What do you think?
Rate this book
Aicea-i și raiul, și iadul
„Reconfirmându-și talentul de prozatoare și interesul pentru inovație, Paula Erizanu vine cu un surprinzător docu-fiction, un adevărat roman istoric, alcătuit dintr-un uriaș puzzle de mărturii. Vocile, fermecător de autentice, ale supraviețuitorilor unei lumi măturată de abuzuri, deportări, jafuri, prinsă între războaie (inclusiv cel din Ucraina) transmit un paradoxal și reconfortant sentiment al vieții care răzbește prin încercările istoriei, luând-o mereu de la capăt. Cu multă discreție, autoarea arată saltul cultural și civic făcut de copii crescuți în sărăcia și violența unei societăți tradiționale pe care o schimbă treptat.
„Aicea-i și raiul, și iadul” este o carte esențială pentru a înțelege nu doar ultima sută de ani de singurătate ai Republicii Moldova, aflată la confluența între culturi și etniii, ci și identitatea și deschiderea spre lume a moldovenilor, statornici și în același timp, migratori, cosmopoliți și legați de teritoriul lor.” (Gabriela Adameșteanu)
„„Aicea-i și raiul, și iadul” nu e doar un titlu de carte, ci adevărul in nuce cu privire la condiția umană. Ca o Șeherezadă contemporană, Paula Erizanu colecționează poveștile emoționante ale celor din jurul ei și le spune mai departe, pentru a le salva. Densă, articulată pe mai multe voci, care se împletesc într-o țesătură narativă de mare diversitate umană, această docudramă istorică și socială, încadrată într-o ramă autobiografică, impresionează prin autenticitate. Nu doar roman și nu doar confesiune autobiografică, ci și una, și alta, în proporții bine dozate, cartea Paulei Erizanu oferă o secțiune transversală prin întregul secol XX, răsfrânt în destinele unor oameni obișnuiți, condamnați să suporte Istoria ale cărei victime devin. Un caleidoscop tulburător al demnității și ticăloșiei umane, în care lumina și întunericul nu sunt niciodată absolute, ci desfăcute în nenumărate stadii intermediare.” (Carmen Mușat)
„Mărturiile culese de Paula Erizanu ne demonstrează încă o dată că moldovenii știu despre trecutul lor mai mult de la alții și mai puțin de la oamenii locului. Pentru prima dată vocile minorităților, ale marginalilor, ale refugiaților și ale emigranților se împletesc într-o poveste comună care vine să umple găurile albe ale unui secol basarabean. „O carte care crește”, spune Paula Erizanu, și chiar asta este, o carte care ne face mai conștienți.” (Tatiana Țîbuleac)
„Aicea-i și raiul, și iadul” este o carte esențială pentru a înțelege nu doar ultima sută de ani de singurătate ai Republicii Moldova, aflată la confluența între culturi și etniii, ci și identitatea și deschiderea spre lume a moldovenilor, statornici și în același timp, migratori, cosmopoliți și legați de teritoriul lor.” (Gabriela Adameșteanu)
„„Aicea-i și raiul, și iadul” nu e doar un titlu de carte, ci adevărul in nuce cu privire la condiția umană. Ca o Șeherezadă contemporană, Paula Erizanu colecționează poveștile emoționante ale celor din jurul ei și le spune mai departe, pentru a le salva. Densă, articulată pe mai multe voci, care se împletesc într-o țesătură narativă de mare diversitate umană, această docudramă istorică și socială, încadrată într-o ramă autobiografică, impresionează prin autenticitate. Nu doar roman și nu doar confesiune autobiografică, ci și una, și alta, în proporții bine dozate, cartea Paulei Erizanu oferă o secțiune transversală prin întregul secol XX, răsfrânt în destinele unor oameni obișnuiți, condamnați să suporte Istoria ale cărei victime devin. Un caleidoscop tulburător al demnității și ticăloșiei umane, în care lumina și întunericul nu sunt niciodată absolute, ci desfăcute în nenumărate stadii intermediare.” (Carmen Mușat)
„Mărturiile culese de Paula Erizanu ne demonstrează încă o dată că moldovenii știu despre trecutul lor mai mult de la alții și mai puțin de la oamenii locului. Pentru prima dată vocile minorităților, ale marginalilor, ale refugiaților și ale emigranților se împletesc într-o poveste comună care vine să umple găurile albe ale unui secol basarabean. „O carte care crește”, spune Paula Erizanu, și chiar asta este, o carte care ne face mai conștienți.” (Tatiana Țîbuleac)
322 pages, Paperback
First published January 1, 2025
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
January 2, 2026
#2025#62
„Aicea-i și raiul, și iadul” de Paula Erizanu este o carte necesară, una dintre acele lecturi care nu se parcurg în grabă, ci se citesc cu răgaz și cu multă reflecție. Aveam nevoie de o astfel de carte pentru a înțelege mai bine propria țară și istoria ei recentă.
Volumul urmărește istoria Moldovei din ultimii 100 de ani, spusă nu prin date seci sau analize academice, ci printr-o colecție de mărturii. Tocmai această abordare îi dă forță: istoria mare este filtrată prin viețile oamenilor obișnuiți, prin amintiri despre războaie, foamete, deportări, comunism, tranziție și prezent. Fiecare voce aduce un fragment de adevăr, iar împreună conturează o imagine dureroasă, dar autentică.
Cartea este lipsită de ficțiune, iar această onestitate o face cu atât mai valoroasă. Nu încearcă să îndulcească realitatea și nici să ofere explicații definitive. Arată o Moldovă prinsă între extreme, unde „raiul” și „iadul” coexistă permanent, uneori chiar în aceeași viață.
A fost o lectură pe care am întins-o pe parcursul a aproape două luni, nu din lipsă de interes, ci pentru că fiecare mărturie cere timp de asimilare. Este genul de carte care te obligă să te oprești, să reflectezi și să te confrunți cu adevăruri incomode despre trecutul apropiat.
„Aicea-i și raiul, și iadul” este o carte profund umană și necesară, care te ajută să înțelegi nu doar istoria Moldovei, ci și mentalitățile, rănile și contradicțiile care încă ne definesc.
„Aicea-i și raiul, și iadul” de Paula Erizanu
Editura Cartier
„Aicea-i și raiul, și iadul” de Paula Erizanu este o carte necesară, una dintre acele lecturi care nu se parcurg în grabă, ci se citesc cu răgaz și cu multă reflecție. Aveam nevoie de o astfel de carte pentru a înțelege mai bine propria țară și istoria ei recentă.
Volumul urmărește istoria Moldovei din ultimii 100 de ani, spusă nu prin date seci sau analize academice, ci printr-o colecție de mărturii. Tocmai această abordare îi dă forță: istoria mare este filtrată prin viețile oamenilor obișnuiți, prin amintiri despre războaie, foamete, deportări, comunism, tranziție și prezent. Fiecare voce aduce un fragment de adevăr, iar împreună conturează o imagine dureroasă, dar autentică.
Cartea este lipsită de ficțiune, iar această onestitate o face cu atât mai valoroasă. Nu încearcă să îndulcească realitatea și nici să ofere explicații definitive. Arată o Moldovă prinsă între extreme, unde „raiul” și „iadul” coexistă permanent, uneori chiar în aceeași viață.
A fost o lectură pe care am întins-o pe parcursul a aproape două luni, nu din lipsă de interes, ci pentru că fiecare mărturie cere timp de asimilare. Este genul de carte care te obligă să te oprești, să reflectezi și să te confrunți cu adevăruri incomode despre trecutul apropiat.
„Aicea-i și raiul, și iadul” este o carte profund umană și necesară, care te ajută să înțelegi nu doar istoria Moldovei, ci și mentalitățile, rănile și contradicțiile care încă ne definesc.
„Aicea-i și raiul, și iadul” de Paula Erizanu
Editura Cartier
August 12, 2025
Un roman istoric care trebuie citit de toți românii ( mai ales de cei din Republica Moldova).
La o discuție cu o Bucureșteancă am primit întrebarea “de ce așa tare aveți nevoie de cetățenia noastră română”, formularea asta m-a făcut să cred ca puțini știu istoria R.Moldova, tânăra generație nu cunoaște cum a ajuns această bucată de pământ în mâini străine
Povești de viață, istorii reale ale oamenilor care în vremuri tare grele rămânea oameni!
P.S. pregătiți și cutia cu șervețele
La o discuție cu o Bucureșteancă am primit întrebarea “de ce așa tare aveți nevoie de cetățenia noastră română”, formularea asta m-a făcut să cred ca puțini știu istoria R.Moldova, tânăra generație nu cunoaște cum a ajuns această bucată de pământ în mâini străine
Povești de viață, istorii reale ale oamenilor care în vremuri tare grele rămânea oameni!
P.S. pregătiți și cutia cu șervețele
January 7, 2026
O lectură foarte plăcută, cu ajutorul căreia putem (re)descoperi Moldova ♡ atâtea povești de viață, unele deosebit de sensibile și care trebuie gândite, înțelese. Sunt atât de multe evenimente care au fost pricina unor dureri, sufletești și fizice, de neșters în memoria colectivă, și care ar trebui studiate mai mult.
Unele povești sunt exemple, modele de urmat, altele sunt istorii triste, pe care nu am vrea să le trăim. Unele îți aduc aminte de copilărie, altele îți dau curaj și putere, speranța la un viitor.
Cred că va fi pentru mult timp cartea mea preferată tocmai datorită acestor povești, unele de o simplitate usturătoare, dar din care putem învăța atât de multe lucruri ☆☆☆☆☆
Unele povești sunt exemple, modele de urmat, altele sunt istorii triste, pe care nu am vrea să le trăim. Unele îți aduc aminte de copilărie, altele îți dau curaj și putere, speranța la un viitor.
Cred că va fi pentru mult timp cartea mea preferată tocmai datorită acestor povești, unele de o simplitate usturătoare, dar din care putem învăța atât de multe lucruri ☆☆☆☆☆
November 27, 2025
Parcă am trăit câteva zeci de vieți citind cartea asta, deși pe alocuri parcă citeam despre mine, membri a familiei sau prieteni. Periculos de citit în public, că mi-au dat lacrimile de câteva ori.
March 20, 2026
Dacă ar fi să recomand o carte care ar descrie CLAR și cultura și istoria Moldovei contemporane, cartea aceasta ar fi de recomandat… pentru cei cu păreri aberante în comentariile de pe facebook și insta când vine vorba de Moldova😃😃
Pupici✌🏻
Pupici✌🏻
September 8, 2025
Excelentă!!!! Emoționantă și pe alocuri tulburătoare. O carte care m-a făcut să văd că știam mult prea puține despre țara vecină, Republica Moldova.
February 14, 2026
Atenție! Conține memorii foarte dureroase, foarte prețioase ale naratorilor, sângerează la fiecare pagină și prezintă niște traume de ne-imaginat.
Îmi amintește de Secondhand Time: The Last of the Soviets de Svetlana Alexievich care a primit și Premium Nobel
Asta fiind spuse - este neinteligibilă pentru o cititoare amatoare ca și mine, am plimbat cartea multe luni cu mine, citind cite putin dar este extrem de dureroasă, înșirată, trauma dumping cum se zice....
Îmi amintește de Secondhand Time: The Last of the Soviets de Svetlana Alexievich care a primit și Premium Nobel
Asta fiind spuse - este neinteligibilă pentru o cititoare amatoare ca și mine, am plimbat cartea multe luni cu mine, citind cite putin dar este extrem de dureroasă, înșirată, trauma dumping cum se zice....
October 5, 2025
O carte care m-a mișcat profund. Merita să fie citită de oricare moldovean. Totuși prin câte au trecut oamenii unei țări atât de mici și neînsemnate
October 25, 2025
o carte care te trece prin multe vieți, multe povești. pare că stai și-i asculți tu însuți pe oamenii ăștia.
November 12, 2025
The power of stories and storytelling. I simply cannot wait for this book to be translated to English so I can gift it to all my non-Romanian speaking friends
May 13, 2026
Ce m-au suprins plăcut încă de la început sunt vocile autentice ale personajelor. Când am terminat cartea, am simțit că eu sunt cea care a stat de vorbă direct cu oamenii aceștia. Chiar de la început, într-o lume în care un personaj vorbește și nouă limbi, o lume unde sigur se vorbește română varietatea moldovenească și sigur se amestecă cu mai multe limbi (personajele vorbesc română, rusă, idiș, franceză, kazahă, chineză), proza, cu toate acestea, dispare și eu “ascult” o voce care, datorită construcției impecabile, este fidelă spațiului și timpului.
Cartea este o colecție de povești despre migrații repetate spre și dinspre, despre oameni care-și caută veșnic pe cineva: soția, tatăl, verișoara, din Moldova și România până în Kazahstan, Canada și Israel, iar spre sfârșit SUA, Africa și Palestina. Cu frică, șoptit, ascuns, cu neîncredere. M-am regăsit în povestea verișoarei care a emigrat în Israel și nu găsea leuștean pentru zeamă. De la zeci de ani distanță, iată-l pe leuștean. Și eu sunt verișoara asta și eu emigrez și nu găsesc leuștean nici eu, cutreier piețe după dughene obscure unde alți emigranți din cine știe ce țări își vând bizarele mărfuri și sper ca una din țările astea să știe de leuștean.
Apoi alt personaj vorbește cu o altă voce, la fel de autentică, unică. Este o măiestrie să construiești o proză cu o limbă mereu fidelă personajului și în același timp fără să distragă atenția de la poveste.
Limba dispare cu totul și rămâi doar cu imaginile istoriei dure, o mamă cu pieptul secat de lapte cu un sugar în brațe alergând pe un câmp gol ca să scape de cei care o vor moartă pentru că e evreică. Orice direcție duce spre aceeași destinație: moartea ei și a copilului. Dar ceva o salvează pentru că ea povestește în prezent. În câteva pagini te scufunzi până peste cap în istorie și te sufoci până când câteva cuvinte în rusă îți dau voie să respiri și să plângi.
Fiecare capitol este un episod în care m-am transpus în istorie, am urmărit altă poveste personală (un fel de Netflix pe care îl construiam în minte), o altă voce, memorie și durere. Sunt episoade despre supraviețuiri incredibile dar și despre multă traumă și pierdere.
Oamenii sunt duși, se duc singuri, pe sus, pe jos, cu biciclete construite din piese găsite pe câmpul războiului, te miri cum dar circulă între Siberia și București după familie, după viață, siguranță, casă, pământ și tot timpul după ei duhuri care vorbesc altă limbă, îi urmăresc parcă nu ca să le ia viața, nici măcar identitatea și să le dea alta, ci ca să le ia chiar sufletul.
Cu cât poveștile se duc mai mult în adâncul istoriei, cu atât crește diversitatea numelor și a originilor. Moldova e un nod de întâlnire dintre oameni din toate colțurile istoriei dar care se simt acasă și iubesc Moldova fără să conteze în ce limbă se petrece asta. În sfârșit, omul și povestea sunt mai aproape, iar limbile, în definitiv niște sisteme de convenții, se duc în spate, în umbră.
Asculți poveștile astea de supraviețuire, oameni ajunși la bătrânețe prin minuni cosmice pentru că viețile lor încep cu moarte, multă multă moarte.
După jumătatea cărții, personajele își spun propriile povești și pe ale altora, un cor pe mai multe voci.
Ce rămâne după terminarea cărții este emoția întâlnirii cu iadul și raiul din destinele oamenilor.
Cartea este o colecție de povești despre migrații repetate spre și dinspre, despre oameni care-și caută veșnic pe cineva: soția, tatăl, verișoara, din Moldova și România până în Kazahstan, Canada și Israel, iar spre sfârșit SUA, Africa și Palestina. Cu frică, șoptit, ascuns, cu neîncredere. M-am regăsit în povestea verișoarei care a emigrat în Israel și nu găsea leuștean pentru zeamă. De la zeci de ani distanță, iată-l pe leuștean. Și eu sunt verișoara asta și eu emigrez și nu găsesc leuștean nici eu, cutreier piețe după dughene obscure unde alți emigranți din cine știe ce țări își vând bizarele mărfuri și sper ca una din țările astea să știe de leuștean.
Apoi alt personaj vorbește cu o altă voce, la fel de autentică, unică. Este o măiestrie să construiești o proză cu o limbă mereu fidelă personajului și în același timp fără să distragă atenția de la poveste.
Limba dispare cu totul și rămâi doar cu imaginile istoriei dure, o mamă cu pieptul secat de lapte cu un sugar în brațe alergând pe un câmp gol ca să scape de cei care o vor moartă pentru că e evreică. Orice direcție duce spre aceeași destinație: moartea ei și a copilului. Dar ceva o salvează pentru că ea povestește în prezent. În câteva pagini te scufunzi până peste cap în istorie și te sufoci până când câteva cuvinte în rusă îți dau voie să respiri și să plângi.
Fiecare capitol este un episod în care m-am transpus în istorie, am urmărit altă poveste personală (un fel de Netflix pe care îl construiam în minte), o altă voce, memorie și durere. Sunt episoade despre supraviețuiri incredibile dar și despre multă traumă și pierdere.
Oamenii sunt duși, se duc singuri, pe sus, pe jos, cu biciclete construite din piese găsite pe câmpul războiului, te miri cum dar circulă între Siberia și București după familie, după viață, siguranță, casă, pământ și tot timpul după ei duhuri care vorbesc altă limbă, îi urmăresc parcă nu ca să le ia viața, nici măcar identitatea și să le dea alta, ci ca să le ia chiar sufletul.
Cu cât poveștile se duc mai mult în adâncul istoriei, cu atât crește diversitatea numelor și a originilor. Moldova e un nod de întâlnire dintre oameni din toate colțurile istoriei dar care se simt acasă și iubesc Moldova fără să conteze în ce limbă se petrece asta. În sfârșit, omul și povestea sunt mai aproape, iar limbile, în definitiv niște sisteme de convenții, se duc în spate, în umbră.
Asculți poveștile astea de supraviețuire, oameni ajunși la bătrânețe prin minuni cosmice pentru că viețile lor încep cu moarte, multă multă moarte.
După jumătatea cărții, personajele își spun propriile povești și pe ale altora, un cor pe mai multe voci.
Ce rămâne după terminarea cărții este emoția întâlnirii cu iadul și raiul din destinele oamenilor.
April 15, 2026
Am dat patru stele, dar altfel ar fi trebuit sau dau doar vreo trei, trase de par si acelea. Sper ca la un moment dat sa fie scoasa o a doua editie, la o alta editura, care chiar sa se ocupe de comoara construita de Paula Erizanu.
In primul rand, o carte, daca o scrii, iti doresti sa ajunga la sufletele cat mai multor cititori. Cartea aceasta, asa cum este publicata, va ajunge la foarte putini. Ca sa o citesti, sa o intelegi si apoi sa iti dai seama de valoarea ei, trebuie sa stii bine istorie - Istoria Republicii Moldova - trebuie sa intelegi bine limba folosita, cu toate regionalismele si cu toate interferentele din rusa. Eu am avut norocul sa am aceste doua atu-uri si tot mi-a fost greu. Structura cartii nu ajuta nici ea prea mult. Pare o invalmaseala de amintiri ale unora si altora. Tot materialul acela brut pentru care autoarea a facut probabil un efort urias sa il adune, trebuia sa fie structurat si pieptanat. Poate si explicatii adaugate, poate si harti, poate si mai multe note de subsol.
O gramada de fire incalcite nu sunt o tesatura. Imi doresc sincer ca la un moment dat sa citesc cartea intr-o editie noua, ingrijita de cineva care chiar intelege ce este acolo (nici nu mai spun de problemele tehnice, fraze repetate din loc in loc).
Chiar este nevoie ca in Romania oamenii obisnuiti sa afle si sa stie mai multe despre ce s-a intamplat in Republica Moldova, aceasta carte ar fi putut fi o punte buna peste ape, dar deocamdata nu este.
In primul rand, o carte, daca o scrii, iti doresti sa ajunga la sufletele cat mai multor cititori. Cartea aceasta, asa cum este publicata, va ajunge la foarte putini. Ca sa o citesti, sa o intelegi si apoi sa iti dai seama de valoarea ei, trebuie sa stii bine istorie - Istoria Republicii Moldova - trebuie sa intelegi bine limba folosita, cu toate regionalismele si cu toate interferentele din rusa. Eu am avut norocul sa am aceste doua atu-uri si tot mi-a fost greu. Structura cartii nu ajuta nici ea prea mult. Pare o invalmaseala de amintiri ale unora si altora. Tot materialul acela brut pentru care autoarea a facut probabil un efort urias sa il adune, trebuia sa fie structurat si pieptanat. Poate si explicatii adaugate, poate si harti, poate si mai multe note de subsol.
O gramada de fire incalcite nu sunt o tesatura. Imi doresc sincer ca la un moment dat sa citesc cartea intr-o editie noua, ingrijita de cineva care chiar intelege ce este acolo (nici nu mai spun de problemele tehnice, fraze repetate din loc in loc).
Chiar este nevoie ca in Romania oamenii obisnuiti sa afle si sa stie mai multe despre ce s-a intamplat in Republica Moldova, aceasta carte ar fi putut fi o punte buna peste ape, dar deocamdata nu este.
March 29, 2026
Mi-a placut foarte mult aceasta carte. M-am regasit in multe dintre istoriile povestite, pentru ca imi sunt foarte cunoscute aceste realitati traite in copilaria anilor '89 - '90, inclusiv perioada petrecuta in Kamchatka si apoi in Moldova. Pentru mine, aceasta carte valoreaza cît mai multe manuale de istorie, deoarece ofera o perspectiva vie si reala asupra trecutului. Consider aceasta carte ar trebui citita de fiecare român atît din Moldova cît si din România.
March 22, 2026
It was not the easiest read for me, the issue being the darkness and uneasiness of most of the life stories. But then again, this is how life is. Definitely, most times, not a fairytale.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 - 14 of 14 reviews