Educação Europeia

by Romain Gary, Manuela Torres (Tradução)

Educação europeia é o primeiro romance publicado de Romain Gary, escrito ainda durante a guerra, quando Gary era navegador da esquadrilha Lorraine das Forças Francesas Livres, foi publicado em 1945 e ganhou o Prémio dos Críticos. Classificado por Maurice Nadeau como «o romance» da Resistência, foi traduzido para 27 línguas.

Educação europeia narra a história de um jovem adolescente lituano polaco de 14 anos, Janek Twardowski, que vive refugiado na floresta e se junta a um grupo partisan para sobreviver e lutar contra a ocupação nazi.

Neste conto moral, cruel e otimista, Janek conhecerá o frio, a fome, a traição e a morte, mas também o amor, junto da sua jovem amiga Zosia. Como diz o chefe partisan Dobranski, «a Europa teve sempre as melhores e mais belas universidades (…), elas foram o berço da civilização (…) mas há também uma outra educação europeia, a que recebemos hoje: os pelotões de execução, a escravatura, a tortura, a violação - a destruição de tudo o que torna a vida bela. É a hora das trevas.»

Com os seus camaradas de infortúnio, a sua simplicidade e generosidade, Janek aprenderá o valor da amizade e a crença no Homem.

Genres: France, Fiction, Roman, Classics, French Literature, Novels, Historical Fiction

240 pages, Paperback

First published January 1, 1944

About the author

Romain Gary was a Jewish-French novelist, film director, World War II aviator and diplomat. He also wrote under the pen name Émile Ajar .

Born Roman Kacew (Yiddish: קצב, Russian: Кацев), Romain Gary grew up in Vilnius to a family of Lithuanian Jews. He changed his name to Romain Gary when he escaped occupied France to fight with Great Britain against Germany in WWII. His father, Arieh-Leib Kacew, abandoned his family in 1925 and remarried. From this time Gary was raised by his mother, Nina Owczinski. When he was fourteen, he and his mother moved to Nice, France. In his books and interviews, he presented many different versions of his father's origin, parents, occupation and childhood.

He later studied law, first in Aix-en-Provence and then in Paris. He learned to pilot an aircraft in the French Air Force in Salon-de-Provence and in Avord Air Base, near Bourges. Following the Nazi occupation of France in World War II, he fled to England and under Charles de Gaulle served with the Free French Forces in Europe and North Africa. As a pilot, he took part in over 25 successful offensives logging over 65 hours of air time.

He was greatly decorated for his bravery in the war, receiving many medals and honors.

After the war, he worked in the French diplomatic service and in 1945 published his first novel. He would become one of France's most popular and prolific writers, authoring more than thirty novels, essays and memoirs, some of which he wrote under the pseudonym of Émile Ajar. He also wrote one novel under the pseudonym of Fosco Sinibaldi and another as Shatan Bogat.

In 1952, he became secretary of the French Delegation to the United Nations in New York, and later in London (in 1955).

In 1956, he became Consul General of France in Los Angeles.

He is the only person to win the Prix Goncourt twice. This prize for French language literature is awarded only once to an author. Gary, who had already received the prize in 1956 for Les racines du ciel , published La vie devant soi under the pseudonym of Émile Ajar in 1975. The Académie Goncourt awarded the prize to the author of this book without knowing his real identity. A period of literary intrigue followed. Gary's little cousin Paul Pavlowitch posed as the author for a time. Gary later revealed the truth in his posthumous book Vie et mort d'Émile Ajar .

Gary's first wife was the British writer, journalist, and Vogue editor Lesley Blanch (author of The Wilder Shores of Love ). They married in 1944 and divorced in 1961. From 1962 to 1970, Gary was married to the American actress Jean Seberg, with whom he had a son, Alexandre Diego Gary.

He also co-wrote the screenplay for the motion picture, The Longest Day and co-wrote and directed the 1971 film Kill! , starring his now ex-wife Seberg.

Suffering from depression after Seberg's 1979 suicide, Gary died of a self-inflicted gunshot wound on December 2, 1980 in Paris, France though he left a note which said specifically that his death had no relation with Seberg's suicide.

Reviews

[Ines · Rating 4 out of 5]

I read this book perhaps too quickly, and so my evaluation is a little wobbly... I had a totally different idea than what I actually read, and that didn’t help me get the exact message that maybe Gary wants to give us...
The story revolves around the reality of Polish resistance, precisely in the forest of Vilna, our main character is a young 14-year-old boy named Janek, we meet him struggling with his formation as a young partisan... but it is not the most striking in the narrative.
Janek , our young man, has the blessing of being able to preserve a pure and innocent heart, the gift to find grace of the good and salvation of the soul in the beauty, knowing how to taste even inside the tragedy of death, of war and betrayal of the comrades, what only saves... faith in the human heart and therefore all that it can produce to keep burning the flame of a true humanity ( music, a respectful love for a girl, sharing reading, respect and honor for companions, etcc...). What I’ve struggled to appreciate, is this particular reality that Gary creates... a continuous alternation between realities of true, poignant and devastating pain that the daily life of war creates for its victims, and fairy-tale descriptions, kind of magic that contrasts in a sort of "comparison" or ambivalent crossroads of reality. Where the characters, the men we will know...jump then in these two particular dimensions, creating therefore to the eyes of the reader, a structure that ( for me) is not always convincing and satisfying ( but I’m sure that wasn’t Gary’s goal).
The concept of Europe, then, is carried forward through the book that gives us the student and partisan Dobranski, the title of the book in question European Education, It's the book that the student is writing... here the concept State and the meaning and desire of a place of salvation is always unraveled, however, within an ambivalent and idealistic concept. He(Gary/Dobranski) creates a sort of metaphor between the fairy-tale aspect and the reality of war and peace that Dobranski proposes in his book. Everything therefore alternates in this conflict of desire and imagination of civilization, which we European, will then see born under the concept of United Europe
The desire for life, unity and hope is only created in our days..... a reality unfortunately only desired in the heart and not lived and enjoyed by our men that we will meet in the narrative.



Roman Gary

Ho letto questo libro forse troppo velocemente, e quindi la mia valutazione è un pochino traballante....mi ero fatta un' idea totalmente diversa da ciò che poi realmente ho letto, e questo non mi ha aiutato nel saper cogliere l'esatto messaggio che Gary ci vuole donare...
La storia gira tutta intorno alla realtà della resistenza polacca, precisamente nella foresta di Vilna, il nostro personaggio principale è un giovane ragazzo quattordicenne di nome Janek, qui lo incontriamo alle prese con la sua formazione di giovane partigiano.... ma non è quello che piu' colpisce nelle narrazione. Janek , omai giovane uomo, ha la benedizione di riuscire a conservare un cuore puro e innocente, il dono di trovare sempre la grazia del bene e della salvezza dell' anima nel bello, nel saper gustare anche dentro alla tragedia della morte, della guerra e dei tradimenti dei compagni, ciò che unicamente salva....la fede nel cuore umano e quindi tutto ciò che esso può produrre per tener accesa la fiamma di una umanità vera ( la musica,l'amore rispettoso per una ragazza, la condivisione della lettura, il rispetto e l'onore per i compagni, etcc....).
Ciò che invece ho fatto molta fatica ad apprezzare, è questa particolare realtà che Gary crea... un continuo alternarsi tra realtà di dolore vero, struggente e devastante che la quotidianità della guerra crea alle proprie vittime, e le descrizioni fiabesche, magiche che contrappone in una specie di "paragone" o crocevia ambivalente di realtà. Dove i personaggi, gli uomini che conosceremo...saltano quindi in queste due particolari dimensioni, creando quindi agli occhi del lettore, una struttura che ( per me) non è sempre convincente e appagante ( ma sono sicura non fosse questo l' obbiettivo di Gary).
Il concetto di Europa poi, viene portato avanti tramite il libro che ci dona lo studente e partigiano Dobranski, il titolo del libro in questione Educazione Europea, altro non è che il libro che sta scrivendo lo studente... qui viene dipanato il concetto di Stato e il significato e il desiderio di un luogo di salvezza sempre però dentro ad un concetto ambivalente e idealista. Si crea quindi una sorta d metafora tra l'aspetto fiabesco e la realtà di guerra e di pace che Dobranski propone nel suo libro. tutto si alterna quindi in questa contrapposizione di desiderio e immaginazione di civiltà, che noi europei vedremo quindi nascere sotto il concetto di " Europa unita".
Il desiderio di vita, unità e speranza viene quindi a crearsi solo all'oggi.....una realtà purtroppo solo desiderata nel cuore e non vissuta e goduta dai nostri uomini che incontreremo nella narrazione.

[Peiman E iran · Rating 1 out of 5]

‎دوستانِ گرانقدر، این کتاب از 34 فصل و 324 صفحه تشکیل شده است و به نظرم هیچ موضوعِ گیرا و جذابی جهتِ چکیده نویسی ندارد... داستان بازهم در موردِ جنگ جهانی و اینبار مبارزهٔ پارتیزان ها در لهستان برعلیه دشمنشان آلمان است... پارتیزانهایی که وقتی در جنگل ها گشنه میمانند، حتی به روستاییان بیچاره که از خود آنها هستند نیز برای آذوقه حمله کرده و غارتشان میکنند....امّا نمیدانم چرا نویسنده با افتخار از این موضوع سخن میگوید!! گویا دشمنی با آلمان ها و هیتلر از همه چیز برایش مهّم تر است ... در هر حال داستان در موردِ پسربچه ای چهارده ساله به نامِ <یانک> است که خانواده اش را در جنگ از دست داده است و پدرش نیز دکتری بوده که در راه مبارزه و آزادی کشته شده است... و او به سفارشِ پدرش، پس از آنکه تنها میشود، به دلِ جنگلهای سرد و برفی رفته و به پارتیزان های مبارز ملحق شده و پس از یکسال آموزش، تفنگ به دست میگیرد تا مبارزه کند... در این میان با دختری به نامِ زوسیا نیز آشنا میشود که دل به او میبازد و در غاری مخفی و تنگ و زیرزمینی از او پسر دار نیز میشود.... عزیزانم، بهتر است خودتان داستان را بخوانید و از سرنوشتِ آن آگاه شوید..... برخی از جملات کتاب را به انتخاب برایتان در زیر مینویسم
--------------------------------------------
‎در جنگ، وقتی کسی را میکشند یا خود کشته میشوند، همیشه به خود افتخار میکنند
**************
‎دنیایِ مردان چیزی نیست به جز کیسهٔ عظیمی که در آن تودهٔ بزرگی از کوران بر سرِ سیب زمینی با هم میجنگند و درهم می لولند: آه بشریت همین است؟
************
‎فایدهٔ دعا و مبارزه و اعتقاد چیست؟ دنیایی که انسانها در آن رنج میکشند و میمیرند به دنیایِ مورچه ها و دانه های کوچک و حقیرشان میماند: محیطی بی رحمانه و نامفهوم که در آن، تنها چیزی که به حساب می آید، این است که دانه ای خُرد و کوچک را هرچه بیشتر با خود ببری، خُرده کاهی را بیشتر و بیشتر بِکشی، با عرقِ پیشانی و غرقِ در اشک و خون، گردهٔ خاکی را تا آنجا که میتوانی جا به جا کنی، بی آنکه دمی بایستی و نفس تازه کنی یا بپرسی چرا؟؟؟
*************
‎اشک راهِ خیال را نمیبندد، بلکه به آن میدان میدهد
----------------------------------------------
‎امیدوارم این ریویو در جهتِ شناختِ این کتاب، کافی و مفید بوده باشه
‎<پیروز باشید و ایرانی>

[Malacorda · Rating 4 out of 5]

Bello, anche se in maniera completamente diversa da quello che mi aspettavo. Questo libro ha un carattere fiabesco e idealista, e anche il tono è assolutamente educativo, proprio come in una fiaba: tutto questo è piuttosto inusuale per un racconto ambientato nella Resistenza, ma il risultato è comunque notevole, anche perché la Resistenza è il contesto ma non è il vero oggetto della narrazione. Il libro racconta della Resistenza in Polonia, più precisamente nei pressi di Vilna (anche se in effetti la foresta polacca potrebbe essere benissimo il nostro appennino, il dramma è stato davvero lo stesso in ogni dove), e della formazione del ragazzo quattordicenne Janek; e per farlo li posiziona entrambi in un crocevia tra la realtà, il sogno e la fiaba. Tutto ha un'atmosfera quasi magica: le figure mitiche dei partigiani, l’ambientazione nella foresta innevata con i nascondigli sotterranei, l'amore tra Janek e Zosia, i racconti letti dagli studenti attorno al fuoco.
Educazione Europea è il titolo che uno dei personaggi - il partigiano e studente Dobranski - intende dare al libro che sta scrivendo, e così egli lo spiega, spiegando al lettore il romanzo vero e proprio e anche il collegamento con questa diffusa atmosfera fiabesca di cui parlavo: “Si intitolerà Educazione Europea. In senso ironico, naturalmente: per educazione europea intende le bombe, i massacri, gli ostaggi fucilati, gli uomini costretti a vivere nelle tane come bestie. Ma io, vedi, raccolgo la sfida. Possono ripetermi finché vogliono che la libertà, la dignità, l’onore di essere uomo non è altro che un racconto per l’infanzia, un racconto di fate per il quale ci si fa ammazzare. La verità è che ci sono momenti nella storia, momenti come quello che stiamo vivendo, in cui tutto quel che impedisce all'uomo di abbandonarsi alla disperazione, tutto ciò che gli permette di avere una fede e continuare a vivere, ha bisogno di un nascondiglio, di un rifugio. Talvolta questo rifugio è solo una canzone, una poesia, una musica, un libro. Vorrei che il mio libro fosse uno di questi rifugi e che aprendolo, alla fine della guerra, gli uomini ritrovassero intatti i loro valori e capissero che, se hanno potuto forzarci a vivere come bestie, non hanno potuto costringerci a disperare.”
Quindi questa foresta magica diventa una metafora, c’è una totale e assoluta fusione tra il micro e il macro, tra la vicenda specifica con i suoi personaggi, e il messaggio universale che l’autore vuole trasmettere; il titolo “Educazione” è contenuto e contenitore al tempo stesso.
In certi passaggi potrebbe risultare forse un po’ troppo idealista e altisonante: i dialoghi tra i partigiani offrono un punto di vista paneuropeo che pochissimi hanno avuto all'epoca. Mi spiego meglio: se oggi abbiamo un’Europa Unita (…che cerca di stare unita… ) è certamente grazie al pensiero di coloro i quali in quell'epoca hanno saputo guardare lontano e sognare in grande; ma io credo che per la stragrande maggioranza della gente che si è nascosta, che si è ribellata, anche tra tutti quelli che hanno pensato ad agire nel giusto prima che a portare a casa la pelle, l’idea di una Europa unita e in pace fosse al momento un qualcosa di talmente grande e utopico che nemmeno ci hanno pensato mai: hanno vissuto un sconvolgimento assoluto, ed è molto difficile, stando dentro a una lavatrice in centrifuga, riuscire a fare riflessioni compiute su quello che c’è all'esterno, sul futuro dell’uomo e di un continente. Ecco, questo difficile compito nel romanzo viene affidato a semplici e anonimi studenti rintanati sottoterra nel cuore della foresta, e qui sta la finzione ma qui è anche la magia della fiaba, del sogno, dell'atmosfera. Quindi nonostante le forzature il romanzo è bello così com'è perché è sopra ogni altra cosa un inno per la pace e contro tutte le guerre: occorre giungere all'epilogo per cogliere che quel tono idealista apparentemente un po’ fuori luogo in realtà non è altro che un canto di speranza per la pace. I libri che raccontano la Resistenza sono altri, come La Quarantasettesima, lì c’è la storia nuda e cruda. Qui invece c’è una favola che vuole raccontare l’uomo e la speranza per la pace.

[Samane Lou · Rating 4 out of 5]

"چقدر دعا و نياز، سرود و شعر لازم است تا انسانها دست از جنگ بردارند...تا خون بس باشد..."
عجب کتاب توپ و معرکه اي بود! اين دومين کتابي بود که از رومن گاري ميخوندم، عالي بود...
همين.

[Marius Citește · Rating 4 out of 5]

Roman de război și totodată psihologic, "Educație europeană", este prima operă literară a lui Romain Gary și relatează povestea unui băiat de numai cincisprezece ani, Janek, ce se alătură unui grup de partizani. Cu toții se ascundeau în gropi adânc săpate într-o pădure aproape de Vilnius, îndurând frigul și foamea în timpul celui de-al doilea Război Mondial și având ca scop sabotarea acțiunilor naziste.

Deși titlul ar putea trimite la ideea unei educații prin studiu în universități europene de renume, romanul reflectă de fapt cum războiul și ororile sale influențează natura umană și cum educația este una crudă, în tranșee, nu pe băncile școlilor. Și astfel cititorul asistă la torturi, masacre, violuri și chiar execuții.

Personajele încearcă să-și traseze idealul unei Europe postbelice pe muzica lui Chopin ascultând în jurul focului, în nopțile cu lună plină textele studentului Dobranski. Aceste texte nu sunt altceva decât povești în poveste adunate sub numele "Educație europeană"(de unde și titlul volumului) și reprezintă o formă de evadare din calea realității atroce a războiului.

Totul se derulează având pe fundal zgomotul crâncen al bătăliei decisive de la Stalingrad, dar și speranța care curge peste Volga și este pe buzele tuturor, făcând ca spectrul războiului să dispară.

Prin maniera sa realistă de a ne oferi un roman crud dar optimist, Gary reușește să atragă atenția și să mențină viu interesul cititorului.

[Gattalucy · Rating 4 out of 5]

Ho trovato questo romanzo in un’edizione improbabile su un banchetto di libri usati. In un anno che sembra fatto apposta per approfondire la mia conoscenza con la Grande madre Russia il nome di Gary e il richiamo a Stalingrado è stato irresistibile. Scritto da Gary quando ancora era aviatore della Francia libera, è un romanzo che parla di Resistenza, quella dura, fatta da chi è impegnato più a sopravvivere che a fare l’eroe. In particolare di un gruppo di disperati sperso nella foresta polacca, nascosto dentro buche sotto la neve, impegnato a cercare cibo, legna per scaldarsi, e parole. Parole per dare un significato al resistere invece di cedere alla disperazione, alla collaborazione col nemico, al tradimento.
La foresta come potrebbero essere i nostri Appennini nel lungo inverno del 44, o la Valdossola, là dove tanti giovani hanno cominciato a sognare una società diversa, libera, e più giusta. Ho avuto la fortuna di ascoltare i racconti di una vecchia partigiana, che ha combattuto a capo di una cellula nascosta sui monti della Lunigiana. Molti i tempi del sopravvivere, del cercare il cibo senza danneggiare i contadini, del fare avere le proprie notizie alle famiglie con il timore di mettersi in pericolo, ma tra tutti mi è rimasta impigliata nella memoria una frase indicativa: ”Noi abbiamo imparato “la democrazia” discutendone sotto i castagni, perché eravamo nati e cresciuti sotto una dittatura e non potevamo pensarla se non come un sogno.”

https://www.youtube.com/watch?v=B7IlU...

Nello stesso modo i partigiani polacchi ingannano il lungo inverno nutrendosi dei racconti che uno di loro scrive, sognando di farne un libro per la pace che verrà, ma invece che di democrazia qui si parla di Europa, di un continente che sarà diverso, unito senza più nazionalismi e dittature.
Questo mi ha stupito: l’idea così moderna e anticipatrice di un’Europa che già circolava, e il collegamento al Manifesto di Ventotene scritto da Altiero Spinelli nel ’41 mi è subito parso incredibile: “istituire una federazione europea dotata di un parlamento e di un governo democratico con poteri reali in alcuni settori fondamentali, come economia e politica estera … per creare intorno al nuovo ordine un larghissimo strato di cittadini interessati al suo mantenimento, e per dare alla vita politica una consolidata impronta di libertà, impregnata di un forte senso di solidarietà sociale” . E infatti il libro sarà edito in seguito con il titolo “Educazione Europea”.
Il romanzo di Gary ha una scrittura acerba, con un carattere pedagogico e dialoghi asciutti, ancora lontano dai suoi scritti migliori, ma con qualche pagina epica che fa intravedere il futuro scrittore di opere più mature. E Stalingrado? Stalingrado è nell’ombra, la grande battaglia di chi sta resistendo sulle rive del Volga per permettere all’Europa di rinascere senza più nazionalismi, senza carri armati, senza ingiustizie, e la speranza in quella vittoria permetterà ai partigiani di resistere e sperare.

E l’Europa come è andata a finire?
Mia figlia fa Couch selfing, un servizio di scambio di ospitalità in rete sociale. In pratica offre il mio divano a dei giovani provenienti da tutto il mondo per ottenere in cambio la possibilità di usufruire un domani della loro ospitalità gratuita. Una sera avevo in casa una giovane coppia di Tedeschi, una studente Sudafricana e un ragazzo Inglese. Era il periodo della rotta balcanica, attraverso la quale migliaia di disperati cercavano di fuggire da guerre e persecuzioni raggiungendo l’Europa. I due ragazzi tedeschi raccontarono, ancora sconvolti, di aver visto in una stazione ferroviaria in Bulgaria trascinare brutalmente giù dal convoglio decine di uomini, donne e bambini per impedire loro di proseguire il viaggio. “Non è questa l’Europa in cui crediamo” hanno commentato con le lacrime agli occhi, mentre tutti gli altri ascoltavano in un silenzio pesante.
I tempi sono duri, ma finchè ci sono ragazzi così il sogno cova sotto la cenere, sperando che sappiano resistere.

[امیر · Rating 4 out of 5]

نسبت به بقیه ی اثار نویسنده تعریفی نداشت. فک کنم مشکل از ترجمه بود چون تو منابع انگلیسی خیلی ازش تعریف شده بود
کتاب در مورد جنگ های چریکی جنگ جهانی دوم توی لهستانه. شخصیت اصلی در گیر و دار مرگ هنر غاشق موسیقی میشه....

[Siti · Rating 4 out of 5]

Per chi ha già letto altre opere di questo autore lituano, naturalizzato francese, e per chi ne conosce un minimo la biografia, leggere questo romanzo d’esordio significa ritrovare il sapore di una lettura dai tratti ben riconoscibili e con essa la storia di un uomo, l’autore, che ormai è sigillato nel mio immaginario come una persona profondamente intristita dalla vita, da essa piegata benché abbia provato con tutte le sue forze, tramite la sua scrittura, a consegnarci la speranza per un mondo migliore.
Come ne “Gli aquiloni”, anche qui si narra di guerra e di resistenza durante la seconda guerra mondiale; e ancora una volta è centrale, come accadeva tra l’altro nel romanzo “La vita davanti a sé” il ruolo di una persona che si sta affacciando alla vita, un bambino o un ragazzo, naturalmente un senza famiglia, un deprivato che però trova nel buio del mondo adulto una comunità accogliente e educante, sempre rigorosamente fuori da ogni schema tradizionale. È la volta di Janek, dodicenne lasciato in una buca dal padre medico, nel cuore di una gelida foresta polacca, con un sacco di patate utile a farlo sopravvivere per mesi, freddi e bui, appena rischiarati dal tenue lumicino di speranza della battaglia di Stalingrado e con il monito di non fidarsi degli uomini, o di farlo solo se si dovesse trovare in estrema difficoltà, rivolgendosi ai partigiani.

Yanek matura il suo apprendistato tra i partigiani, lì cresce, conosce la vita, l’amore, la guerra, la morte e elabora la certezza del suo destino di orfano; purtroppo il suo atto di crescita ha la cifra negativa dell’eroismo di un sabotaggio, della crudezza di un omicidio, della consapevolezza di essersi macchiato del peggiore dei crimini ma anche dell’orgoglio di aver fatto pure lui la sua parte. È il passaggio dalla musica alla violenza a scandire il suo farsi uomo, la convivenza in lui di due linguaggi differenti e opposti che solo la drammaticità della guerra può far coesistere. Le barriere, quelle del bene e del male, vacillano, crollano, il linguaggio universale dell’arte pare l’unico capace di ergersi al di sopra di tutto e di mantenere vivo l’uomo, tedesco o polacco. Spesso nel romanzo, si affida all’arte, musica o letteratura, questo ruolo salvifico. Le notti in foresta sono scandite dai racconti scritti dal compagno che col modulo della fiaba mantiene intatto il naturale candore dell’animo umano o lo risveglia se si è affievolito prima che si tramuti in dura corazza. E ancora nell’oralità del narrare di quel mitico partigiano, il loro capo, che si alimenta la speranza per una pedagogia capace di rinnovare i più alti ideali dell’Europa intera verso la rieducazione di quella gioventù segnata e sacrificata.

Ancora una volta Romain Gary spiazza il mio giudizio di lettrice, apprezzo i contenuti che tratta e la spinta ideale che li nutre, così come alcune pagine isolate che hanno l’immediata capacità di toccare il cuore commuovendomi o l’arguzia di certe sue frasi che si ergono allo stato di aforismi, eppure la sua prosa non mi coinvolge totalmente lasciando sempre in me una sensazione di imperfezione e un andamento di lettura generalmente discontinuo. Non mi do per vinta, qualcuno mi ha detto che ha scritto di meglio…

[Lawin.drs · Rating 3 out of 5]

اولین کتابی بود که از رومن گاری میخوندم و خوب قلمش رو دوست داشتم
چیزی که باعث شد دوتا ستاره ازش کم کنم روند داستان بود که یکنواخت بود شاید هم به خاطر انتظارم از کتاب به خاطر نظراتی که قبل از خوندن ازش شنیده بودم رو برآورده نکرده بود اینهمه برام یکنواخت اومد
به هر حال در آینده باز هم از رومن گاری خواهم خواند:)

[Zeynep · Rating 4 out of 5]

Özgürlük ormanların kızıdır. Orada doğmuştur, başı sıkıştığı zaman da gelip oraya saklanır...

[M&A Ed · Rating 4 out of 5]

ذکر جنگ بود با ساختاری نه چندان قوی و موضوعی نه چندان خاص اما با فضاسازی جالب... نام کتاب نیز دارای تناقضی با متن اصلی و محوریت موضوعی آن است.
اولین تجربه خواندن از نوشته‌های رومن گاری بود.

[Indrė Tumosienė · Rating 3 out of 5]

Skausmo, dūžtančių ir žūstančių gyvenimų kupinas romanas.

Antrojo pasaulinio karo metu kenčia visi: vokiečių okupuotame Vilniuje vyksta partizaninis pasipriešinimas. Čia į miškus sulindę įvairių tautybių gyventojai slapstosi, kaunasi ir tiki, kad vokiečių pralaimėjimas Staliningrade atneš jiems laisvę. Tuo metu mieste ir apylinkėse vadovaujantys vokiečiai prievartauja, karia ir žengia per miestą kaip nugalėtojai.

Nors... Šalia Staliningrado kiti vokiečių kariai kenčia ir žūva, suprasdami, kaip visa tai beviltiška. Kovojantys vokiečiai vaizduojami tokiomis pat karo aukomis, kaip ir jų okupuotos šalies partizanai.

Į karą įsukti jaunuoliai (studentai partizanai) tiki šviesia Europa ir taikia jos vizija, tačiau, galiausiai, žiauri realybė atskleidžia tikrąjį europietiškojo auklėjimo veidą.

"Europoje yra seniausios katedros, seniausi ir geriausi universitetai, didžiausi knygynai, čia įgyjamas geriausias išsilavinimas; atrodo, iš visų pasaulio kampų atvykstama į Europą mokytis. Bet galų gale šis garsusis europietiškas auklėjimas jus išmoko tik kaip rasti drąsos ir gerų, tinkamų, padorių motyvų užmušti žmogų, kuris nieko jums nepadarė, kuris sėdi čia, ant ledo, su pačiūžomis ir nuleidęs galvą laukia, kada tai įvyks".

Romanas vaizduoja įvairiapusį karo pralaimėjimo faktą: žalą valstybėms, sugriautus gyvenimus ir bendražmogiškai matuoja patirtą įvairių tautų skausmą.

Autorius į naratyvą nepina lietuviškumo. Čia su vokiečiais kovoja lenkai partizanai, visų mintys krypsta ir į Staliningrado mūšį, tačiau nerasi nė kruopelytės lietuvių interesų, tarsi Vilnius ir būtų buvęs tiesiog lenkiškas miestas. Romanas skaitomas tarptautinėje erdvėje, tad man subjektyviai, kaip lietuvei, pasipiktinimas kyla dėl to, kad vaizdas piešiamas lenkišku žvilgsniu.

[Michael Finocchiaro · Rating 4 out of 5]

Written between missions for De Gaulle during WWII, European Education actually talks about the early parts of persecution of Jews in Lithuania - particularly painful for Gary who was actually a refugee from that part of the world. It is gripping and amazingly well-written for a first novel under the special circumstances in which it was written.

[Mehrdad Mozafari · Rating 5 out of 5]

تربیت اروپایی و قلم ستودنیِ رومن گاری
شخصا همیشه از داستان ها و فیلم هایی که متاثر از جنگ دوم خلق شدن، لذت می برم
حالا این بین، رومن گاری، از اخلاق و منش و تربیت انسان هایی نوشته، که خوردن سیب زمینی، در همان برهه از تاریخ آرزوشون بوده
از نگاه نوجوانی به زندگی و آینده
از اسلحه ای که به روی کسی می کشه، که به زور اسلحه ای دیگه، تا چند لحظه قبل نگاهی از بالا به پایین بهش داشته
جنگ انسان سازه، اما مگر راه دیگه ای برای خام نماندن وجود نداره؟
جنگ محرک اقتصادیه، اما مگر راه دیگه ای برای گذران زندگی وجود نداره؟
نمی دونم درسته یا نه، ولی جایی خواندم که عده ی زیادی از مردم کشور خودمون، کیلومتر ها دورتر از مرکزِ جنگ دوم، به واسطه قحطی که همان جنگ به وجود آورده بود، از دنیا رفتن

قلم رومن گاری رو از دست ندید

[Teresa · Rating 4 out of 5]

Romain Gary nasceu há 100 anos na Lituânia. É o único escritor a quem foi atribuído o prémio Goncourt duas vezes; em 1956 com o romance "As Raízes do Céu"; e em 1975 com "Uma Vida À Sua Frente", publicado com o pseudónimo Émile Ajar. Este prémio só pode ser atribuído a um autor uma vez na vida, sendo condenado a prisão quem viole as regras. Gary - cansado de ser desrespeitado por críticos e editores, que ele achava que faziam as críticas com base em preconceitos e nem sequer liam os textos - decidiu enganá-los e engendrou o que é considerado o maior embuste literário de sempre. Em 1980 suicidou-se e deixou um texto no qual contava o que tinha feito e como, terminando-o assim: "Diverti-me muito. Adeus e obrigado."
Extraordinário!

Educação Europeia decorre durante a segunda guerra mundial, na Polónia e conta-nos a história de Janek, um menino de 14 anos que é "abandonado" pelos pais para que possa sobreviver. Junta-se aos resistentes, que se escondem na floresta onde se desenrolam dramas de morte e de luta pela vida.
Partisans e nazis: dos dois lados há culpados e inocentes; há heróis e cobardes...

"os homens nunca lutam por uma ideia, apenas contra outros homens, a força de um soldado não está na indignação, antes na indiferença, e os vestígios da civilização são e serão sempre ruínas..."

[Zura · Rating 4 out of 5]

„ევროპული აღზრდა“ გარის პირველი რომანი არ ყოფილა ჩემთვის, მანამდეც წამეკითხა მისი სხვა წიგნები და სიმართლე რომ ვთქვა, მეგონა, პირველი, სადებიუტო რომანი შედარებით სუსტი იქნებოდა, ვიდრე მისი სხვა, უფრო გვიანდელი ნაწარმოებები. მაგრამ სულ ტყუილად. უკან წავიღე ჩემი წინასწარი განწყობა.

ვრცლად: https://www.sulakauri.ge/news/roman-g...

[Mariya Mincheva · Rating 5 out of 5]

Гари е вълшебник, не знам какво повече би могло да се каже. Тази година често попадам на военни истории, а неговите са толкова майсторски написани, толкова неподправени и човешки, че едва ли биха оставили някой читател равнодушен.

[Xenja · Rating 3 out of 5]

Contiene pagine molto belle (per esempio ho trovato splendido, tra i racconti di Dobranski, quello della morte di Tadek Chmura). Nel complesso però niente di eccezionale, secondo me è un lavoro ancora ingenuo, immaturo, si sente che è il suo primo libro. I personaggi non sono caratterizzati, la trama non esiste, mentre affiora spesso qualche retorica sentimentale di stampo tipicamente giovanile. Sulla Resistenza, molto meglio Il sentiero dei nidi di ragno e La ragazza di Bube.

[Mèo lười · Rating 5 out of 5]

- Chúng tôi không giết ông nhà đâu. Chúng tôi chỉ cần bao khoai.
- Thế thì thà giết ông ta đi, giết ông ta đi!
[...]
Và bỗng nhiên đối với Gianếch thì thế giới con người cũng chỉ là một cái bao tải khổng lồ, trong đó một khối lượng dị dạng những củ khoai mù quáng và mơ mộng đang giẫy giụa: đó là nhân loại.

(Bao người chờ đợi - Romain Gary)

[Freca - Narrazioni da Divano · Rating 4 out of 5]

Punto centrale, come si evince dal titolo, è la formazione dei giovani polacchi che partecipano alla resistenza durante la seconda guerra mondiale. La rappresentazione di una generazione che cresce in uno dei periodi peggiori, costretta a diventare adulta nel conflitto, il cui sviluppo è fondamentalmente influenzato dalla violenza e dalla necessità di aderire a una ideologia, trovare una interpretazione del mondo per cui lottare, che sia propulsione alla vita in un contesto di morte.
Lo stile è crudo, secco, come spesso nei racconti partigiani, penso a Fenoglio, o comunque di guerra, perché ben rappresenta la drammaticità della situazione, una ricerca di poesia nella trivialità, nello schifo e nel fango. È un testo quasi immediato, fra azione e riflessione che è presentata nei discorsi dei protagonisti, e risulta quindi meno complesso delle radici del cielo, ma estremamente incisivo nella linearità: beve e intenso come una pugnalata, infatti non ha bisogno di indulgere, di essere caleidoscopico per fornirci da riflettere a lungo.
È l'esordio dell'autore, ma nonostante alcune ingenuità romantiche giovanili in cui ogni tanto scivola, l'ho trovato estremamente lucido e risolto, compatto.
Ho soprattutto apprezzato la considerazione del suicidio come partenza e la parte metaletteraria dove il protagonista spiega il libro che sta scrivendo, che poi altro non è che quello che abbiamo in mano. Ricchissimo di riflessioni sulle ideologia e sulla speranza, un romanzo di formazione fra i più meritevoli che ho letto, uno spaccato di gioventù con cui è inevitabile confrontarsi, per molti, fortunatamente, impossibile immedesimarsi ma che ha molto da insegnare.

[dely · Rating 4 out of 5]

3,5

Questo è il romanzo d'esordio di Romain Gary, scritto tra il 1940 e il 1945 mentre lui stesso si trovava in Africa nelle forze alleate a combattere contro il nazifascismo.

Ci troviamo in Polonia, seconda guerra mondiale, è in corso l'assedio di Stalingrado, e noi seguiamo i partigiani che si nascondono nelle foreste. Leggiamo della vita dura nei boschi, della speranza di questi partigiani, della fame, del freddo, delle battaglie, di chi muore per la causa e di chi tradisce per dare da mangiare alla famiglia. Non è soltanto un libro sulla resistenza, ma anche un libro in cui l'autore esorta alla rinascita di un'Europa unita, senza nazionalismi. Il titolo è quello che usa un partigiano, ex studente, che sta scrivendo un libro sulla loro lotta e spiega "per educazione europea intende le bombe, i massacri, gli ostaggi fucilati, gli uomini costretti a vivere nelle tane come bestie." Ma è anche un libro che esorta alla speranza, al non imbruttirsi per colpa della guerra o del male che ci circonda, ma di guardare sempre al bello della vita: l'amore, i libri, la musica, ben consapevoli che ci saranno sempre guerre, ma ci saranno anche persone che lotteranno credendo nella pace, la fratellanza e la solidarietà.

"Come sarà il mondo nuovo?"
"Sarà un mondo senza odio."
"Occorrerà ammazzare parecchia gente, allora..."
"Occorrerà ammazzare parecchia gente, sì."
"Ma l'odio ci sarà sempre... Ce ne sarà ancora di più."
"Allora non li ammazzeranno. Li guariranno. Daranno loro da mangiare. Costruiranno delle case per loro. Daranno loro musica e libri. Gli insegneranno a essere buoni. Hanno imparato l'odio, potranno imparare la bontà."

[Nasim · Rating 4 out of 5]

روايت قشنگي از جنگ جهاني دوم!در جاي جاي كتاب اميد به آزادي و برادري و دنياي بدون جنگ و كينه پر رنگه و با اين همه هنوز تنها رنگ پر رنگ دنياي آدما جنگ و كينه است!
روزي مي رسد كه ديگر هرگز جنگي اتفاق نمي افتد...هرگز!فقط موسيقي و كتاب مي ماند؛و نان براي همه،محبت و آغوش گرم برادري" "

[Agnes · Rating 5 out of 5]

Bellissimo ! Dolcissimo nella sua realtà. Poesia pura!

[Masalcı · Rating 5 out of 5]

Okurken izliyormuşsun gibi bir his yaratıyor. Direnişi anlatan en iyi kitaplardan biri. Hemingway’a haksızlık etmek istemem ama öyle!

[Korcan Derinsu · Rating 5 out of 5]

Romain Gary’nin ilk romanı “Polonya’da Bir Kuş Var” (romanın orijinal ismi “Avrupa Eğitimi” ve bence içeriğini çok daha doğru yansıtıyor bu arada) savaşın ortasında büyümek zorunda kalan Janek’in hikâyesini anlatıyor. Babası bir gün dönmeyince, ormanda Nazilere direnen partizanlarla yaşamaya başlayan Janek savaş koşullarında hem değişiyor hem dönüşüyor hem de onlarca çirkin şeye tanıklık ediyor. Gary’nin bence en büyük başarısı (1945 gibi savaşın henüz tam bitmediği bir tarihte yazılması dışında) şiddeti doğrudan göstermek yerine arka planda sabit bir uğultu gibi tutması Böylece karakterlerin sessizlikleri, korkuları ve dirençleri daha çok hissediliyor. Sadece Janek değil Zosia, Dobranski, Moniek ve Augustus gibi unutulmaz karakterlerin yolculuğuna da dahil ediyor bizi yazar. Romana dair en sevdiğim şeylerden birisi de bu oldu. Uzun uzun anlatmadan o karaktere dair ufacık bir şeyle (Moniek’in keman çalması, Dobranski’nin gördüklerini anlatmak için roman yazmaya çalışması vs.) duyguları harekete geçirmeyi başarıyor Gary. Her şeyin yıkıldığı korkunç bir dünyada onca şeye rağmen umudu da elden bırakmıyor asla. Gary’nin sonradan imzası haline dönüşecek oyunbaz ve ironik tarzından uzak olsa da hem bir ilk kitap olarak hem de insanlığa dair söyledikleriyle fazlasıyla etkileyici bir metin bence. Savaş edebiyatı içindeki yeri de kesinlikle çok özel.

[Conceição Puga · Rating 5 out of 5]

Publicado em 1945, o livro apresenta um olhar sensível e humano sobre os horrores da guerra e a força daqueles que lutaram contra a opressão.

Romain Gary trabalha a humanidade das personagens, incluindo os seus dilemas morais e existenciais, que faz com que a obra vá além de um mero relato de guerra, tornando-se uma reflexão sobre a resistência, a dignididade e a capacidade humana de encontrar luz mesmo nos tempos mais sombrios.

Apesar da dureza da história, há um fio de esperança que a torna ainda mais poderosa.

[Dragos C Butuzea · Rating 4 out of 5]

romain gary este un mare scriitor. unul nu foarte preocupați de stil, ci de a lovi cu mesaje direct în sensibilitatea descoperită a cititorului. „stilul“ său nu stă în cuvinte, ci în poveste. începe să povestească, povestește și zbang! te lovește cu măciuca, amintindu-ți de umanitate, de sentimente, de emoții - dar mai ales că sunt lucruri importante în viață pe care le uităm cu toții.
iar romain gary este aici să ți le amintească și să gândești asupra lor.

„educație europeană“ - tradus la noi groapa bunei speranțe - este primul său roman, apărut în 1945, pentru care a primit premiul criticii franceze. scriitorul l-a scris în război, ca aviator combatant, în anglia. jean-paul sartre a fost entuziasmat de roman și l-a numit romanul rezistenței.

se petrece în polonia, în pădurea wilno (vilnius este orașul natal al scriitorului), unde se ascunde rezistența poloneză. aici poposește tânărul janek twardowski (14 ani), adoptat de oamenii care-i sabotează pe naziști. este 1942 și începe bătălia de la stalingrad. câteva tipuri umane sunt unite în pădurea aceasta sub singurul țel de a rezista. în buncăre subpământene, în miez de iarnă, hrăniți doar cu cartofi - tânărul janek îl întâlnește pe povestitorul student dobranski, o întâlnește pe zosia, prostituata minoră care smulge informații de la nemți și pe un neamț bătrân pianist. poezie, muzică și dragoste - iată educația pe care o primește în pădure, printre frig și moarte.

Universitățile europene au fost leagănul civilizației! Dar mai există și o altă educație europeană, aceea pe care o primim acum: plutoanele de execuție, sclavia, tortura, violul - distrugerea a tot ceea ce face viața frumoasă. (p.77)

Educație europeană, pentru el, sunt bombele, masacrele, ostatecii împușcați, oamenii siliți să trăiască în gropi,ca animalele... Eu însă, eu primesc provocarea. Poate să-mi spună cine vrea și cât vrea că libertatea, demnitatea, onoarea de a fi om, în fine, toate astea nu sunt decât povești pentru copii, un basm pentru care oamenii se lasă uciși. Adevărul e că există clipe în istorie, clipe ca astea pe care le trăim, în care tot ceea ce îl împiedică pe om să dispere, tot ceea ce îi îngăduie să mai creadă și să continue a trăi, are nevoie de-o ascunzătoare, de-un refugiu. Acest refugiu, e, câteodată, un simplu cântec, un poem, o muzică, o carte. (p.66)

În Europa avem cele mai vechi catedrale, cele mai vechi și mai celebre universități, cele mai mari librării și, aici, în Europa, se poate căpăta cea mai bună educație - din toate colțurile lumii, se pare, vin oameni să învețe în Europa. Dar, la urma urmei, tot ce te învață această faimoasă educație europeană este cum să găsești curajul și bunele argumente, foarte valabile, foarte curate, care să ucizi un om care nu ți-a făcut nimic. (p.254)

mesajul lui gary este unul singur - că suntem oameni prin câteva lucruri simple: idealurile și speranța.
iar acestea le spune frumos, într-un roman frumos, moral, crud și optimist. ca și celelalte pe care i le-am citit: ai toată viața înainte și prima dragoste, ultima dragoste (promisiunea zorilor).

[Wal.li · Rating 4 out of 5]

Partisanen

Janek ist noch ein Kind als sein Vater gemeinsam mit ihm in einem Waldstück in der Nähe von Vilnius ein Versteck baut. Ein unterirdischer Unterschlupf wird gegraben, einigermaßen erträglich ausgestattet und mit Vorräten versehen. So oft wie möglich will der Vater nach seinem Sohn sehen. In Stalingrad wird hart gekämpft und es besteht die Hoffnung, dass die Deutschen aufgehalten werden. Doch schon nach wenigen Tagen kommt der Vater nicht mehr. Janek ist auf sich allein gestellt. Sein Vater hat ihn gewarnt, nicht ins Dorf zu gehen, und so wagt Janek sich tiefer in den Wald und trifft auf Partisanen.

Der Krieg stellt die Welt des Jungen Janek auf den Kopf, er muss sich verstecken, um sein Leben vor den Besatzern in Sicherheit zu bringen. Unter den Partisanen findet er Kameraden, die ihn in ihre Gemeinschaft aufnehmen. Sie versuchen alles, um gegen die fremden Soldaten vorzugehen, wissend, dass sie selbst keine Gnade zu erwarten haben. Für sie übernimmt Janek kleine Kurier- und Botendienste. Er lernt die etwas ältere Zosia kennen, die der Sache auf ihre Weise dient. Und er lernt auch, dass unter den Partisanen nicht jegliche Menschlichkeit verloren gegangen ist.

Der Roman ist erstmalig wohl schon zum Ende oder kurz nach Ende des zweiten Weltkriegs erschienen. Später gab es weitere Fassungen. Der Autor selbst ist zwar selbst in Vilnius geboren. Die Eltern sind allerdings schon früh nach Frankreich gegangen, wo sich der Autor zu Beginn des zweiten Weltkriegs zum Kampfpiloten ausbilden ließ und während der Besatzung Frankreichs von Groß Britannien aus seine Einsätze flog. So ist der Roman zwar nicht direkt autobiografisch, aber schon hautnah und eindringlich von den Ereignissen des zweiten Weltkriegs geprägt. Beklemmend geradeaus wird geschildert wie es im Krieg zugeht, dass manchmal kaum eine Chance aufs Überleben besteht. Und doch strahlt in seltenen Momenten etwas Hoffnung und Menschlichkeit auf. Die Partisanen entwickeln eine beeindruckende Resistenz. Doch ihren Kampf gegen die Nazi-Besatzer bezahlen viele mit dem Leben. Dieser Roman, der so nahe an den Ereignissen geschrieben geschrieben wurde, dass man annehmen kann, einiges wird sich zumindest so ähnlich zugetragen haben, verdient jede Aufmerksamkeit.

4,5 Sterne

[Maru · Rating 4 out of 5]

Bao người chờ đợi - 2019:
Những câu chuyện tưởng tượng đôi khi làm tôi lạc đề...
Gary đã mô tả một chiến tranh tàn khốc hoàn toàn khác. Tôi biết nó đúng. Tôi chưa trải qua chiến tranh, nhưng tôi biết nó đúng... Ai cũng có lựa chọn... Nhưng đôi khi, ta cứ nghĩ lựa chọn này là bắt buộc... ta sợ hy sinh... hoặc giả ta đang nghĩ ta làm điều đúng đắn... Chúng chỉ là những đứa trẻ, nhưng chúng đã trải qua bản năng tàn ác của con người...

Bao người chờ đợi - 2023:
Tôi quyết định đọc lại bản dịch của NXB Thuận Hóa để so sánh khác biệt giữa hai ấn bản. Những câu chuyện được bổ sung trong phiên bản sau bao gồm cả những tình tiết ấn tượng nhất, bao gồm cả câu chuyện về bác sĩ Twardowski và Zosia, “truyền thuyết” về Nadedja, và lần đầu Janek giết người. Cũng có một số chi tiết khác như miêu tả chi tiết của Janek về đội du kích, giúp tăng hình dung của người đọc về nhân vật và bối cảnh. Tuy nhiên ấn bản 1943 đã có những chi tiết nền móng đắt giá, tập trung vào những sự đối nghịch đạo đức giữa lý tưởng của đội du kích và hậu quả lên dân thường, ví dụ như đoạn hội thoại giữa ông bố giàu có và cậu con trai du kích đang bị sốt rét, tình huống giữa lính du kích và cô vợ trẻ của ông luật sư giàu có, hay câu chuyện về bao khoai tây có được nhờ “bán đứng bạn bè”.

[Foad Ansari · Rating 2 out of 5]

یک داستان نه چندان پر کشش در خصوص جنگ جهانی دوم