinion piece. I find it impossible to review a political statement objectively.)

The central point of the book is (of course, Iohannis, but, because he is so little known) a cautios, process-driven approach to politics, management, and everything else. This is both the main feature and, for me, the main detractor of Klaus' message. Perhaps it is good for a country riddled with corruption and perennially inefficient management. But this is no grand vision for the future, no creative approach. Certainly not a new Barrack Obama (perhaps for the better).

I loved the part about Sibiu: how a medieval city that has reached near-destruction due to neglect has been saved, and later even turned into the European Cultural Capital. Very impressive! I also liked that Iohannis' vision was and still is that Sibiu should not remain moored in this fantastic achievement (for a city in Romania).

The personality depicted here seems a Twitter profile, terse and keywordy. We learn very little about the person Klaus Iohannis, other that he was a typical child, albeit belonging to a minority, both ethnic and religious, that later his hopes of settling in Sibiu and his dreams of having a respectable academic job were both met. There is a bit about his personal approach to life - hint, it's a process, and K is moderate and patient. He is less so regarding the performance of the Romanian Government and officials, whose obedience and strong ties to the "center" is often a source of (rightful) derision.

(Edit:) The end of the book focuses on the future, importantly, Romania's future. While the topics---internationally embedding in the EU and NATO, nationally eliminating corruption and growing the economy---were very interesting and timely, the treatment is rather superficial. I was less than impressed, for example, with the treatment of education: after identifying correctly its crucial role in creating the workforce for a competitive economy and in positioning Romania as an attractive international partner, the assessment of major problems and the proposed approach remain very limited (higher salaries, long-term planning, more respect from the other state institutions) - - but, how will the financing be found? How to attract leading educators, the only ones who can make Romanian education competitive? How to keep the top students in the system? How to involve the Romanian talent currently hired abroad? How to convince the masses of the importance of serious education? How to maintain competitiveness, if the middle class continues to grow fast? How to attract a body of foreign students? How to export the services? In other words, education is a microcosm of the entire system, and solving its problems seems to me a very challenging problems for which I have not seen answers in this book.

The presentation is another stopper. The writing is particularly dull. There are enough typos to notice, including some that change significantly the meaning of a politically sensitive issue. The print quality is low; that paper that causes dog-ears to appear is not top. (Edited: someone mentioned price as a reason for the low quality. I bought 10 books in the same bookfest where I bought this one, and found many of the others to offer better quality per dollar.)

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

Am terminat-o de citit in chiar ziua inaugurarii presedintiei autorului si la fix 25 de ani de la evenimentele tragice din Bucuresti, dintr-un decembrie memorabil. Sa aiba si acest arc peste timp simbolistica sa?! Eu sper ca da.

Iohannis scrie asa cum vorbeste: scurt si la obiect, in propozitii (uneori fraze) percutante. Nu se pierde in detalii, puncteaza ceea ce-l intereseaza si trece mai departe. Poate si din acest motiv, subiectele abordate in aceasta carte "de prezentare" a candidatului (atunci cand a fost scrisa si lansata) sunt prea generale, discursul autorului fiind unul global, macro, intotdeauna din perspectiva lui "the big picture". Autorul se fereste de literaturizare, nici n-ar sti cum si nici n-ar putea s-o faca, insa "pacatuieste" prin utilizarea excesiva a noului limbaj de lemn, de tip UE-istic/postmodern, in sens politic. Nu-l acuz ca n-ar avea toate bunele intentii (cum le au toti politicienii la nivel declarativ, nu?!), insa, la un moment dat, impactul discursului sau este estompat de clisee referitoare la statul de drept, reforme structurale, fonduri europene etc., lucruri pe care le-am tot auzit si rasauzit in ultimul deceniu.

Un castig mare al acestei carti, in schimb, este conturarea dimensiunii reale a orasului Sibiu, al carui primar autorul a fost in ultimii 14 ani, oras a carui fata a schimbat-o pe deplin si definitiv. Iar ca unul care a petrecut o vara minunata in respectivul oras, in chiar anul in care acesta era Capitala Culturala Europeana, pot sa depun marturie pentru toate realizarile cu care fostul primar se lauda. Si are toate motivele de a o face. Sibiul a fost transformat intr-o bijuterie arhitectonica urbana in ultimul deceniu, orasul musteste de cultura la fiecare colt, iar numarul mare de turisti veniti de prin toate partile lumii nu face decat sa confirme statutul international pe care l-a capatat orasul, statut confirmat si de evaluarea maxima (3 stele) din ghidul turistic Michelin. Toate acestea au fost obtinute printr-o munca asidua, o administratie eficienta si performanta si o implicare activa a cetatenilor in proiectele de dezvoltare.

In perspectiva mandatului prezidential care incepe astazi, mi-as dori ca Romania sa se schimbe incet, dar sigur, asa cum s-a transformat orasul "gospodarit" de Iohannis. Dar, dupa cum bine stim cu totii, una e sa "manageriezi" un oras si cu totul alta e o tara. Iar, din pacate, tara e formata din prea putini sibieni, nu la propriu, ci in spirit. Asa ca, dupa ce facuram rost de "nemti", cred ca mai avem nevoie si de "sibieni", ca sa n-aiba noul presedinte impresia inutilitatii actiunilor si intentiilor sale. Ca altfel, ne vom culca linistiti pe urechea in care ne vom sopti usor si complice, unii altora, "n-ai cu cine, ba!".

[Petridean · Rating 4 out of 5]

Cartea este scrisa intr-un stil care reflecta caracterul (public) al autorului, demnitatea, simplitatea si seriozitatea pe care el incearca sa le promoveze. Momentele relatate sunt majoritatea din viata publica: anii ca profesor de fizica, ca primar, eforturile depuse pentru ascensiunea Sibiului, intrarea in politica, campania electorala si viitorul Romaniei in viziunea sa. Nu este o carte pentru cei care doresc sa afle detalii 'picante' din viata autorului, ci pentru cei care vor sa afle mai multe despre autor, despre realizarile sale ca profesor, ca primar si despre ceea ce l-a motivat sa se implice pe scena politica. La finalul cartii nu poti decat: 1. sa speri ca va reusi sa realizeze cat mai mult din ceea ce si-a propus (in special pe plan economic); sa speri ca va reusi sa "redea speranta romanilor", oricat de 'naiv' ar putea suna 2. sa iti doresti sa mai vizitezi inca o data Sibiul, mai atent la detalii din plan cultural, istoric.

[Ghemot · Rating 5 out of 5]

Este o carte care mi-a plăcut foarte mult. Este o biografie a candidatului la președinție Klaus Iohannis. Și cel mai important lucru la această carte, este că toate lucrurile pe care le-a făcut, pot fi ușor verificate în orașul Sibiu, loc în care a fost primar timp de 14 ani!

[Alexandru · Rating 1 out of 5]

Plictisitoare, anostă, sterilă, o reflecție fidelă a autorului ei. Dacă vă place propaganda politică, dacă vă place personajul și credeți în misiunea sa mesianică de salvare a României, cumpărați cartea.

Dacă vreți literatură, mai bine nu :)

[Mela Ruja Diaconu · Rating 5 out of 5]

O carte care emoționează. E povestea lui Iohannis și a Sibiului său drag. E acea legătură de suflet care este evidentă în fiecare rând.

Discursul este unul simplu, fără cuvinte inutile. E viziunea unui om care știe ce vrea și pune asta în practică. Ca primar al orașului Sibiu face schimbări multe. Transformă fața și esența orașului. Aduce învestitori pentru a dezvolta potențialul industrial. Se ocupă de centrul istoric, renovează, are legături cu oamenii de cultură pentru a există aici evenimente culturale.

Este un om cu viziune care luptă pentru ideile sale. În 2007 Sibiu devine Capitală Culturală Europeană, lucru ce e rezultatul suprem al eforturilor sale.

O carte ce merită citită indiferent de preferințe politice. Cred că dacă poate cineva schimba țara asta, acesta este președintele asta de origine germană.

[Paul · Rating 5 out of 5]

Romania's new president doesn't speak much publicly, but through this book we get a glimpse of what he's like and how he makes decisions. As a politician he would stand out in most countries, not just in eastern Europe.

[Alexandru Dragan · Rating 3 out of 5]

Am auzit despre carte în apropierea alegerilor prezidenţiale şi am citit-o după acestea, mai mult din curiozitate:

1) după cum spunea cineva înainte, să nu vă aşteptaţi la literatură. Arta narativă este practic inexistentă, este mai mult ca o povestire ce ar putea fi pusă foarte bine în nişte articole de presă. Stilul este foarte realist, cu puţin înflorituri, de aşteptat de la o persoană axată pe latura practică (faptă multă, vorbă puţină).

2) prima parte se referă la Sibiu, la cum a reuşit să transforme un oraş important de provincie prăfuit într-o Capitală Culturală Europeană. Nefiind un mare fan al oraşelor medievale, m-am plictisit citind această parte, însă transformarea este impresionantă. Tot din această parte aflăm de contactele intense cu personalităţi importante din Occident -> sunt sigur că unii ştiau de ceva vreme că era un bun prezidenţiabil :)

3) a doua parte se referă la viaţa politică "mare" în cadrul PNL. Şi mai plictisitoare decât prima parte, accentul căzând pe programul politic, trecând foarte repede peste alianţa monstruoasă cu PSDul. Aş putea zice că face parte din precampanie.

Pe scurt, nu e literatură, însă e un bun început pentru a înţelege mecanismul prin care un profesor de fizică a ajuns la Cotroceni (unul dintre puţinii intelectuali care au ajuns acolo în ultima vreme şi care pare a fi pe departe cel mai bun preşedinte al României din '89 încoace). Totodată, îi urez un deceniu de stat acolo :)

[Roxana Truța · Rating 3 out of 5]

Tonul cărţii nu se abate de la tonul omului din spatele ei: civilizat, decent, deloc spumos, pe alocuri naiv, dar per total plăcut. S-o luăm pe capitole.

I. Sibiul - cea mai faină parte a volumului, despre transformarea totală a unui oraş, cu un Iohannis 100% stăpân pe informaţie şi pe alocuri entuziast retroactiv, deci înduioşător. Vorbeşte cu multă pasiune şi ţi-e mai mare dragul să parcurgi capitolul ăsta, după care constaţi că ţi-e dor de căsuţele cu ochişori dintr-un oraş pe care parcă nu l-ai mai văzut de ceva vreme.

II. Politica mare - mi s-au cam strepezit dinţii. Sunt multe evenimente tensionate prezentate pe un ton placid, care ar putea părea un fel de realitate distorsionată dacă nu am şti cine le povesteşte. Dar aşa sunt mai degrabă rezultatul cernerii lor printr-un filtru personal al unui om echilibrat; nici nu-i de mirare că par atât de neverosimile. Interesant, dar mult prea vag în anumite aspecte care se cereau mai evidente - vezi Crin Antonescu.

III. Programul politic al (pe atunci) candidatului Klaus Iohannis - propagandă.

Chiar dacă nu pot să nu am senzaţia că la ultimele două capitole i s-a suflat prea mult în cască, mi-a plăcut cartea şi, când am dat ultima pagină, am simţit că încolţeşte în mine speranţa că un om cu o asemenea mentalitate n-o s-o dea (prea grav) în bară. Om trăi şi-om vedea.

[Dana · Rating 3 out of 5]

Curiozitatea a fost mare, recunosc. Îmi e clar acum că Iohannis pare a natural born leader, genul de om pe care oamenii îl aleg în mod natural şef şi asta explică multe. A mai spus o chestie interesantă despre el, dar nu dezvălui aici, tocmai ca să nu stric surpriza lecturii. Vorbeşte mult despre Sibiu, PNL-ul iese puţin cam prea spălat, dar în mare cartea este programul lui electoral extins. Am mai sărit peste unele pasaje. Parcă mi-a plăcut mai mult stilul în care şi-a scris jurnalul de campanie, mă gândeam că o să îl regăsesc în carte. All in all, cred că o să fie bine.

[Ștefania Ioana Chiorean · Rating 3 out of 5]

Per ansamblu cartea e bună și te ajută să înțelegi cine e omul Klaus Iohannis și cum s-a dezvoltat de la profesorul de fizică la Președintele României.

Mi-a fost puțin greu să mă țin de ea din cauza repetițiilor de detalii dar dezvoltarea progresivă te face să nu o lași deoparte. Mi-a plăcut că oferă și detalii politice atât de nivel național cât și european ce m-au determinat să citesc mai mult legat de acest domeniu.

"Când am decis să renunţ la funcţia de conducere pe care o aveam în Forumul Democrat al Germanilor din România o formaţiune care nu este un partid politic, şi să devin pentru prima dată membru al unui partid naţional, am fost perfect conştient de proasta reputaţie pe care o are mediul politic. De costurile unei astfel de decizii. Cine nu a spus sau nu a auzit spunându-se vreodată despre un profesionist, un om decent, intrat în politica mare că s-a băgat în mocirlă? Nu-mi făceam iluzii că despre mine nu se va spune acelaşi lucru. Dar continuam să cred că oamenii care știu că pot să schimbe ceva trebuie să facă pasul în politică. Să se implice. Cum altfel să ai un mediu politic respectabil, dacă tocmai indivizii respectabili, profesioniştii, rămân în afara jocului? Eu cred că lucrurile se pot mişca în politica românească şi am crezut, în acel moment că şi eu pot să mişc o piesă, oricât de mică. "

" 0 misiune urgentă: reforma sistemului de educaţie
Sunt foarte multe limite ale sistemului de educaţie. Sistemul este pur şi simplu neperformant şi nu permite o dezvoltare susţinută şi sustenabilă a României Să luăm, de exemplu, rezultatele de la bacalaureat: o jumătate de generaţie a stat degeaba doisprezece ani la şcoală, pentru că nu a reu,şit să-,şi atingă obiectivul de a trece de acest examen. inseamnă că toţi aceşti tineri, care nu au luat bacul, sau aproape toţi, au fost greşit informaţi. Sistemul este gre,şit construit. Probabil că ei ar fi trebuit să inveţe mai degrabă o meserie, decât să meargă la o şcoală teoretică la care probabil că n-au deprins mare lucru. O ţară nu-,şi poate permite aşa ceva. O ţară trebuie să-şi construiască un sistem naţional care să integreze într-un grad foarte mare noua generaţie, in piaţa muncii. Sistemul educaţional trebuie să fie creionat şi după piaţa muncii, şi după direcţiile strategice pe care le doreşte ţara. "

[M_Cisy · Rating 3 out of 5]

Este greu de crezut că un om de asemenea inteligență care a trăit o viață printre români nu le cunoaște acestora toate hibele, neajunsurile și defectele (pe care, cu abilitate, se ferește ca dracul de tămâie să le menționeze, nu uită, în schimb,să-i flateze pe aceiași cu oarecare eleganță). Este la fel de greu de crezut că un om de asemenea moralitate, ajuns în poziții înalte, nu va căuta să profite de toate aceste scăderi în folosul propriu. Acest lucru este valabil, desigur, în cazul multor politicieni, nu aș dori să se înțeleagă că am ceva în mod special împotriva acestuia. L-am votat de două ori ( turul I, turul II), a treia oară este cu totul improbabil să o mai fac. Nu am vizitat niciodată Sibiul, dar dacă toate realizările pe care fostul primar le descrie în carte corespund realității, este un lucru de luat aminte și merită vizitat și descoperit.

[Andra Cantir · Rating 2 out of 5]

O carte pe care am vrut să o termin doar fiindcă nu îmi place să las cărțile neterminate, nu fiindcă mi-a făcut o plăcere deosebită lectura ei.
Mai întâi, calitatea este slabă, exact ca a unui profesor PLICTISIT care predă fizica. Deși în carte povestește că preda cu foarte mult entuziasm fizica, îmi este foarte greu să îl cred. Editorul cărții ar fi putut face o treabă mai bună.
Apoi, domnul presedinte dă dovadă că știe foarte bine teoria dar nu a aplicat-o atunci când a ajuns la conducerea țării, ceea ce nu îi face deloc cinste... aș exemplifica dar asta înseamnă să intru într-o zonă a politicului și nu vreau.

[Hyperliteratura · Rating 2 out of 5]

Încă de pe la zece – unsprezece se fremăta în tot Romexpo-ul că vine președintele. Se murmura, se șoptea, cu zâmbete pe buze, că vine Klaus. Și eu, recunosc, abia așteptam să-mi văd președintele ales (prin vot pozitiv!). Pe la prânz, deși a fost abia prima zi a târgului de carte, au început să vină oameni. Zeci, sute, apoi mii și mii.

Citește continuarea pe Hyperliteratura.ro.
http://hyperliteratura.ro/klaus-iohan...

[Cristian · Rating 1 out of 5]

O carte extrem de mediocra si cu un limbaj de clasa a 4-a. Subiectul principal e prezentarea Sibiului - Capitala Culturala Europeana pe toate partile. In timp ce citeam cartea, am simtit tristete, pentru ca il consider pe Iohannis unul dintre politicienii cat de cat decenti din conducere, dar din cartea aceasta se vad doar mediocritatea, aroganta si egocentrismul lui. Ceea ce ma face sa inteleg ca restul politicienilor sunt si mai slabi.

Nu recomand, e o pierdere de vreme.

[Maria · Rating 2 out of 5]

Cartea mi s-a parut extraordinar de plictisitoare si anosta. Dedi acum ma pot lauda cu cateva cunostinte despre presedinte.
Are un mod repetitiv de a se exprima si personal urasc acedt lucru.
Unele momente mi s-au parut, recunosc, amuzante. Mi-ar fi placut sa fie mai multe de acest fel.
Recunosc ca nu am citit toata cartea. La un moment dat am renuntat. Dar am citit ce m-a interesat din carte.

[Cristian · Rating 2 out of 5]

..mai bine pas

Genul de carte pe care un condamnat din puscariile romanesti ar scrie-o cu scopul reducerii pedepsei. In alte conditii nu inteleg rolul acestei carti. Total neinteresanta si plictisitoare. La cat mai putine astfel de opere.

[Oana Sipos · Rating 4 out of 5]

Trebuie să recunosc că în momentul în care l-am votat pe Iohannis în turul doi pentru prezidențiale, nu am știut prea multe despre el. Era mai degrabă un vot anti-Ponta decât pro-Iohannis. Mi-a făcut plăcere să descopăr omul Iohannis după citirea cărții lui, care nu este neapărat o biografie, așa cum o menționează încă din primele pagini.

Per total, mi-au plăcut punctele atinse, felul în care și-a exprimat ideile, valorile menționate - care-mi dau speranță. Structura nu a fost cea mai clară posibil, pe alocuri am simțit repetiții sau reveneri, însă după prima jumătăte acestea devin mai rare. Tronează subiectul Sibiu - Capitală Culturală Europeană, însă la nivel local a fost un obiectiv și o reușită atât de mare, comparată cu celelalte orașe ale României, încât probabil își merită laudele și menționările.

După primele 50-80 de pagini, am fost impresionată de realizările lui. Atât de impresionată încât dacă va face treabă la fel de bună și pentru România, ne vom schimba Constituția, doar pentru a ne conduce și pentru un al treilea mandat. Vom trăi și vom vedea.

[Daniel Saftoiu · Rating 2 out of 5]

Nu pot sa inteleg sigur care e scopul acestei carti. Ea in general priveste ridicarea sibiului sub Klaus Iohannis, dar o face atat de la suprafata ca nu starneste interesul, prezinta doar informatii usor observabile oricarui cetatean fara macar a prezenta informatii si opinii multe, aprofundate. In acelasi timp putinele intamplari si obiecte personale sunt prezentate sub un ton mult prea lipsit de personalitate pentru a ajuta a intelege cine este autorul. Abia in final, in ultimele apox. 30 de pagini este prezentata ideologia sa politica, ideologie ce poate fi redusa la: capitalismul daca omul ar fi cinsit si nu ar incerca sa ia scurtaturi spre succes. In concluzie, cartea e prea simpla pentru a starnii interesul din punct de vedere administrativ sau politic si este scrisa intr-un ton prea serios pentru a fi placuta cititorului simplu, care vrea doar sa inteleaga cine este autorul ca persoana.

[Cristiana · Rating 3 out of 5]

O viziune interesanta asupra administratiei publice si a felului in care se pot misca lucrurile, intr-o tara cu multe obstacole politice si legale. Ma asteptam la note propogandistice, nu m-au surprins si nici nu m-au deranjat foarte tare, insa am simtit lipsa detaliilor din unele episoade autobiografice, acestea ar fi putut contura mai puternic si mai precis personajul principal. In ciuda ritmului destul de monoton, se citeste usor, insa pe final, solicita ceva rabdare. As recomanda-o mai degraba fanilor si curiosilor.

[Cristian · Rating 5 out of 5]

Avem nevoie mare de așa o persoană în Republica Moldova!

[Florin · Rating 1 out of 5]

Inițial: 5 stele

Dupa nouă ani în funcția de președinte și multiple derapaje: o stea

[Seby Craciun · Rating 1 out of 5]

Nu doar ca nu e (evident) literatură, nu e nimic, nu e nici macar scrisa natural.
Sau totuși e ceva... Un excelent somnifer, dar atât .

[Socrate · Rating 2 out of 5]

O viaţă se construieşte pas cu pas. La fel şi o carieră, o comunitate sau chiar o naţiune. Nimic nu vine peste noapte, cel puţin nimic durabil şi statornic. În acelaşi timp, orice lucru ar face un om în viaţă poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Depinde cum foloseşte acel lucru. Mereu am spus că, despre un om, vorbesc cel mai bine faptele. Am fost sigur că treaba mea este să fac, şi nu să vorbesc despre ceea ce am de gând să fac. Am fost convins că este cel mai bun lucru, dar viaţa mi-a pus în faţă situaţii care au contrazis ceea ce crezusem. Din ce în ce mai des mi-au ajuns la ureche reacţii care, oricât de oneste s-ar fi vrut, exprimau clar neîncredere şi suspiciune. „Dacă tace, înseamnă că are ceva de ascuns.“ Cine este, de fapt, Klaus Iohannis? De ce nu vorbeşte niciodată despre el? De ce atâta discreţie? Ce fel de om este, de unde vine şi ce vrea să facă?

Astfel de întrebări au devenit tot mai frecvente, pe măsură ce ajungeam din ce în ce mai cunoscut, pe măsură ce reuşeam să duc la bun sfârşit tot mai multe proiecte. Faptul că am refuzat întotdeauna să vorbesc despre viaţa mea personală şi să comentez, la orice oră, păreri despre unul sau despre altul a trecut drept dubios. Preferinţa mea pentru discuţii despre lucruri concrete, despre decizii sau despre strategii de acţiune a început, uşor-uşor, să fie privită cu suspiciune, dacă nu de-a dreptul cu mefienţă. Aveam ceva de ascuns. Sau nu aveam, de fapt, o latură umană, o viaţă ca toţi ceilalţi.

[Vlăduț Ilie · Rating 4 out of 5]

„Am spus, la începutul acestei cărți, că o viață se construiește la fel ca o societate sau o țară și că nimic nu se întâmplă bătând din palme. Tot ce durează, tot ce e făcut să țină mai mult decât ziua de azi cere muncă susținută, făcută cu calm, cu răbdare, cu
încredere. Istoria ne arată că cetățenii României au putut să-și construiască o identitate, ca națiune, clădind lucrurile exact în acest mod și nu mă îndoiesc că acesta este spiritul de care nu trebuie decât să-și amintească. Eu vin să le spun că e important să ne întoarcem la acest model, că e momentul să redescoperim aceste valori. Numai așa avem șansa unui viitor mai plin de speranță decât acest prezent incert pe care ni-l propune actuala clasă politică. Cetățenii acestei țări merită mai mult decât un statut de rang secund, decât postura stânjenitoare de rudă săracă a Vestului către care ne tot uităm cu jind de un sfert de secol.”

[madi · Rating 2 out of 5]

I've always thought (most) biographies boring, but this one is by far one of the least useful and relevant books ever. For the most part, he's telling his life, infusing almost every fact about himself with some political propaganda or tying minor earlier successes to his current position or situation. In the latter part of the book he talks about ideas and plans he had once elected... This part hasn't aged gracefully, since most of those plans haven't come to fruition since the book's publishing.

I'm not a fan of his (or of any other politician) and I try to stay apolitical under all circumstances, but I felt the political propaganda in this book was a bit too much for my taste, especially since he even mentions early on that during his initial ascension he was affiliated with nor backed by any political party. Perhaps if the book was shorter and more concise it would have made a better read.

I'll also read his second book.

[Rares Hudac · Rating 2 out of 5]

Nu zice nimic, totul e in tonuri de gri, nu exista altceva decat normalitate - nici macar nu pare scrisa de acelasi personaj care apare ca autor. Am citit 30 de pagini pana sa-mi dau seama ca nu am cum sa o termin fara sa ma plictisesc teribil.