M-a făcut mama existențialist

by Constantin Cheianu

”Unde se ascunde adevăratul eu al ființei umane? E întrebarea pe care era simulacrelor o face și mai acută, și mai plină de temei. Scena vizibilă a vieții noastre pare să nu aibă culise, totul se vede pe social media. Dar cât adevăr e în expresiile vizibilului? Până unde trișăm pentru a arăta bine? Constantin Cheianu săvârșește un extraordinar act de curaj. Dincolo de imaginea de prozator confirmat, de jurnalist de temut, de publicist și dramaturg intrat deja în canon, dezvăluie eul său intim – vulnerabil, cuprins de temerea bolii și a morții, fragil, dar și nemaipomenit de puternic prin onestitatea și necruțarea cu care-și chestionează viața și-și confruntă propriile neputințe. Parcursul existențial al artistului și scriitorului într-un spațiu plin de impostură, încărcat de perfidie, cu o moștenire sovietică dezastruoasă, nu poate fi unul ușor de înțeles, simplu de evaluat. Suntem cu toții suma traumelor noastre, suntem purtătorii ecourilor din vocile celor care ne-au însoțit și ghidat existența. Adevărul lui Constantin Cheianu este și adevărul nostru. În expunerea lui de o sinceritate șocantă, răscolitoare, ne simțim rușinați de propriile lașități, ne simțim atenționați asupra propriilor dependențe, ne întâlnim cu angoasele și poate marile noastre regrete. De aceea, lectura este incomodă, stânjenitoare, dar și terapeutică. Gustul amar pe care-l trezesc aceste confesiuni este însoțit de recunoștința și admirația pentru o lecție învățată despre demnitate și curaj.” (Nina Corcinschi)

140 pages, Paperback

First published January 1, 2025

Reviews

[Taisia Crudu · Rating 5 out of 5]

#2025#26
“Când scriam celelalte cărți, eram cu gândul la cititori, acum mă gândesc în primul rând la mine, la mântuirea mea.”

Un jurnal plin de confesiuni dintre cele mai sincere, fără filtre, fără perdea. Autorul își prezintă gândurile, amintirile în stare brută. Într-o lume în care aparențele au căpătat o mai mare însemnătate decât viața însăși, iată o carte de memorii în care scopul principal este înțelegerea de sine și propria mântuire. Însă, odată cu descoperirea traumelor și frustrărilor autorului, cititorul face o introspecție și a propriilor trăiri.

“Să mori fără a te fi înțeles mi se pare mai grav decât să mori fără a te fi realizat. A te înțelege, de fapt, reprezintă poate una dintre cele mai mari realizări ale unui om.”

Mulțumesc pentru sinceritatea și curajul de care ați dat dovadă punând pe file gânduri și trăiri pe care mulți le poartă în adâncul lor temându-se să le recunoască chiar și pentru ei înșiși, pe când Dumneavoastră ați cutezat să le împărtășiți și cu alții.

“M-a făcut mama existențialist. jurnal, memorii, confesiuni” de Constantin Cheianu

[Lucia Chirița · Rating 5 out of 5]

Am rezonat cu textul și m-am regăsit în majoritatea situațiilor descrise de autor, în special cele legate de copilărie. Am citit, am simțit și am conștientizat multe adevăruri mai mult sau mai puțin dureroase, pe care le purtăm cu noi pe parcursul anilor și care ne opresc, uneori, din a ținti mai sus, doar pentru că părinții noștri nu ne-au spus că suntem buni, Cu anii aceasta transformându-se într-o nevoie de validare externă.
Pentru că sunt un cititor mediocru evit să fac recenzii la cărți și autori, dar pentru că autorul a tot jonglat cu ideea unui “scriitor mediocru “, m-am simțit atacată/vizată.
A fost ca un “tăiat de aripi “ pentru mine sau alții ca mine care-și pun întrebări “existențiale” și ajung să renunțe pentru că se consideră mai puțin buni sau sunt alții care aduc mai multă plusvaloare decât ei.

[Patricia · Rating 4 out of 5]

M-a perturbat această carte și m-a întristat în același timp duritatea autorului cu care își judecă operele, dar poate într-un final sunt și eu un cititor mediocru ce nu a înțeles nimic.