What do you think?
Rate this book
#kazim
Una din temele obsesive ale lui Andrei Zbîrnea este continua destructurare interioară, pulverizarea în internet, în rețele de socializare, în jocuri pe computer. ásha și kazim, cele două personaje care vertebrează volumul, sunt eroii unei lumi pixelate, inconsistente, în care nu mai există o singură realitate, ci mai multe, intricate în marele corp al iluziei. Într-una totul e impregnat de cețurile lui Antonioni, în alta poți ghici tânjirea după miracol din Călăuza lui Tarkovski, în alta sunt fluxurile de știri ale lumii actuale, în alta demonstrațiile din Piața Taksim comunică subteran cu atentatele lui Breivik. Andrei Zbîrnea scrie despre convulsiile din real life, precum si despre acelea din second life, decupând cu precizie cuvinte și texturi, scoțând fluturi din scalpuri și performând fără efort pe trapezele culturii înalte. (Ioana Nicolaie)
Poeziile lui Andrei Zbîrnea sunt un portal care duce într-o lume a atacurilor de panică, a șocurilor anafilactice sufletești și, până la urmă, a celei mai pure frici. Dihaniile care ne pasc dintre rânduri suntem chiar noi, cei care ne punem piedici singuri, cei care ne aflăm „la un bemol distanță de pierderea lucidității“. Cele două personaje, Ásha și Kazim, puternic ancorate în timpul aproape prezent, frământat, al unor războaie, al unor lupte de stradă, sunt două pretexte care îi permit poetului să fie el însuși în interiorul poveștilor despre ceilalți. Imaginile poetice se construiesc prin asocieri brutale, proaspete, aerul aproape miroase a praf de pușcă și a dragoste, a focuri de armă într-un câmp de maci. Dincolo de versuri, Andrei rămâne un soi de terorist poetic, sentimental, care împarte temător cadavre de hârtie în stânga și în dreapta, pe fundalul unei muzici venite din alte lumi. (Lavinia Bălulescu)
Andrei Zbîrnea e atent ca puțini alți poeți de azi la tăietura grafică a versului, pe care o „joacă” în toate felurile posibile – încât textele lui îți iau ochii încă înainte de a le citi. Dar, dincolo de tehnicismul acesta grafic, impresia mea că Zbîrnea e un confesiv pur-sânge care încearcă din răsputeri să se camufleze. Nu reușește, din fericire – ba chiar îl scapă gura într-un rând, când o spune pe șleau: „confesiunea e singura ta armă”. Poemele lui sunt, așadar, ale unui confesiv terorizat de propria confesiune – de care fuge în toate felurile: dedicând poeme confraților, citându-i, făcându-le exerciții de admirație („să scriem poeme de brumaru / pe zidurile pentagonului”, spune el undeva), comentând știri din ziare, adnotând filme şi muzici – adică depersonalizându-se pe cât îi stă în puteri. Însă fără succes – fiindcă poemele lui sunt cât se poate de personale. Și de (post)confesive. Cu ele şi prin ele, Zbîrnea și-a găsit un sunet numai al lui în poezia recentă. (Radu Vancu)
Zbîrnea câştigă în jocul cu filme şi cărţi pentru că îl tratează postmodern, cu detaşare ironică şi critică subversivă. La el şi viaţa este tot un lichid cu fâţ-fâţ aberant. Dotat cu ochi poetici exoftalmici, el vede tot, la 360 de grade. Marea armă este însă veninul cinic: nici nu tâmpit nu se va încumeta să muşte din poezia lui. Cei mai deştepţi vor descoperi o minunată serie de scurt-metraje finisate până la subţierea esenţială. Într-o lume a distracţiei industrializate, poezia poate face furori cu reveruri scurte, năucitoare. Citeşti la serviciu, râzi (de tine) acasă. (Felix Nicolau)
Poeziile lui Andrei Zbîrnea sunt un portal care duce într-o lume a atacurilor de panică, a șocurilor anafilactice sufletești și, până la urmă, a celei mai pure frici. Dihaniile care ne pasc dintre rânduri suntem chiar noi, cei care ne punem piedici singuri, cei care ne aflăm „la un bemol distanță de pierderea lucidității“. Cele două personaje, Ásha și Kazim, puternic ancorate în timpul aproape prezent, frământat, al unor războaie, al unor lupte de stradă, sunt două pretexte care îi permit poetului să fie el însuși în interiorul poveștilor despre ceilalți. Imaginile poetice se construiesc prin asocieri brutale, proaspete, aerul aproape miroase a praf de pușcă și a dragoste, a focuri de armă într-un câmp de maci. Dincolo de versuri, Andrei rămâne un soi de terorist poetic, sentimental, care împarte temător cadavre de hârtie în stânga și în dreapta, pe fundalul unei muzici venite din alte lumi. (Lavinia Bălulescu)
Andrei Zbîrnea e atent ca puțini alți poeți de azi la tăietura grafică a versului, pe care o „joacă” în toate felurile posibile – încât textele lui îți iau ochii încă înainte de a le citi. Dar, dincolo de tehnicismul acesta grafic, impresia mea că Zbîrnea e un confesiv pur-sânge care încearcă din răsputeri să se camufleze. Nu reușește, din fericire – ba chiar îl scapă gura într-un rând, când o spune pe șleau: „confesiunea e singura ta armă”. Poemele lui sunt, așadar, ale unui confesiv terorizat de propria confesiune – de care fuge în toate felurile: dedicând poeme confraților, citându-i, făcându-le exerciții de admirație („să scriem poeme de brumaru / pe zidurile pentagonului”, spune el undeva), comentând știri din ziare, adnotând filme şi muzici – adică depersonalizându-se pe cât îi stă în puteri. Însă fără succes – fiindcă poemele lui sunt cât se poate de personale. Și de (post)confesive. Cu ele şi prin ele, Zbîrnea și-a găsit un sunet numai al lui în poezia recentă. (Radu Vancu)
Zbîrnea câştigă în jocul cu filme şi cărţi pentru că îl tratează postmodern, cu detaşare ironică şi critică subversivă. La el şi viaţa este tot un lichid cu fâţ-fâţ aberant. Dotat cu ochi poetici exoftalmici, el vede tot, la 360 de grade. Marea armă este însă veninul cinic: nici nu tâmpit nu se va încumeta să muşte din poezia lui. Cei mai deştepţi vor descoperi o minunată serie de scurt-metraje finisate până la subţierea esenţială. Într-o lume a distracţiei industrializate, poezia poate face furori cu reveruri scurte, năucitoare. Citeşti la serviciu, râzi (de tine) acasă. (Felix Nicolau)
- GenresRomanian Literature
102 pages, Paperback
First published October 24, 2014
11 people want to read
About the author
Andrei Zbîrnea
19 books105 followersScriitor, jurnalist și promotor cultural născut în 1986, la Urziceni. Din 2018, manager de proiect al atelierului de poezie Mornin’ Poets. Începând cu 2021, moderează întâlniri de poezie în cadrul FILIT, iar din 2023, ediții de Poetic Hub organizate de Cărturești. Din 2024, secretar general al PEN România și reprezentant în Young Writers Committee din PEN International. Coordonatorul volumelor Antologeek (2024, 2025). Din 2025, are în grijă colecția de poezie Arcane a Editurii pentru Artă și Literatură. Scrie despre trupe muzicale și albume de nișă în revistele „Familia“ și „Matca“. Fan Borussia Dortmund. Studiază limba suedeză în timpul liber și e fascinat de tot ce înseamnă Scandinavia.
Volume de poezie publicate: Rock în Praga (2011), #kazim – contemporani cu primăvara arabă (2014), Turneul celor cinci națiuni (2017), Pink Pong (2019, volum trilingv, coautor: Claus Ankersen) și nick cave@bergen (2021).
Instagram: @andrei.zbirnea Site: www.andreizbirnea.ro
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
February 3, 2022
O simfonie postmodernă în care confesivul, dragostea, politicul, istoria și binomul real/virtual se întrepătrund (aproape) fără de cusur. Andrei Zbîrnea, infestat probabil de la Caragiale, vede enorm și simte monstruos, dar se preface că nu îi pasă prea mult. Și o face doar cât să își incite cititorul la un mai avid interes față de lumea în care trăiește.
Read
January 5, 2015După debutul cu volumul de poeme „Rock în Praga” (2011), Andrei Zbîrnea revine la Editura Herg Benet, cu o poezie a deconstrucţiei şi a disipării eului în haosul tot mai derutant al lumii contemporane, fără să îi imprime o notă de lamentaţie. În „#kazim (contemporani cu primăvara arabă)” (2014), prin vocea personajelor Ásha și Kazim, poetul devine pur şi simplu un observator al realităţii şi, departe de a merge în căutarea timpului pierdut, încearcă să ofere o soluţie personală pentru adaptarea la noul mediu fragmentar în care trăim. Andrei Zbîrnea propune o poezie a prezentului, pe care nici nu-l urăşte, nici nu-l iubeşte, ci şi-l asumă cu maturitate, încercând să-i descopere şi părţile bune, şi cele rele, un prezent în care este loc pentru orice, dar în care s-au şi spulberat toate siguranţele anterioare. Este o lume a violenţei acceptate tacit, dar în care poate încă să îşi mai facă loc un strop de poezie. O poezie a contemporanilor cu protestul, cu violenţa, cu totalitarismul ce a căpătat feţe noi, cu uriaşa deschidere a tehnologiei.
Volumul este structurat în trei părţi, cu fiecare dintre ele realizându-se o scufundare şi mai profundă în „second life”, adică în chiar realitatea alternativă în care ne place tot mai mult să ne refugiem. „Zabrinskie Point”, prima parte a volumului, trasează aproape brutal cadrul noii realităţi: viaţa pare un meci de tenis (eventual un meci de tenis pe calculator), iar primul set te aruncă direct în noua realitate a dezintegrării: nu alegem pastila roşie, nu preferăm pasul curajos al îmbrăţişării realităţii aşa cum este, ci alegem pastila albastră, a minunatei ignoranţe, ce ne oferă confortul călduţ al traiului de azi pe mâine, în care nu trebuie să-ţi ridici probleme majore. Andrei Zbîrnea critică extrem de subtil anumite aspecte ale epocii contemporane, cum ar fi dependenţa de calculatoare, ce riscă să ne transforme pe noi înşine în nişte maşinării, incapabili chiar de a mai recepta la intensitate normală evenimente dramatice: revoluţiile nu vor mai nici măcar date la televizor, vor fi pur şi simplu distribuite pe Tweeter. Am depăşit de mult Visul American, atât de acerb criticat şi el, căzut în derizoriu şi deconspirat pentru ipocrizia sa. America nu mai este de actualitate, spune poetul (întrebarea ar fi ce a mai rămas de actualitate?). În principiu, nimic nu pare a ne mai impresiona, actualitatea se epuizează în câteva like-uri şi după câteva comment-uri anemice. Poemele din „Zabrinskie Point” sunt poeme ale anulării oricărei siguranţe, în acest secol în care orice statistică dă greş. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/pe-fast-forw...)
Volumul este structurat în trei părţi, cu fiecare dintre ele realizându-se o scufundare şi mai profundă în „second life”, adică în chiar realitatea alternativă în care ne place tot mai mult să ne refugiem. „Zabrinskie Point”, prima parte a volumului, trasează aproape brutal cadrul noii realităţi: viaţa pare un meci de tenis (eventual un meci de tenis pe calculator), iar primul set te aruncă direct în noua realitate a dezintegrării: nu alegem pastila roşie, nu preferăm pasul curajos al îmbrăţişării realităţii aşa cum este, ci alegem pastila albastră, a minunatei ignoranţe, ce ne oferă confortul călduţ al traiului de azi pe mâine, în care nu trebuie să-ţi ridici probleme majore. Andrei Zbîrnea critică extrem de subtil anumite aspecte ale epocii contemporane, cum ar fi dependenţa de calculatoare, ce riscă să ne transforme pe noi înşine în nişte maşinării, incapabili chiar de a mai recepta la intensitate normală evenimente dramatice: revoluţiile nu vor mai nici măcar date la televizor, vor fi pur şi simplu distribuite pe Tweeter. Am depăşit de mult Visul American, atât de acerb criticat şi el, căzut în derizoriu şi deconspirat pentru ipocrizia sa. America nu mai este de actualitate, spune poetul (întrebarea ar fi ce a mai rămas de actualitate?). În principiu, nimic nu pare a ne mai impresiona, actualitatea se epuizează în câteva like-uri şi după câteva comment-uri anemice. Poemele din „Zabrinskie Point” sunt poeme ale anulării oricărei siguranţe, în acest secol în care orice statistică dă greş. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/pe-fast-forw...)
November 14, 2017
"te-ai trezit mult prea devreme ai ieșit din așternutul
moale cu teama victimei urmărită de lunetist lunetistul
nu-și băuse cafeaua cu lapte era legat de mâini și de
picioare
nu orice adiere te apropie de coala de hârtie unele nici
măcar nu zgârie gheața [...]
în jurul
tău orologiul se
oprește
iar larvele se transformă în nimfe"
moale cu teama victimei urmărită de lunetist lunetistul
nu-și băuse cafeaua cu lapte era legat de mâini și de
picioare
nu orice adiere te apropie de coala de hârtie unele nici
măcar nu zgârie gheața [...]
în jurul
tău orologiul se
oprește
iar larvele se transformă în nimfe"
April 9, 2021
Frumos volum de poezie, cu două personaje interesante.
Read
January 17, 2015„Volumul constituie o serie de referințe muzicale și literare (cine n-a ascultat Riverside, cine nu i-a citit pe Roberto Bolaño sau Antonio Lobo Atunes s-o facă rapid!) care oferă indicii celui care se încumetă să deslușească vastele cărări ale poeziei. Până la urmă, e în regulă să nu ”deconspirăm” poetul, pentru că nu vom ști niciodată ”ce a vrut să zică”, oricât ne-ar plăcea nouă să le știm pe toate și să fim păreriști experimentați. Am o vagă idee că Andrei Zbîrnea ne strecoară prin cotloanele pieselor ale acelor mecanisme de supraviețuire; pe scurt, ni le prezintă sincer și deschis pe ale lui, fiind alcătuite din hashtag-uri adoptate de majoritatea generațiilor care coexistă pe planetă.”
de la sursă: Andrei Zbîrnea – #kazim (contemporani cu primăvara arabă) – SemneBune http://semnebune.ro/2014/andrei-zbirn...
de la sursă: Andrei Zbîrnea – #kazim (contemporani cu primăvara arabă) – SemneBune http://semnebune.ro/2014/andrei-zbirn...
Displaying 1 - 5 of 5 reviews