What do you think?
Rate this book
Elefantul lui Carol cel Mare. Un anti-manual de istorie
- GenresHistory
160 pages, Unknown Binding
Published May 20, 2025
About the author
Cătălin Pavel
30 books144 followersCătălin Pavel (n. 1976) este scriitor și arheolog. A urmat studii doctorale și postdoctorale la Univ. of Oxford, Univ. Paris 1 Panthéon-Sorbonne, Institutul Arheologic Albright din Ierusalim, Univ. Hamburg și Colegiul Noua Europă din București. A participat la săpături arheologice în țară, în Germania, Franța, Anglia, Maroc, Israel și în special în Turcia (la Milet, Gordion și, în 2005–2010, la Troia). A predat arheologie, artă clasică și teme arheologice în literatură în București, Cluj și Atlanta, iar în prezent este conferențiar universitar la Univ. „Ovidius” din Constanța, unde coordonează doctorate și conduce săpăturile arheologice ale universității la Histria. Romane: Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas, 2010, Premiul de debut Bibliofagia/UniCredit, tr. fr. de F. Courriol, La septième partie du monde, Éditions Non Lieu, 2017), Nicio clipă Portasar (Cartea Românească, 2015), Trecerea (Cartea Românească, 2016, Premiul „Ziarul de Iași”, nominalizat la Premiile USR), Chihlimbar (Polirom, 2017, Premiul USR, Dobrogea), Toate greșelile care se pot face (Humanitas, 2022, Premiul USR, Dobrogea). Li se adaugă volumul de proză scurtă Adevărul despre vacanțe (Humanitas, 2023). Lucrări de specialitate: Describing and Interpreting the Past – European and American Approaches to the Written Record of the Excavation, Ed. Univ. din București, 2010); Dicţionar de mitologie greco-romană: Zei, eroi, mituri (coautor și coeditor, Corint, 2011); Arheologia iubirii: De la Neanderthal la Taj Mahal (Humanitas, 2019, nominalizată la Premiile „Observator cultural”, tr. fr. de J.-L. Courriol, Archéologie de l’amour, Éditions de l’Aube, 2022, tr. it. de B. Mazzoni, L’archeologia dell’amore, Neo Edizioni, 2022); Animalele care ne fac oameni: Blană, cozi și pene în arheologie (Humanitas, 2021; Premiul Societății de Științe Istorice din România, nominalizat la premiile Monica Lovinescu). A tradus din germană romanul lui Volker Weidermann, Ostende 1936 (Cartea Românească, 2022). Cele mai recente cărți ale sale, și singurele care merită citite, sunt un roman de aventuri pentru copii de 8-13 ani, Muntele cu uși (Humanitas Junior, 2024) și o carte pentru liceeni și studenți (Elefantul lui Carol cel Mare. Un anti-manual de istorie, ART, 2025).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
May 22, 2026
Ce profesor cool tre’ să fie Cătălin Pavel, dacă are „live” fie și numai jumătate din verva pe care o emană scrierile lui. Zău că mi-ar fi plăcut să-l ascult din amfiteatru – căci abordarea ludică și dezinhibată a istoriei, cu asociațiile neașteptate, umorul sănătos și ironia fină ajută adesea mult mai mult procesul de învățare decît morga academică (și o spun cu oarecare invidie pe studenții lui, amintindu-mi de propriile studii, căci, urmînd cursurile unui liceu de filologie-istorie prin anii 80, am dat și examenul de treaptă și bacalaureatul la istorie și-mi amintesc cum recitam mecanic anii de domnie, de războaie și alte alea sub duș, la plimbare în parc și pe unde mă mai nimeream).
Elefantul lui Carol cel Mare e scrisă cu dezinvoltura cu care ne-a obișnuit autorul, care ne previne încă din subtitlu că avem în față un anti-manual de istorie, de vreme ce definiția ei, a istoriei vreau să zic, e ascunsă în povestea unui pachiderm care a trăit acum aproape două milenii. Care e definiția aceea nu spun, că nu-mi plac spoilerele 😊, așa cum n-o să dezvălui nici legătura dintre istorie, căpcăuni și prichindei, ori dintre Nero și usturoi, ori dintre ghilotină și Moromeți și nici pe cea dintre multidisciplinaritate și familia Addams.
Am să notez doar cîteva idei răzlețe, sperînd că vor incita la lectură:
- Un proverb vest-african de mare actualitate (și de mare tristețe) în contextul tuturor năzbîtiilor care se petrec în lume : „Pînă cînd leii o să aibă și ei istorici, poveștile vînătorești vor glorifica întotdeauna vînătorul.”
- O discretă sfidare a timpului făcută de un poet din vremea lui Robespierre pe nume André Chénier care, cînd vine timpul să fie urcat pe eșafod, pune un semn la cartea pe care o citea în așteptarea călăului.
- O clasificare a evenimentelor istorice istorice în categorii: evenimente de tip „lebăda neagră” (termen împrumutat de la Nassim Taleb), imprevizibile și de mare impact (ciuma neagră, Primul Război Mondial, căderea comunismului etc.); evenimente de tip „rinocer gri”, incluzînd catastrofe așteptate să se întîmple mai devreme sau mai tîrziu (ca pandemia COVID) sau de tip „rege-dragon”, care ar fi putut fi prevenite dacă se luau în seamă semnele prevestitoare (Marea Depresie, explozia de la Cernobîl); în fine, evenimente de tipul „elefantul lui Carol cel Mare”, în care cauzele nu au efect, ideile revoluționare nu se continuă (realismul sculpturii minoice „băiatul de la Palaikastro”, disecțiile pe cadavre începute în Egipt de medicul Herophilos cu un mileniu și jumătate mai înainte de reluarea lor în Europa).
- O poveste cu aer de legendă urbană, dar adevărată, cea a inginerului japonez Tsutomu Yamaguchi, singurul supraviețuitor al ambelor bombe atomice, prezent la Hiroshima în ziua catastrofei și întors la Nagasaki chiar înainte de cea de-a doua și care a trăit pînă la 93 de ani.
- În fine, cîteva concluzii decupate din decupajul autorului (cine a citit cartea știe ce -am bîlbîit eu acolo 😊): istoria studiază oamenii (sau ar trebui s-o facă); contextul este esențial în interpretarea datelor istorice, care, cu toate acestea nu vor putea fi interpretate cu obiectivitate totală, dar vor fi puse mereu de către istoric în slujba adevărului:
Și închei cu citatul care încheie și cartea, și care ilustrează perfect interesul meu, extrem de diletant, dar statornic, pentru istorie:
Elefantul lui Carol cel Mare e scrisă cu dezinvoltura cu care ne-a obișnuit autorul, care ne previne încă din subtitlu că avem în față un anti-manual de istorie, de vreme ce definiția ei, a istoriei vreau să zic, e ascunsă în povestea unui pachiderm care a trăit acum aproape două milenii. Care e definiția aceea nu spun, că nu-mi plac spoilerele 😊, așa cum n-o să dezvălui nici legătura dintre istorie, căpcăuni și prichindei, ori dintre Nero și usturoi, ori dintre ghilotină și Moromeți și nici pe cea dintre multidisciplinaritate și familia Addams.
Am să notez doar cîteva idei răzlețe, sperînd că vor incita la lectură:
- Un proverb vest-african de mare actualitate (și de mare tristețe) în contextul tuturor năzbîtiilor care se petrec în lume : „Pînă cînd leii o să aibă și ei istorici, poveștile vînătorești vor glorifica întotdeauna vînătorul.”
- O discretă sfidare a timpului făcută de un poet din vremea lui Robespierre pe nume André Chénier care, cînd vine timpul să fie urcat pe eșafod, pune un semn la cartea pe care o citea în așteptarea călăului.
- O clasificare a evenimentelor istorice istorice în categorii: evenimente de tip „lebăda neagră” (termen împrumutat de la Nassim Taleb), imprevizibile și de mare impact (ciuma neagră, Primul Război Mondial, căderea comunismului etc.); evenimente de tip „rinocer gri”, incluzînd catastrofe așteptate să se întîmple mai devreme sau mai tîrziu (ca pandemia COVID) sau de tip „rege-dragon”, care ar fi putut fi prevenite dacă se luau în seamă semnele prevestitoare (Marea Depresie, explozia de la Cernobîl); în fine, evenimente de tipul „elefantul lui Carol cel Mare”, în care cauzele nu au efect, ideile revoluționare nu se continuă (realismul sculpturii minoice „băiatul de la Palaikastro”, disecțiile pe cadavre începute în Egipt de medicul Herophilos cu un mileniu și jumătate mai înainte de reluarea lor în Europa).
- O poveste cu aer de legendă urbană, dar adevărată, cea a inginerului japonez Tsutomu Yamaguchi, singurul supraviețuitor al ambelor bombe atomice, prezent la Hiroshima în ziua catastrofei și întors la Nagasaki chiar înainte de cea de-a doua și care a trăit pînă la 93 de ani.
- În fine, cîteva concluzii decupate din decupajul autorului (cine a citit cartea știe ce -am bîlbîit eu acolo 😊): istoria studiază oamenii (sau ar trebui s-o facă); contextul este esențial în interpretarea datelor istorice, care, cu toate acestea nu vor putea fi interpretate cu obiectivitate totală, dar vor fi puse mereu de către istoric în slujba adevărului:
Criza face parte din istorie ca dunga din zebră.
Cauza oricărei întîmplări minuscule este întreaga istorie a universului de pînă la ea.
Nimeni nu se poate feri de istorie.
Și închei cu citatul care încheie și cartea, și care ilustrează perfect interesul meu, extrem de diletant, dar statornic, pentru istorie:
...adevăratul motiv pentru care studiem istoria este, poate, întrebarea asta: „Și-apoi ce s-a mai întîmplat?”
November 16, 2025
Mi-a fost dată spre lectură. Acum trebuie să o restitui. O fac cu greu... Cred că o să-mi cumpăr un exemplar - mi-a plăcut prea mult. Cum scrie și ilustrează Cătălin Pavel nu o mai face niciun alt arheolog-poet 💫
September 17, 2025
O carte despre disciplina istorie, un anti-manual, o incursiune in modul de gandire a istoricului.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews