What do you think?
Rate this book
Rephelimii #1 II
Provocarea II
Trădări. Minciuni. Secrete. Nu poți scăpa de trecut.
Legătura neobișnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, și Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei și a-și ajuta fratele să-și îndeplinească misiunea. Coșmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenția ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraș, dar și de Umbre, ființe aflate la granița dintre Viață și Moarte, care o urmăresc în permanență și ucid fără milă.
Numărul Rephelimilor din Wolfcraft crește.
Însă cine spune adevărul și cine încearcă să o manipuleze?
Legătura neobișnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, și Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei și a-și ajuta fratele să-și îndeplinească misiunea. Coșmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenția ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraș, dar și de Umbre, ființe aflate la granița dintre Viață și Moarte, care o urmăresc în permanență și ucid fără milă.
Numărul Rephelimilor din Wolfcraft crește.
Însă cine spune adevărul și cine încearcă să o manipuleze?
424 pages, Paperback
First published November 1, 2014
2 people are currently reading
78 people want to read
About the author
Simona Stoica
19 books774 followersS-a născut în noiembrie 1991. După ce studiile de economie începute s-au dovedit împotriva unei direcții creative, decide să urmeze cursurile Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.
Alumna AIESEC Bucuresti – 3 ani de voluntariat pe Comunicare si Alumni Development.
Fondator, editor şi redactor la palarisme.ro.
Împrăştiată, dar creativă, cu nasul în cărţi şi mereu pe fugă. Încăpăţânată şi cu un doctorat în Sarcasm. Duşmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căştile în urechi oriunde merge, imaginaţia o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.
Alumna AIESEC Bucuresti – 3 ani de voluntariat pe Comunicare si Alumni Development.
Fondator, editor şi redactor la palarisme.ro.
Împrăştiată, dar creativă, cu nasul în cărţi şi mereu pe fugă. Încăpăţânată şi cu un doctorat în Sarcasm. Duşmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căştile în urechi oriunde merge, imaginaţia o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 27 of 27 reviews
April 2, 2015
Acest al doilea volum m-a facut sa imi placa din ce in ce mai mult Provocarea. Am inceput sa inteleg, am inceput sa vad mai bine prin toata ceata. Chiar daca si aici inca mai sunt multe intrebari la care nu primesti raspuns, este altceva. Credeti-ma in acest al doilea volum, am trait efectiv cateva scene dintre care una mi s-a parut reala. Parca in fata mea era acea creatura si o auzeam, ii simteam mirosul, eram oripilata de ceea ce vad, frica imi pulsa in trup, pentru moment mi-a stat inima, si uitandu-ma la fereastra am simtit ca cineva ma urmareste. Autoarea a reusit sa creeze o realitate, si pentru asta toate bilele albe din lume. Nu ma asteptam, sincera sa fiu, ca poate jongla cu mintea cititorului. Dar creeaza acest efect! Aici se vede calitatea unui autor. Cititi scena de la pagina 279 din volumul doi si veti vedea cat de reala pare. Aprecieri autoarei!
January 28, 2015
CE E CU FINALUL ALA? AM NEVOIE DE VOLUMUL 2! ACUM!
August 10, 2016
Fiind o iubitoare a genului fantasy-chiar dacă pasiunea mea pentru acest gen de cărți s-a mai estompat puțin-, mi-am dorit extrem de mult aceste cărți. Nu le-am citit nici măcar descrierea și totuși le-am vrut. Pot spune că a fost un fel de „dragoste la prima vedere”, pentru că, atunci când le-am văzut prima dată pe internet, știam că sunt niște cărți bune, niște cărți diferite. Am avut acel sentiment care-mi spunea că îmi va plăcea acest roman. Și mi-a plăcut. De multă vreme caut o poveste fantasy diferită, originală, care să mă atragă prin autenticitatea ei, nu prin temele clișeice abordate. L-am găsit pe acesta, un roman cu o poveste care mi-a depășit așteptările, cu un stil complex, cu subiecte diferite. Cu alte cuvinte, genul de roman pe care-l căutam.
În ultima vreme, cele mai frumoase surprize literare le primesc de la editura Herg Benet, care începe să devină preferata mea. Precum toate cărțile pe care le-am citit până acum de la această editură, acestea au avut o structură aparte, diferită, impresionantă chiar. Conținutul poveștii a fost detaliat și distinct. Mulți au început să privească cu un ușor dispreț, datorită duzinelor de „capodopere” clișeice care au tot apărut, genul fantasy.Trebuie să recunosc că, până și eu am început să mă îndepărtez de acest gen literar, deoarece începea să-mi provoace o oarecare repulsie, pentru că mereu citeam aceleași banalități repetate la infinit. Stilurile autorilor semănau atât de mult, încât mă făceau să mă întreb dacă nu cumva e un singur autor cel care le scrie. Acest roman a făcut diferență. Acest roman mi-a amintit de ce iubesc atât de mult genul fantasy și m-a făcut să resimt trăirile pe care le aveam atunci când citeam o carte cu adevărat bună.
Ideea autoarei de a creea noi creaturi fantastice mi s-a părut inspirată și originală. Rephelimii sunt niște ființe supranaturale care seamănă cu celelalte, dar, în același timp se deosebesc de ele. La început, i-am asemănat cu Vânătorii de Umbre ai Cassandrei Clare, dar, pe urmă, mi-am dat seamă cu nu au aproape nimic în comun cu aceștia, că sunt niște ființe total diferite. Sunt niște creaturi de care e imposibil să nu te îndrăgostești. Asasini. Creaturi nemiloase. Creaturi perfecte.
Pe parcursul ambelor volume m-am ciocnit de o avalanșă de sentimente. Confuzie, furie, plăcere, atracție, ură, tristețe, amuzament. Toate ambalate bine și apoi aruncate către mine. Au fost momente când citeam de două ori același paragraf ca să mă asigur că nu mi-a scăpat niciun amănunt. Am devenit la un moment dat atât de confuză, încât nici nu mai știam ce să cred. Cred că acesta a fost și scopul autoarei: să zăpăcească cititorul, să-l poarte printre filele cărțiilor și să-l îndrepte către un stagiu slab de nebunie. Toate aceste senzații erau înlocuite incredibil de repede cu altele, iar apoi cu altele, lăsând în urma lor doar o umbră slabă. Asta am simțit: niște emoții care se luptau, se contraziceau reciproc și creau o adevărată încurcătură în mintea mea. Când întâlnești o astfel de carte, atunci poți fi sigur/ă că e cea potrivită, că e o carte diferită, că e o carte aproape perfectă.
Acțiunile și intrigile au fost predominante pe tot parcursul romanului, descrierile nu au fost deranjant de plictisitoare, dar au fost amănunțite și scrise bine, iar romance-ul…Ei bine, a fost puțin, dar nu iritant de mult. În primul volum nu a apărut aproape deloc, iar în al doilea și-a făcut simțită prezeța extrem de puțin, fapt ce m-a bucurat enorm. Dacă accentul s-ar fi pus mai mult pe relația „imposibilă” de dragoste și ar fi fost descris acest sentiment deranjant de mult, atunci, acest roman nu mi-ar mai fi plăcut atât de mult și, probabil că m-ar fi enervat. Mă așteptam chiar să mă „ciocnesc” de un triunghi amoros iritant, dar nu am făcut-o -încă un lucru care m-a făcut să iubesc și mai mult romanul- .Așa, în acestă cantitate, toate elementele au fost aranjate perfect, presărate exact acolo unde a fost nevoie de ele, astfe încât, povestea a avut de toate.
Stilul autoarei a fost unul superb și, în același timp, halucinant. Aceasta transpune totul atât de frumos, atât de detaliat și atent. Am adorat, efectiv, pasajele descriptive și narative, am adorat tot, chiar și chestiile care m-au enervat. Pur și simplu, am simțit că sunt una cu personajele. M-am identificat cu ele, le-am trăit alegerile. Pe la mijlocul romanului mă simțeam ca și Desiree, simțeam că mă aflu la granița dintre realitate și ficțiune. Nu mai distigeam realul de fictiv și minciuna de adevăr atunci când citeam cartea.
Simțeam că toate personajele ascund câte ceva, că nu pot crede nimic din ce spun. Simțeam că mă vor dezamăgi sau că mă vor lua prin surprindere. Și chiar au făcut-o. Majoritatea evenimentelor din roman m-au luat total prin surprindere, au fost neașteptate. Orice aș fi bănuit că se va întâmpla în următoarele pagini, era extrem de departe de ceea ce se întâmpla cu adevărat. Am fost într-o alertă continuă, exact ca atunci când vizionezi un film cu mult suspans. Simțeam că nu pot înțelege personajele, pentru că aveau niște gânduri mult prea obscure. La un moment dat, i-am asociat cu o ceată de criminali, care încercau să supraviețuiască indiferent de costuri. Neîncredere și minciună. Tensiune, suspans, trădare, certuri…
A fost un roman plin de intrigi și suspans. A fost genul de carte a cărui film mi-l proiectam în minte, iar, în locul cuvintelor, în mintea mea zburau imagini. Dacă această carte ar ajunge să fie ecranizată, ar ieși un film genial. A fost genul de carte pe care o simți. M-au trecut fiori atunci când Umbrele îi atacau pe cei 4 prieteni, pentru că totul părea atât de real, părea că se desfășoară în fața ochilor mei pe un ecran imens. Am simțit o ciudată tristețe atunci când mi-am dat seama că prietenia personajelor se estompa sub ochii mei din cauza tensiunii și a minciunilor. Au fost momente când mă enervau certurile dintre caractere, acestea fiind foarte frecvente. Am avut un sentiment ciudat atunci când mi-am dat seama că acele personaje nu vor mai fi la fel după anumite evenimente, își vor schimba atitudinea unele față de celelalte, iar neîncrederea va pune stăpânire pe ele. Așa e și în viața reală, până la urmă; unele evenimente își pun amprenta asupra noastră și ne schimbă total, asta s-a întâmplat și cu personajele acestei cărți.
Acest roman m-a făcut să trec prin toate sentimentele posibile, m-a făcut să cred că toată încurcătura va dispărea la sfârșit, punându-mi speranțele într-un final care a ajuns să-mi lase mai multe întrebări decât răspunsuri. A fost o poveste care mi-a depășit așteptările, acestea fiind oricum destul de ridicate. E un roman pe care îl recomand tuturor iubitorilor de fantasy și nu numai. Veți rămâne plăcut surprinși de originalitatea și stilul autoarei.
În ultima vreme, cele mai frumoase surprize literare le primesc de la editura Herg Benet, care începe să devină preferata mea. Precum toate cărțile pe care le-am citit până acum de la această editură, acestea au avut o structură aparte, diferită, impresionantă chiar. Conținutul poveștii a fost detaliat și distinct. Mulți au început să privească cu un ușor dispreț, datorită duzinelor de „capodopere” clișeice care au tot apărut, genul fantasy.Trebuie să recunosc că, până și eu am început să mă îndepărtez de acest gen literar, deoarece începea să-mi provoace o oarecare repulsie, pentru că mereu citeam aceleași banalități repetate la infinit. Stilurile autorilor semănau atât de mult, încât mă făceau să mă întreb dacă nu cumva e un singur autor cel care le scrie. Acest roman a făcut diferență. Acest roman mi-a amintit de ce iubesc atât de mult genul fantasy și m-a făcut să resimt trăirile pe care le aveam atunci când citeam o carte cu adevărat bună.
Ideea autoarei de a creea noi creaturi fantastice mi s-a părut inspirată și originală. Rephelimii sunt niște ființe supranaturale care seamănă cu celelalte, dar, în același timp se deosebesc de ele. La început, i-am asemănat cu Vânătorii de Umbre ai Cassandrei Clare, dar, pe urmă, mi-am dat seamă cu nu au aproape nimic în comun cu aceștia, că sunt niște ființe total diferite. Sunt niște creaturi de care e imposibil să nu te îndrăgostești. Asasini. Creaturi nemiloase. Creaturi perfecte.
Pe parcursul ambelor volume m-am ciocnit de o avalanșă de sentimente. Confuzie, furie, plăcere, atracție, ură, tristețe, amuzament. Toate ambalate bine și apoi aruncate către mine. Au fost momente când citeam de două ori același paragraf ca să mă asigur că nu mi-a scăpat niciun amănunt. Am devenit la un moment dat atât de confuză, încât nici nu mai știam ce să cred. Cred că acesta a fost și scopul autoarei: să zăpăcească cititorul, să-l poarte printre filele cărțiilor și să-l îndrepte către un stagiu slab de nebunie. Toate aceste senzații erau înlocuite incredibil de repede cu altele, iar apoi cu altele, lăsând în urma lor doar o umbră slabă. Asta am simțit: niște emoții care se luptau, se contraziceau reciproc și creau o adevărată încurcătură în mintea mea. Când întâlnești o astfel de carte, atunci poți fi sigur/ă că e cea potrivită, că e o carte diferită, că e o carte aproape perfectă.
Acțiunile și intrigile au fost predominante pe tot parcursul romanului, descrierile nu au fost deranjant de plictisitoare, dar au fost amănunțite și scrise bine, iar romance-ul…Ei bine, a fost puțin, dar nu iritant de mult. În primul volum nu a apărut aproape deloc, iar în al doilea și-a făcut simțită prezeța extrem de puțin, fapt ce m-a bucurat enorm. Dacă accentul s-ar fi pus mai mult pe relația „imposibilă” de dragoste și ar fi fost descris acest sentiment deranjant de mult, atunci, acest roman nu mi-ar mai fi plăcut atât de mult și, probabil că m-ar fi enervat. Mă așteptam chiar să mă „ciocnesc” de un triunghi amoros iritant, dar nu am făcut-o -încă un lucru care m-a făcut să iubesc și mai mult romanul- .Așa, în acestă cantitate, toate elementele au fost aranjate perfect, presărate exact acolo unde a fost nevoie de ele, astfe încât, povestea a avut de toate.
Stilul autoarei a fost unul superb și, în același timp, halucinant. Aceasta transpune totul atât de frumos, atât de detaliat și atent. Am adorat, efectiv, pasajele descriptive și narative, am adorat tot, chiar și chestiile care m-au enervat. Pur și simplu, am simțit că sunt una cu personajele. M-am identificat cu ele, le-am trăit alegerile. Pe la mijlocul romanului mă simțeam ca și Desiree, simțeam că mă aflu la granița dintre realitate și ficțiune. Nu mai distigeam realul de fictiv și minciuna de adevăr atunci când citeam cartea.
Simțeam că toate personajele ascund câte ceva, că nu pot crede nimic din ce spun. Simțeam că mă vor dezamăgi sau că mă vor lua prin surprindere. Și chiar au făcut-o. Majoritatea evenimentelor din roman m-au luat total prin surprindere, au fost neașteptate. Orice aș fi bănuit că se va întâmpla în următoarele pagini, era extrem de departe de ceea ce se întâmpla cu adevărat. Am fost într-o alertă continuă, exact ca atunci când vizionezi un film cu mult suspans. Simțeam că nu pot înțelege personajele, pentru că aveau niște gânduri mult prea obscure. La un moment dat, i-am asociat cu o ceată de criminali, care încercau să supraviețuiască indiferent de costuri. Neîncredere și minciună. Tensiune, suspans, trădare, certuri…
A fost un roman plin de intrigi și suspans. A fost genul de carte a cărui film mi-l proiectam în minte, iar, în locul cuvintelor, în mintea mea zburau imagini. Dacă această carte ar ajunge să fie ecranizată, ar ieși un film genial. A fost genul de carte pe care o simți. M-au trecut fiori atunci când Umbrele îi atacau pe cei 4 prieteni, pentru că totul părea atât de real, părea că se desfășoară în fața ochilor mei pe un ecran imens. Am simțit o ciudată tristețe atunci când mi-am dat seama că prietenia personajelor se estompa sub ochii mei din cauza tensiunii și a minciunilor. Au fost momente când mă enervau certurile dintre caractere, acestea fiind foarte frecvente. Am avut un sentiment ciudat atunci când mi-am dat seama că acele personaje nu vor mai fi la fel după anumite evenimente, își vor schimba atitudinea unele față de celelalte, iar neîncrederea va pune stăpânire pe ele. Așa e și în viața reală, până la urmă; unele evenimente își pun amprenta asupra noastră și ne schimbă total, asta s-a întâmplat și cu personajele acestei cărți.
Acest roman m-a făcut să trec prin toate sentimentele posibile, m-a făcut să cred că toată încurcătura va dispărea la sfârșit, punându-mi speranțele într-un final care a ajuns să-mi lase mai multe întrebări decât răspunsuri. A fost o poveste care mi-a depășit așteptările, acestea fiind oricum destul de ridicate. E un roman pe care îl recomand tuturor iubitorilor de fantasy și nu numai. Veți rămâne plăcut surprinși de originalitatea și stilul autoarei.
April 8, 2015
Uimit de primul volum, m-am apucat de al 2-lea imediat ce am terminat de citit prima parte. În această carte, autoare continuă să mă uimească prin noi aventuri, personaje, întorsături și încurcături.
****Spoilere****
Acțiunea continuă cu Des, care e din ce în ce mai distrasă după cele petrecute în conac. În urma aventurii, aceasta începe să aibă tot mai puțină încredere în prietenii ei, mai ales din cauza Violei, ajungând să-și dorească ca sora ei să moară. În acest volum acțiunea cade mai mult pe lumea Rephelimilor, numărul acestora crescând în Wolfcraft. Apare pe scenă Eliza, sora lui Jack Harper, care este trimisă de Azazeal pentru a distruge legătura dintre Des și fratele ei, legătură care ar putea fi letală pentru Rephelimi. Des intră în mintea Violei, are din ce în ce mai multe coșmaruri și este urmărite de Umbre, niște creaturi periculoase. Jack încearcă să o convingă să meargă în Haven, unde să o poată antrena pentru ce e mai rău.
****************
Am uitat să menționez în recenzia primului volum că romanele încep cu niște poezii foarte drăguțe care te introduc în lumea creată de autoare. Dacă am crezut că prima parte o să mă omoare, m-am înșelat. Practic, Provocarea vol 2 m-a dat peste cap la fiecare pagină. Acțiunea este atât de intensă încât e imposibil să nu trăiești cu personajele. Am auzit (și mă așteptam) că finalul romanului o să-mi întoarcă lumea cu capul în jos, așa că am decis să nu citesc ultimele pagini pentru a evita un book-hangover.
În acest volum m-am apropiat mai tare de Des, pe care am început să o înțeleg mai bine și să-mi dau seama de ce acționează așa. Ea se teme pentru prietenii ei și știe că e e magnetul care atrage tot răul spre ei.
Pe Eliza, sora lui Jack, o ador. Atitudinea ei m-a făcut să o asimilez cu Rose Hathaway din
seria lui Richelle Mead, Academia Vampirilor, fapt care m-a făcut să o iubesc și mai mult. În timpul unei lupte am crezut că o să moară, dar, slavă Simonei, nu a murit!
Eliza ne dă definiția Rephelimilor:
“– După cum poți să vezi, sunt o ființă omenească. Respir, mănânc, dorm, simt durere, dar și bucurie. Pot să plâng sau să râd, să alerg sau să dansez, doar că am abilități pe care oamenii obișnuiți nu le au. Am simțurile ascuțite, pot să aud de la mare depărtare, dar în același timp pot să simt o prezență străină de la o distanță de câteva sute de metri. Văd la fel de bine noaptea, ca și ziua, dar în întuneric mă simt mai bine, fiindcă sunt protejată și pot trece aproape nedepistată. Sunt agilă și obosesc greu, pot să depășesc în alergare chiar și un leopard, dar aceste calități au și un preț.
......
–Unii dintre noi au diferite viziuni, care ne afectează și ne zdruncină. Vedem Moartea și trebuie să o respectăm.”
Continuarea primului volum a reușit să mă uimească într-o continuare care m-a lăsat cu gura căscată de multe ori, m-a făcut să zâmbesc, să înjur, să mă bucur, să am emoții și nu în ultimul rând să trăiesc acțiunea și să-mi doresc să pot face ceva să ajut personajele. Tot ce îmi rămâne de așteptat e să cad în capcană.
Citat:
”– Știu și sunt de acord cu tine, dar nu pot să nu mă gândesc la posibilitatea că toate viețile noastre s-au desfășurat deja și noi doar urmăm un drum, un drum care a fost trasat pentru noi...”-pag. 225
****Spoilere****
Acțiunea continuă cu Des, care e din ce în ce mai distrasă după cele petrecute în conac. În urma aventurii, aceasta începe să aibă tot mai puțină încredere în prietenii ei, mai ales din cauza Violei, ajungând să-și dorească ca sora ei să moară. În acest volum acțiunea cade mai mult pe lumea Rephelimilor, numărul acestora crescând în Wolfcraft. Apare pe scenă Eliza, sora lui Jack Harper, care este trimisă de Azazeal pentru a distruge legătura dintre Des și fratele ei, legătură care ar putea fi letală pentru Rephelimi. Des intră în mintea Violei, are din ce în ce mai multe coșmaruri și este urmărite de Umbre, niște creaturi periculoase. Jack încearcă să o convingă să meargă în Haven, unde să o poată antrena pentru ce e mai rău.
****************
Am uitat să menționez în recenzia primului volum că romanele încep cu niște poezii foarte drăguțe care te introduc în lumea creată de autoare. Dacă am crezut că prima parte o să mă omoare, m-am înșelat. Practic, Provocarea vol 2 m-a dat peste cap la fiecare pagină. Acțiunea este atât de intensă încât e imposibil să nu trăiești cu personajele. Am auzit (și mă așteptam) că finalul romanului o să-mi întoarcă lumea cu capul în jos, așa că am decis să nu citesc ultimele pagini pentru a evita un book-hangover.
În acest volum m-am apropiat mai tare de Des, pe care am început să o înțeleg mai bine și să-mi dau seama de ce acționează așa. Ea se teme pentru prietenii ei și știe că e e magnetul care atrage tot răul spre ei.
Pe Eliza, sora lui Jack, o ador. Atitudinea ei m-a făcut să o asimilez cu Rose Hathaway din
seria lui Richelle Mead, Academia Vampirilor, fapt care m-a făcut să o iubesc și mai mult. În timpul unei lupte am crezut că o să moară, dar, slavă Simonei, nu a murit!
Eliza ne dă definiția Rephelimilor:
“– După cum poți să vezi, sunt o ființă omenească. Respir, mănânc, dorm, simt durere, dar și bucurie. Pot să plâng sau să râd, să alerg sau să dansez, doar că am abilități pe care oamenii obișnuiți nu le au. Am simțurile ascuțite, pot să aud de la mare depărtare, dar în același timp pot să simt o prezență străină de la o distanță de câteva sute de metri. Văd la fel de bine noaptea, ca și ziua, dar în întuneric mă simt mai bine, fiindcă sunt protejată și pot trece aproape nedepistată. Sunt agilă și obosesc greu, pot să depășesc în alergare chiar și un leopard, dar aceste calități au și un preț.
......
–Unii dintre noi au diferite viziuni, care ne afectează și ne zdruncină. Vedem Moartea și trebuie să o respectăm.”
Continuarea primului volum a reușit să mă uimească într-o continuare care m-a lăsat cu gura căscată de multe ori, m-a făcut să zâmbesc, să înjur, să mă bucur, să am emoții și nu în ultimul rând să trăiesc acțiunea și să-mi doresc să pot face ceva să ajut personajele. Tot ce îmi rămâne de așteptat e să cad în capcană.
Citat:
”– Știu și sunt de acord cu tine, dar nu pot să nu mă gândesc la posibilitatea că toate viețile noastre s-au desfășurat deja și noi doar urmăm un drum, un drum care a fost trasat pentru noi...”-pag. 225
May 2, 2015
Dacă doar un simplu cuvânt are o mare influenţă asupra noastră, ce am mai putea să spunem despre timp, despre "cel mai mare duşman" pe care o fiinţă îl poate avea, ce se joacă cu Soarta noastră fără milă?
Personajele create de Simona sunt unele foarte complexe, care evoluează treptat din toate punctele de vedere, de la o provocare la alta. Sincer, la început, nu prea ştiam cu cine să ţin, deşi aveam o mică afinitate pentru anumite personaje. Dar, acum, după ce am citit şi cea de-a doua parte, ştiu cine şi-a găsit un locşor în inima mea.
Desiree este o tânără de aproape 17 ani, care, de la un timp - mai precis, după aventura neobişnuită de la conacul Wolfmaner -, preferă şi mai mult singurătatea şi liniştea pe care i-o poate oferi întunericul, decât prezenţa surorii ei şi cea a prietenilor. Este o fire încăpăţânată, cu o personalitate puternică şi cu un simţ al ironiei de invidiat. Este genul care se aruncă cu capul înainte, fără a gândi de două ori şi fără a ţine cont de consecinţe (o chestie ce m-a cam enervat). Totuşi, pe parcurs, a învăţat cât de cât să-şi stăpânească acest impuls prostesc. Fata aceasta atrage pericolul ca un magnet!
Desiree a devenit uşor, uşor unul dintre personajele mele preferate, deşi au fost momente când doream s-o strâng de gât pentru excesiva încăpăţânare (sau prostie) de care dădea dovadă uneori. Nu mi-o pot închipui pe fata aceasta fără, cel puţin, o replică sarcastică la îndemână. Dacă e lipsită de ele, atunci e grav! Mi-a plăcut că n-a renunţat (au fost momente când ar fi putut să clacheze, dar a rezistat) şi că a luptat să-şi ţină prietenii în viaţă, indiferent dacă aceştia îi puneau, sau nu, judecata la îndoială.
Jack Harper este, pur şi simplu, Jack Harper. Este liderul Rephelimilor şi mâna dreaptă a lui Azazeal. Acesta este un tânăr cam "întunecat", ce a trecut prin multe situaţii neplăcute, pentru ca cei dragi să fie în siguranţă. Despre el, aş putea spune că este varianta masculină a lui Desiree, dar, o variantă mult mai evoluată. Este foarte stăpân pe sine, dar, în preajma fetei, această stăpânire a început să se cam zdruncine! Replicile tăioase şi pline de sarcasm nu lipsesc nici ele din peisaj. Nu trebuie ca Des să fie contracarată şi în vorbe, de un adversar pe măsură? Aşa zic şi eu.
Michael este cel mai mare din grupul Desireei, fiind ca un frate pentru aceasta. Este genul de tip care gândeşte, înainte de a lua o decizie importantă. Dintre toţi din micul grup, Michael mi-a dat impresia că ţine cu adevărat şi sincer la Des, "micuţa" lui, fiind cel mai bun prieten pe care-l poate avea cineva. Este atent, blând şi doreşte tot ce-i mai bun pentru prietenii săi, fără a-i forţa să facă ceea ce nu vor, chiar dacă, uneori, nu este de acord cu deciziile lor.
Luaţi-vă Soarta în mâini şi acceptaţi Provocarea!
E singura şansă pe care o aveţi.
Mai multe aici: http://shattering-words.blogspot.ro/2...
Personajele create de Simona sunt unele foarte complexe, care evoluează treptat din toate punctele de vedere, de la o provocare la alta. Sincer, la început, nu prea ştiam cu cine să ţin, deşi aveam o mică afinitate pentru anumite personaje. Dar, acum, după ce am citit şi cea de-a doua parte, ştiu cine şi-a găsit un locşor în inima mea.
Desiree este o tânără de aproape 17 ani, care, de la un timp - mai precis, după aventura neobişnuită de la conacul Wolfmaner -, preferă şi mai mult singurătatea şi liniştea pe care i-o poate oferi întunericul, decât prezenţa surorii ei şi cea a prietenilor. Este o fire încăpăţânată, cu o personalitate puternică şi cu un simţ al ironiei de invidiat. Este genul care se aruncă cu capul înainte, fără a gândi de două ori şi fără a ţine cont de consecinţe (o chestie ce m-a cam enervat). Totuşi, pe parcurs, a învăţat cât de cât să-şi stăpânească acest impuls prostesc. Fata aceasta atrage pericolul ca un magnet!
Desiree a devenit uşor, uşor unul dintre personajele mele preferate, deşi au fost momente când doream s-o strâng de gât pentru excesiva încăpăţânare (sau prostie) de care dădea dovadă uneori. Nu mi-o pot închipui pe fata aceasta fără, cel puţin, o replică sarcastică la îndemână. Dacă e lipsită de ele, atunci e grav! Mi-a plăcut că n-a renunţat (au fost momente când ar fi putut să clacheze, dar a rezistat) şi că a luptat să-şi ţină prietenii în viaţă, indiferent dacă aceştia îi puneau, sau nu, judecata la îndoială.
Jack Harper este, pur şi simplu, Jack Harper. Este liderul Rephelimilor şi mâna dreaptă a lui Azazeal. Acesta este un tânăr cam "întunecat", ce a trecut prin multe situaţii neplăcute, pentru ca cei dragi să fie în siguranţă. Despre el, aş putea spune că este varianta masculină a lui Desiree, dar, o variantă mult mai evoluată. Este foarte stăpân pe sine, dar, în preajma fetei, această stăpânire a început să se cam zdruncine! Replicile tăioase şi pline de sarcasm nu lipsesc nici ele din peisaj. Nu trebuie ca Des să fie contracarată şi în vorbe, de un adversar pe măsură? Aşa zic şi eu.
Michael este cel mai mare din grupul Desireei, fiind ca un frate pentru aceasta. Este genul de tip care gândeşte, înainte de a lua o decizie importantă. Dintre toţi din micul grup, Michael mi-a dat impresia că ţine cu adevărat şi sincer la Des, "micuţa" lui, fiind cel mai bun prieten pe care-l poate avea cineva. Este atent, blând şi doreşte tot ce-i mai bun pentru prietenii săi, fără a-i forţa să facă ceea ce nu vor, chiar dacă, uneori, nu este de acord cu deciziile lor.
Luaţi-vă Soarta în mâini şi acceptaţi Provocarea!
E singura şansă pe care o aveţi.
Mai multe aici: http://shattering-words.blogspot.ro/2...
March 12, 2015
Postata original pe http://readingadd.blogspot.ro/
Habar n-am daca aceasta recenzie va fi scurta sau nu, dar cu siguranta nu va fi asa lunga ca cea a primului volum.
Aceasta a doua parte, daca o pot numi asa, a fost mai buna ca prima. Mi s-a parut mai complexa, mai densa, a avut mai multa actiune, mai mult suspans si oho, mai multe personaje. Iar creierul meu n-a incetat sa faca n comparatii intre anumite momente din cartea asta si altele pe care le-am citit. Si va zic si de ce.
Cum spuneam si-n recenzia primei parti/carti, sunt cam, tare, critica. Si nu ca vreau sa o fac cu rautate, Doamne fereste! Ci pentru ca citind mult, din toate genurile si felurile, am cunoscut aproape toate ideile si modurile in care pot fi scrise, si e mai greu sa fiu surprinsa. NU spun ca n-au existat momente de originalitate in carte! Nu zic ca totul mi s-a parut cliseic si am avut parte de-un deja-vu total! Dar eu existat si clipe in care am avut puternica impresie ca am mai citit aia undeva. Si asta e valabil cand vorbim de discutiile/certurile dintre tinerii nostri protagonisti, care uneori m-au cam enervat un pic.
Partile mele preferate din carte au fost cele indopate cu actiune si suspans, pe care le-am devorat mai rau ca pe-o prajitura dupa ce am scapat de durerea de dinti. Iubesc actiunea si suspansul, asa ca neuronii mei au fost tare fericiti cand au primit din belsug. Insa au strambat si din nas, cum ziceam, la acele discutii, unele, nu toate. Ca au mai avut si sens. Acum nu intelegeti ca dialogul din carte n-are sens, dar eu vorbesc de drama, drama si drama.
Nu vreau sa vorbesc despre plot sau despre final, dar pot zice ca s-au intamplat atatea ca neuronii mei au inceput sa aiba probleme tehnice :)) Dar nu se plang, prea tare. Si adevarul e ca am devorat cartea, care e oarecum groasa, in nici trei ore. Hai, doua si ceva. Pentru ca te face curios si vrei sa stii ce se intampla.
Iar eu vreau sa stiu si astept urmatorul volum sau urmatoarele parti. Am eu cateva idei legat de ce se poate intampla, dar prefer sa le pastrez pentru mine. Pana atunci poate o cititi si voi si poate nu sunteti asa critici ca mine *laugs* A si n-am pomenit de momentele romantice din carte. Au fost cateva, dar nu suparator de multe si mi s-au parut mult mai bine scrise.
Habar n-am daca aceasta recenzie va fi scurta sau nu, dar cu siguranta nu va fi asa lunga ca cea a primului volum.
Aceasta a doua parte, daca o pot numi asa, a fost mai buna ca prima. Mi s-a parut mai complexa, mai densa, a avut mai multa actiune, mai mult suspans si oho, mai multe personaje. Iar creierul meu n-a incetat sa faca n comparatii intre anumite momente din cartea asta si altele pe care le-am citit. Si va zic si de ce.
Cum spuneam si-n recenzia primei parti/carti, sunt cam, tare, critica. Si nu ca vreau sa o fac cu rautate, Doamne fereste! Ci pentru ca citind mult, din toate genurile si felurile, am cunoscut aproape toate ideile si modurile in care pot fi scrise, si e mai greu sa fiu surprinsa. NU spun ca n-au existat momente de originalitate in carte! Nu zic ca totul mi s-a parut cliseic si am avut parte de-un deja-vu total! Dar eu existat si clipe in care am avut puternica impresie ca am mai citit aia undeva. Si asta e valabil cand vorbim de discutiile/certurile dintre tinerii nostri protagonisti, care uneori m-au cam enervat un pic.
Partile mele preferate din carte au fost cele indopate cu actiune si suspans, pe care le-am devorat mai rau ca pe-o prajitura dupa ce am scapat de durerea de dinti. Iubesc actiunea si suspansul, asa ca neuronii mei au fost tare fericiti cand au primit din belsug. Insa au strambat si din nas, cum ziceam, la acele discutii, unele, nu toate. Ca au mai avut si sens. Acum nu intelegeti ca dialogul din carte n-are sens, dar eu vorbesc de drama, drama si drama.
Nu vreau sa vorbesc despre plot sau despre final, dar pot zice ca s-au intamplat atatea ca neuronii mei au inceput sa aiba probleme tehnice :)) Dar nu se plang, prea tare. Si adevarul e ca am devorat cartea, care e oarecum groasa, in nici trei ore. Hai, doua si ceva. Pentru ca te face curios si vrei sa stii ce se intampla.
Iar eu vreau sa stiu si astept urmatorul volum sau urmatoarele parti. Am eu cateva idei legat de ce se poate intampla, dar prefer sa le pastrez pentru mine. Pana atunci poate o cititi si voi si poate nu sunteti asa critici ca mine *laugs* A si n-am pomenit de momentele romantice din carte. Au fost cateva, dar nu suparator de multe si mi s-au parut mult mai bine scrise.
March 11, 2015
Aș putea spune că nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut cât de intens este totul, nu mi-au plăcut deloc personajele care m-au făcut să trăiesc alături de ele o mulțime de sentimente și stări în numai câteva ore, nu mi-a plăcut deloc povestea ce se înfiripă între cele două personaje principale, nu mi-a plăcut că m-am cam îndrăgostit de Jack, că o înțeleg pe Desiree de ce nu vrea să se deschidă în fața lumii sau a prietenilor, nu mi-a plăcut că am început să simpatizez cu personajele secundare și, mai ales, nu mi-a plăcut că s-a terminat.
Aș putea să spun toate acestea, dar aș minți, nu?! Bine, la ultima parte chiar nu aș minți: chiar nu mi-a plăcut că s-a terminat. Dar am primit de dimineață o veste bună, așa că mă simt ”răzbunată”: Simona deja corectează manuscrisul pentru cartea a doua din seria Rephelimii - Capcana se va numi.
Am cam trăit totul la aceeași intensitate ca și Desiree, Jack, prietenii și Rephelimii. Cum să te desprinzi de acea lume, deși ai locuit acolo doar câteva ore? Cum să te desprinzi de personajele pe care ai ajuns să le iubești ca pe niște prieteni foarte dragi? Ei bine, nu o faci! Doar amâni puțin revederea. Pe curând, dragii mei Rephelimi! Eu am acceptat Provocarea!
PS: Dar voi supraviețui Capcanei?! Voi vedea.
Aș putea să spun toate acestea, dar aș minți, nu?! Bine, la ultima parte chiar nu aș minți: chiar nu mi-a plăcut că s-a terminat. Dar am primit de dimineață o veste bună, așa că mă simt ”răzbunată”: Simona deja corectează manuscrisul pentru cartea a doua din seria Rephelimii - Capcana se va numi.
Am cam trăit totul la aceeași intensitate ca și Desiree, Jack, prietenii și Rephelimii. Cum să te desprinzi de acea lume, deși ai locuit acolo doar câteva ore? Cum să te desprinzi de personajele pe care ai ajuns să le iubești ca pe niște prieteni foarte dragi? Ei bine, nu o faci! Doar amâni puțin revederea. Pe curând, dragii mei Rephelimi! Eu am acceptat Provocarea!
PS: Dar voi supraviețui Capcanei?! Voi vedea.
April 16, 2017
Am terminat Provocarea II acum câteva zile, dar am avut nevoie de ceva timp ca să-mi fac puțină ordine în gânduri, ca să mă hotărăsc ce simt de fapt în privința ei. Adevărul e că în continuare, habar n-am...
Ceea ce a funcționat foarte, foarte bine în cazul primului volum, cel puțin pentru mine, a fost stilul. Mi-a plăcut faptul că era încurcat și vag, că multe informții erau omise, mi s-a părut că ajută la crearea acelui început atractiv care e crucial pentru o serie. A fost un prim volum foarte bun din punctul ăsta de vedere... De la acest volum, însă, voiam altceva. Avusesem deja parte de mister, eram deja intrigată de serie, însă am început să-mi doresc explicații, aveam nevoie să încep să simt atașament față de lumea creată sau față de personaje, dar ca să îmi placă ceva, trebuie să-l înțeleg, măcar puțin.
Nu mă înțelegeți greșit, ceața începe să se ridice în acest volum, poveștile personajelor încep să apară, explicații despre lumea Rephelimilor sunt aproximativ suficiente. N-aș zice că sunt îndestulătoare, dar sunt destule. Însă personajele... pentru mine, marea problemă a acestui volum a fost Desiree.
Recenzia completă pe blogul meu, aici -> [link]
Ceea ce a funcționat foarte, foarte bine în cazul primului volum, cel puțin pentru mine, a fost stilul. Mi-a plăcut faptul că era încurcat și vag, că multe informții erau omise, mi s-a părut că ajută la crearea acelui început atractiv care e crucial pentru o serie. A fost un prim volum foarte bun din punctul ăsta de vedere... De la acest volum, însă, voiam altceva. Avusesem deja parte de mister, eram deja intrigată de serie, însă am început să-mi doresc explicații, aveam nevoie să încep să simt atașament față de lumea creată sau față de personaje, dar ca să îmi placă ceva, trebuie să-l înțeleg, măcar puțin.
Nu mă înțelegeți greșit, ceața începe să se ridice în acest volum, poveștile personajelor încep să apară, explicații despre lumea Rephelimilor sunt aproximativ suficiente. N-aș zice că sunt îndestulătoare, dar sunt destule. Însă personajele... pentru mine, marea problemă a acestui volum a fost Desiree.
Recenzia completă pe blogul meu, aici -> [link]
July 27, 2016
Whaaaaat? Cum să se termine așa? :o
November 25, 2015
Review Posted Also On Crazy Beautiful Reads
Mult prea socata ca sa pot scrie o recenzie asa cum se cuvine.
Doar o intrebare am : De ce Simona ? De ce ??? :(((
Update
Si mai multe secrete decat in prima parte, si mai multa actiune si tensiune la maxiiiim.
Pentru ca asa-i place Simonei sa-si trateze cititorii: cu actiune multa, suspans si multe alte cele.
In aceasta a doua parte avem parte de o lupta de supravietuire.
Daca la inceput Desiree nu isi ura sora de moarte - sau cel putin nu lasa sa arate asta -, acuma in mod sigur o face. Dupa ce in oras apar vecini noi, a caror fata pare extrem de suspecta in viziunea lui Desiree, si pe care nu ii poate inghiti sub nicio forma, lucrurile devin si mai tensionate. Cand parintii lui Des sunt invitati sa ia cina alaturi de familia Russel, acestia le trimit pe fete in cautarea lui Hope – cea care avea sa devina si colega de clasa cu Desiree – aceasta disparand subit din casa. Afara Desiree incepe sa aibe o stare de neliniste, ce mai tarziu se va dovedi fondata, intrucat o crima are loc exact in piscinei din spatele casei familiei Russel. Acela este momentul in care Sarah ia cea mai proasta decizie din viata ei, alegand sa fuga si sa-si lase sora in urma, in voia sortii. Un act gen, fie ce-o fii, macar una dintre noi sa scape cu viata. Dupa acest incident, ura si dispretul pe care Desiree le tinea in frau, devin atat de greu de retinut incat intr-un acces de furie ii marturiseste acesteia ca ar fii trebuit sa-l pe Harper s-o omoare atunci cand a avut ocazia. O marturisire ce-i scapa fara sa vrea, si astfel se dau de gol de fata cu ambele familii cum ca au fost in Wolfmaner dar asta nu pare sa o deranjeze catusi de putin pe eroina noastra, ea fiind intru totul concentrata pe Sarah. Acuzand-o nu doar o singura data, ci in repetate randuri de egoism - si aici tin sa fiu de acord cu ea. Ce fel de sora esti, daca-ti lasi sora in voia sortii, preferand sa te salvezi pe tine, daca nu una extrem de egoista si nepasatoare ? In momentul cand ajung inapoi acasa, continua sa se certe, iar intr-un moment de neatentie a lui Desiree, Sarah dezveleste oglinda din camera, dezvaluind o adevarata monstruozitate. Una care se pare ca o va baga in spital pe Sarah si le va bantui pana ce Des o va pune la pamant. Dar pana acolo mai este inca, o cale destul de lunga si multe alte inatmplari ce-ti fac inima sa stea-n loc, vor avea loc.
Pasiunea si atractia dintre Jack si Desiree iau amploare astfel incat, devine din ce in mai greu – mai mult pentru ea decat pentru el - sa-si tina sentimentele in frau. Dar totul pana la un anumit punct. In acelasi timp, Desiree tot incearca din rasputeri sa-l faca pe Harper sa-i marturiseasca adevarul despre cine si ce este ea cu adevarat, dar fara niciun rezultat. Socotind ca ar fii bine sa o aduca si sora lui, pentru a o putea supraveghea mai bine pe Des, se intoarce dincolo de Voal. Mai tarziu va regret aceasta decizie, din pacate. Cu toate ca, aceasta isi da toata silinta sa isi ajute fratele mai mare.
Relatia de prietenie dintre Michael, Derek, Sarah si Desiree se clatina din ce in ce mai mult, iar pe masura ce zilele trec, tot mai multe secrete ies la iveala. Se pare ce Desiree nu este singura care are secrete, dar cel putin ea inca incearca sa afle ce este cu adevarat si de ce este urmarita de tot mai multe creaturi – care din punctul meu de vedere sunt cam dezgustatoare, indiferent din ce punct le privesti. Doar in momentele critice va afla cine este prieten si cine dusman.
Finalul cartii este unul cat se poate de EPIC !!!!
Ar mai fii inca foarte multe de zis dar nu-mi place sa dau “din casa” asa ca nu ramane decat cititi cartea si sa aflati voi insiva ce si cum sta treaba.
English Review
Why Simona ? Whyy ?
Even more secrets, even more action and suspense that keeps you on the edge of your seat. Because that's how Simona likes to treat her readers : with a lot of action, suspense and other edgy stuff.
In this part we witness a survival battle.
If in the beginning Desiree didn't hate her sister to death - or at least if she did, she didn't show it this much - , now she really does. After the appearance of new neighbors in town, with a strange behaving daughter, which in Des's vision looks suspicious, and whom she can't stand, things get even more tensed. When Des's parents are invited to have dinner with the Russel family, the last ones send them out to search for Hope - the strange behaving daughter - who vanished from the house without being noticed. Outside, Desiree begins having cold feet and fear takes over her - they witness the murder of the Russel's maid, in the backyard. This is the moment that triggers Desiree's hate and rage over her sister,when she decides that it's best to take off running and leave her sister alone with the killer and the dead body floating in the pool. After this incident, she confesses in front of their parents and the Russel family, that she'd better had let Harper kill her when he had the chance. Not even when they get, do they stop fighting. In a moment, when her sister is not paying attention, Sarah unravels the mirror and reveals a true monstrosity. One that will put Sarah in hospital and will haunt them down, until Desiree will kill it. But until that moment, there will lots of other heart stopping events will take place.
The passion and attraction between Desiree and Jack Harper grows bigger day by day, and gets hard to ignore or be put aside - at least for her, it does. All to a point. While she tries real hard to make Harper tell her the truth about who and what she really is, her every effort seems to be futile. Thinking it's better to bring his sister along to keep an eye on Desiree, he decides to go, beyond the Veil.A decision he will later regret, even though she does everything she can to help him.
The friendship between Michael, Derek, Sarah and Desiree falters more and more with each passing day, and more secrets surface. At least Des does it - without knowing the real truth that stands behind all the attacks that happen - to protect the ones she cares about. She knows that she's their target, but to get to her, the creatures have to get through her friends.
The ending is really EPIC !!!
April 26, 2015
Unii trăiesc vânând provocări şi clipele unice, respiră adrenalină şi doresc să aibă o existenţă palpitantă, pe când alţii simt confort în linişte, siguranţă, preferă să aibă control mereu asupra vieţii lor, deşi aceasta are grijă să îi surprindă exact când nu se aşteaptă. Pentru cei din a doua categorie, care preferaţi calmul, dar totodată tânjiţi în secret după aventură, dar nu aveţi curajul de a porni în căutarea uneia, există cărţile. Ele vă vor purta în cele mai fantastice locuri, vă vor face să intraţi în pielea celor mai impresionante personaje, veţi trăi cu adevărat, veţi muri şi veţi renaşte.
Înainte să citesc cele două volume din „Provocarea” de Simona Stoica, îmi propusesem să scriu separat impresiile despre fiecare, dar am ales în final să îmi adun gândurile într-o singură recenzie, deoarece nu am fost atât de impresionată de prima parte a poveştii şi nu aveam prea multe de spus. În plus, citisem undeva că Simona oricum gândise totul ca pe un întreg dar editura a ales să împartă cartea în două datorită numărul mare de pagini, aşa că mi-am zis că am făcut o alegere înţeleaptă. De asemenea, precizez că nu voi insista pe rezumatul acţiunii deoarece sinopsis-urile volumelor sunt destul de bogate în informaţii şi vă puteţi face singuri o idee despre ce e vorba, citindu-le.
Acţiunea primului volum este centrată pe descoperirea misterului conacului Wolfmaner, un loc sinistru în care proprietarii lui şi-au pierdut acum mulţi ani viaţa într-un mod violent. Desiree, personajul central feminin, alături de sora ei, Sarah, dar şi de prietenii Derek, Viola şi Michael, decid să pătrundă în mod ilegal în acest spaţiu sumbru, pentru risipi o dată pentru totodeauna semnele de întrebare care planează asupra zilei fatidice în care o familie întreagă a fost masacrată, aparent fără niciun motiv. Conacul este în sine un adevărat personaj, unul fascinant. Are o istorie a lui, parcă un suflet care se zbate între pereţii acestuia, a fost martorul multor evenimente, iar descrierile lui înfioară dar totodată captivează. Atmosfera apăsătoare care planează în jurul lui, tendinţa de a pune piedici în calea personajelor sau de a-i ghida în anumite direcţii, pot părea bulversante iniţial, dar ele asigură o aventură unică cititorului.
Însă ce e prea mult strică, aşa am simţit că a fost şi aici. Având în vedere că trei sferturi din acţiunea întregului prim volum se desfăşoară doar în jurul sau pe teritoriul conacului, de la un moment dat lectura a devenit obositoare, dificilă, mă simţeam şi eu, ca şi Desiree şi prietenii ei, rătăcită, pierdută pentru totdeauna pe culoarele şi prin camerele care îţi dădeau fiori. Astfel că spre final, eram atât de zăpăcită, că nu m-am mai putut bucura cu adevărat nici de secvenţele mai palpitante.
În al doilea volum din „Provocarea” are loc o schimbare la 180 de grade în ceea ce priveşte acţiunea, care e prezentă cam în fiecare capitol, tensiunea e mai ascuţită ca niciodată, iar pericolele o urmăresc fără încetare pe Desiree. Apar personaje noi, atât dintre Rephelimi, cât şi tot felul de creaturi monstruoase, înfricoşătoare.
Apreciez dibăcia şi intenţia Simonei Stoica de a pune temelii lumilor ficţionale create, de a le contura cu precizie. Haven este delimitată în mai multe spaţii, să le spun aşa, iar în prima carte avem ocazia să aruncăm un ochi în societatea Rephelimilor, una atent clădită, dar pe cale să se destrame din cauza unui război iminent. Nu vă voi spune însă mai multe despre aceşti Rephelimi, ce sunt şi ce fac ei, vă las să descoperiţi singuri. Deşi cele două părţi ale poveştii nu fost dozate din punct de vedere al acţiunii şi cantităţii de enigme şi informaţii oferite, în final se observă că ele se echilibrează cumva.
Am avut o problemă cu personajele, recunosc că nu am fost pe aceeaşi lungime de undă cu ele. Mai ales în prima parte, comportamentul grupului de prieteni mi s-a părut imatur şi inconsecvent, trecerile lor fulgerătoare de la o stare la alta, certurile dese şi alegerile lor m-au împiedicat în a le oferi un loc în inima mea, însă am pus totul pe seama lipsei de experienţă şi a situaţiei excepţionale în care se aflau. În volumul al doilea, apar multe personaje secundare, episodice; dacă în cazul unora le aflăm povestea, am constatat cu tristeţe că în cazul multora, ele apar acum doar pentru a semna prezenţa în condica cărţii sau...
Recenzia integrala aici: http://walking-on-letters.blogspot.ro...
Înainte să citesc cele două volume din „Provocarea” de Simona Stoica, îmi propusesem să scriu separat impresiile despre fiecare, dar am ales în final să îmi adun gândurile într-o singură recenzie, deoarece nu am fost atât de impresionată de prima parte a poveştii şi nu aveam prea multe de spus. În plus, citisem undeva că Simona oricum gândise totul ca pe un întreg dar editura a ales să împartă cartea în două datorită numărul mare de pagini, aşa că mi-am zis că am făcut o alegere înţeleaptă. De asemenea, precizez că nu voi insista pe rezumatul acţiunii deoarece sinopsis-urile volumelor sunt destul de bogate în informaţii şi vă puteţi face singuri o idee despre ce e vorba, citindu-le.
Acţiunea primului volum este centrată pe descoperirea misterului conacului Wolfmaner, un loc sinistru în care proprietarii lui şi-au pierdut acum mulţi ani viaţa într-un mod violent. Desiree, personajul central feminin, alături de sora ei, Sarah, dar şi de prietenii Derek, Viola şi Michael, decid să pătrundă în mod ilegal în acest spaţiu sumbru, pentru risipi o dată pentru totodeauna semnele de întrebare care planează asupra zilei fatidice în care o familie întreagă a fost masacrată, aparent fără niciun motiv. Conacul este în sine un adevărat personaj, unul fascinant. Are o istorie a lui, parcă un suflet care se zbate între pereţii acestuia, a fost martorul multor evenimente, iar descrierile lui înfioară dar totodată captivează. Atmosfera apăsătoare care planează în jurul lui, tendinţa de a pune piedici în calea personajelor sau de a-i ghida în anumite direcţii, pot părea bulversante iniţial, dar ele asigură o aventură unică cititorului.
Însă ce e prea mult strică, aşa am simţit că a fost şi aici. Având în vedere că trei sferturi din acţiunea întregului prim volum se desfăşoară doar în jurul sau pe teritoriul conacului, de la un moment dat lectura a devenit obositoare, dificilă, mă simţeam şi eu, ca şi Desiree şi prietenii ei, rătăcită, pierdută pentru totdeauna pe culoarele şi prin camerele care îţi dădeau fiori. Astfel că spre final, eram atât de zăpăcită, că nu m-am mai putut bucura cu adevărat nici de secvenţele mai palpitante.
În al doilea volum din „Provocarea” are loc o schimbare la 180 de grade în ceea ce priveşte acţiunea, care e prezentă cam în fiecare capitol, tensiunea e mai ascuţită ca niciodată, iar pericolele o urmăresc fără încetare pe Desiree. Apar personaje noi, atât dintre Rephelimi, cât şi tot felul de creaturi monstruoase, înfricoşătoare.
Apreciez dibăcia şi intenţia Simonei Stoica de a pune temelii lumilor ficţionale create, de a le contura cu precizie. Haven este delimitată în mai multe spaţii, să le spun aşa, iar în prima carte avem ocazia să aruncăm un ochi în societatea Rephelimilor, una atent clădită, dar pe cale să se destrame din cauza unui război iminent. Nu vă voi spune însă mai multe despre aceşti Rephelimi, ce sunt şi ce fac ei, vă las să descoperiţi singuri. Deşi cele două părţi ale poveştii nu fost dozate din punct de vedere al acţiunii şi cantităţii de enigme şi informaţii oferite, în final se observă că ele se echilibrează cumva.
Am avut o problemă cu personajele, recunosc că nu am fost pe aceeaşi lungime de undă cu ele. Mai ales în prima parte, comportamentul grupului de prieteni mi s-a părut imatur şi inconsecvent, trecerile lor fulgerătoare de la o stare la alta, certurile dese şi alegerile lor m-au împiedicat în a le oferi un loc în inima mea, însă am pus totul pe seama lipsei de experienţă şi a situaţiei excepţionale în care se aflau. În volumul al doilea, apar multe personaje secundare, episodice; dacă în cazul unora le aflăm povestea, am constatat cu tristeţe că în cazul multora, ele apar acum doar pentru a semna prezenţa în condica cărţii sau...
Recenzia integrala aici: http://walking-on-letters.blogspot.ro...
September 17, 2016
https://www.youtube.com/watch?v=wTQNt...
Nu mai știu când s-a întâmplat ultima oară, sau dacă s-a întâmplat vreodată, să termin două sau mai multe volume dintr-o anumită serie, atât de repede. Nici măcar când am început “Temeraire” – care este și seria mea preferată, momentan – nu am devorat-o cu atâta lăcomie; a fost ca și cum autoarea le-a spus celor de la editura Herg Benet să parfumeze cu ceva foile înainte să le lege între ele. Efectiv a fost ca un drog pentru mine, dar unul de care nu-mi mai doream să scap. Simțurile parcă mi se intensificaseră într-un fel, iar ochii încercau să cuprindă cât mai multe litere, ca să parcurg fragmentele într-un timp cât mai puțin. Plus că acesta a fost și mai lung decât primul, cu aproximativ o sută de pagini –, dar acest lucru nu a constituit pentru mine un inconvenient, ba din contra, m-a făcut să-l citesc și cu mai mult foc. În comparație cu anteriorul, acesta a dispus de o și mai multă acțiune, aceasta fiind prezentă mai tot timpul în jurul protagoniștilor, în comparație cu primul, unde acela a fost – pentru mine – mai mult o introducere în lumea creată de autoare.
Desiree – că tot nu prea am vorbit despre ea în recenzia anterioară –, nu pot spune că a reușit să mă impresioneze într-o măsură foarte mare, deoarece, în ciuda faptului că a fost nevoită să treacă prin multe, mie mi-a dat impresia că Jack nu ar fi trebuit să o mai convingă să vină pe Haven. De ce? Pentru că încă nu mi s-a părut că ar fi coaptă la minte; dar nu în sensul că ar fi proastă sau nu ar fi în stare să facă ceva. Ci pentru că nu e îndeajuns de pregătită să facă față, nici unei bătălii – dacă m-am exprimat corect – puțin mai dure față de cele în care a fost nevoită să apară. Și cu toate că se tot menționa în volume că ar trebui să fie antrenată și pregătită de către Jack, eu nu consider ar fi în stare să reziste nici la acele exerciții, ca să le zic așa. Nu pot spune că este complet nefolositoare, că habar nu are cu cine se pune, ci încerc să explic faptul că ar mai trebui puțin să stea să i se explice. Și chiar dacă o să pară oarecum ciudat ceea ce voi spune, nu cred că Jack este cel mai potrivit pentru acest post, ci mai degrabă Eliza sau chiar Aqua. Se observa cu ușurință ceea ce se petrecea atunci când cei doi se aflau unul în preajma celuilalt, așa că presupun că Desiree nu prea s-ar descurca foarte bine dacă el i-ar deveni un fel de mentor; atât spiritual, dar și ca antrenor. Dar în ciuda faptului că până acum am tot vorbit de faptul că nu este foarte pregătită, mie, ca persoană, îmi place în proporție de – să zicem – 75%. Având în vedere că seria este povestită din perspective ei, majoritatea dăților, mi-a fost ușor să intru în mintea, dar și în pielea ei. Probabil dacă nu s-ar fi asemănat destul de bine cu mine ca și caracter, aș fi simpatizat-o cu mult mai multe procente, dar cum a avut ghinionul să aibă majoritatea defectelor pe care le am și eu, îmi este cam greu. Nu le suport la mine, apoi la altcineva; fie și ca personaj fictiv. Acele mici neplăceri pe care le-am avut cu privire la caracterul ei țineau de ușurința cu care trecea peste. Nu știu cum li s-a părut celorlaltor cititori, dar a avut unele momente în care uita ceea ce îi făcuseră prietenii ei, și cu toate că-și ținea punctul de vedere destul de ferm, după un timp ceilalți reaușeau, oarecum, să o influențeze. [...]
Continuarea: http://andreeapandelea.blogspot.com/2...
Nu mai știu când s-a întâmplat ultima oară, sau dacă s-a întâmplat vreodată, să termin două sau mai multe volume dintr-o anumită serie, atât de repede. Nici măcar când am început “Temeraire” – care este și seria mea preferată, momentan – nu am devorat-o cu atâta lăcomie; a fost ca și cum autoarea le-a spus celor de la editura Herg Benet să parfumeze cu ceva foile înainte să le lege între ele. Efectiv a fost ca un drog pentru mine, dar unul de care nu-mi mai doream să scap. Simțurile parcă mi se intensificaseră într-un fel, iar ochii încercau să cuprindă cât mai multe litere, ca să parcurg fragmentele într-un timp cât mai puțin. Plus că acesta a fost și mai lung decât primul, cu aproximativ o sută de pagini –, dar acest lucru nu a constituit pentru mine un inconvenient, ba din contra, m-a făcut să-l citesc și cu mai mult foc. În comparație cu anteriorul, acesta a dispus de o și mai multă acțiune, aceasta fiind prezentă mai tot timpul în jurul protagoniștilor, în comparație cu primul, unde acela a fost – pentru mine – mai mult o introducere în lumea creată de autoare.
Desiree – că tot nu prea am vorbit despre ea în recenzia anterioară –, nu pot spune că a reușit să mă impresioneze într-o măsură foarte mare, deoarece, în ciuda faptului că a fost nevoită să treacă prin multe, mie mi-a dat impresia că Jack nu ar fi trebuit să o mai convingă să vină pe Haven. De ce? Pentru că încă nu mi s-a părut că ar fi coaptă la minte; dar nu în sensul că ar fi proastă sau nu ar fi în stare să facă ceva. Ci pentru că nu e îndeajuns de pregătită să facă față, nici unei bătălii – dacă m-am exprimat corect – puțin mai dure față de cele în care a fost nevoită să apară. Și cu toate că se tot menționa în volume că ar trebui să fie antrenată și pregătită de către Jack, eu nu consider ar fi în stare să reziste nici la acele exerciții, ca să le zic așa. Nu pot spune că este complet nefolositoare, că habar nu are cu cine se pune, ci încerc să explic faptul că ar mai trebui puțin să stea să i se explice. Și chiar dacă o să pară oarecum ciudat ceea ce voi spune, nu cred că Jack este cel mai potrivit pentru acest post, ci mai degrabă Eliza sau chiar Aqua. Se observa cu ușurință ceea ce se petrecea atunci când cei doi se aflau unul în preajma celuilalt, așa că presupun că Desiree nu prea s-ar descurca foarte bine dacă el i-ar deveni un fel de mentor; atât spiritual, dar și ca antrenor. Dar în ciuda faptului că până acum am tot vorbit de faptul că nu este foarte pregătită, mie, ca persoană, îmi place în proporție de – să zicem – 75%. Având în vedere că seria este povestită din perspective ei, majoritatea dăților, mi-a fost ușor să intru în mintea, dar și în pielea ei. Probabil dacă nu s-ar fi asemănat destul de bine cu mine ca și caracter, aș fi simpatizat-o cu mult mai multe procente, dar cum a avut ghinionul să aibă majoritatea defectelor pe care le am și eu, îmi este cam greu. Nu le suport la mine, apoi la altcineva; fie și ca personaj fictiv. Acele mici neplăceri pe care le-am avut cu privire la caracterul ei țineau de ușurința cu care trecea peste. Nu știu cum li s-a părut celorlaltor cititori, dar a avut unele momente în care uita ceea ce îi făcuseră prietenii ei, și cu toate că-și ținea punctul de vedere destul de ferm, după un timp ceilalți reaușeau, oarecum, să o influențeze. [...]
Continuarea: http://andreeapandelea.blogspot.com/2...
February 27, 2016
Dacă acest lucru este posibil, volumul doi din Provocarea este chiar şi mai complex decât primul, cuprinzând o mulţime de situaţii neprevăzute, suspans, minciuni, secrete. În acest volum, Desiree va ajunge să o privească pe sora ei, Sarah, ca pe o străină, iar încrederea pe care o avea în prietenii ei acum este spulberată. Probabil vă întrebaţi „De ce? Care sunt motivele pentru care Desiree are o atitudine atât de rece faţă de prietenii ei?” Citind acest volum veţi înţelege schimbarea de comportament a protagonistei şi motivele care au dus la distanţarea fetei de cei în care avea încredere.
Desiree are o capacitate uimitoare de a citi o persoană, de a realiza dacă cineva o minte sau dacă ascunde anumite lucruri. E o persoană inteligentă, care e mereu atentă la detalii şi care nu pierde nimic din vedere. Jack Harper e un tip misterios, inteligent, calculat, de la care nu ştii la ce să te aştepţi. Autoarea preferă să-l ascundă pe Jack în umbră, dezvăluindu-ne treptat mici informaţii despre el, sporind astfel interesul cititorilor pentru acest personaj.
Finalul volumului … e complet neaşteptat. N-o să vă dau detalii, deoarece mi-e tare greu să vorbesc despre el. Când am terminat de citit această carte m-am simţit de parcă mi-aş fi pierdut o parte din suflet (şi nu exagerez). După cum am menţionat în prima mea postare, ador finalurile de tip „cliffhanger” deoarece îmi menţin interesul treaz pentru seria respectivă şi mă determină să aştept cu sufletul la gură următorul volum. În acelaşi timp, le urăsc tocmai din aceleaşi motive menţionate anterior.
Provocarea este una din cărţile mele preferate, care a reuşit să-mi dea peste cap sentimentele şi modul de a gândi. Simona e înzestrată cu foarte mult talent, imaginaţia ei nu are limite, iar acest lucru se observă clar în cărţile ei.
În concluzie, vă recomand cu mare drag ambele volume din Provocarea. Nu o să vă spun „citiţi aceste cărţi dacă vă plictisiţi şi nu aveţi ce face sau dacă plouă şi aţi rămas fără net”. Nu. Vă spun „citiţi Provocarea de Simona Stoica dacă doriţi să vă delectaţi cu o carte diferită, dacă vreţi să descoperiţi o poveste unică, fascinantă şi captivanţă, cu personaje bine conturate şi fiinţe nemaiîntâlnite.”
Puteţi găsi aici întreaga recenzie: https://dindragostepentrucarti.wordpr...
Desiree are o capacitate uimitoare de a citi o persoană, de a realiza dacă cineva o minte sau dacă ascunde anumite lucruri. E o persoană inteligentă, care e mereu atentă la detalii şi care nu pierde nimic din vedere. Jack Harper e un tip misterios, inteligent, calculat, de la care nu ştii la ce să te aştepţi. Autoarea preferă să-l ascundă pe Jack în umbră, dezvăluindu-ne treptat mici informaţii despre el, sporind astfel interesul cititorilor pentru acest personaj.
Finalul volumului … e complet neaşteptat. N-o să vă dau detalii, deoarece mi-e tare greu să vorbesc despre el. Când am terminat de citit această carte m-am simţit de parcă mi-aş fi pierdut o parte din suflet (şi nu exagerez). După cum am menţionat în prima mea postare, ador finalurile de tip „cliffhanger” deoarece îmi menţin interesul treaz pentru seria respectivă şi mă determină să aştept cu sufletul la gură următorul volum. În acelaşi timp, le urăsc tocmai din aceleaşi motive menţionate anterior.
Provocarea este una din cărţile mele preferate, care a reuşit să-mi dea peste cap sentimentele şi modul de a gândi. Simona e înzestrată cu foarte mult talent, imaginaţia ei nu are limite, iar acest lucru se observă clar în cărţile ei.
În concluzie, vă recomand cu mare drag ambele volume din Provocarea. Nu o să vă spun „citiţi aceste cărţi dacă vă plictisiţi şi nu aveţi ce face sau dacă plouă şi aţi rămas fără net”. Nu. Vă spun „citiţi Provocarea de Simona Stoica dacă doriţi să vă delectaţi cu o carte diferită, dacă vreţi să descoperiţi o poveste unică, fascinantă şi captivanţă, cu personaje bine conturate şi fiinţe nemaiîntâlnite.”
Puteţi găsi aici întreaga recenzie: https://dindragostepentrucarti.wordpr...
December 12, 2014
In oras apar noi Rephelimi si asta poate insemna doar noi Provocari!
Acest volum este chiar mai bun decat celalalt, amestecul de mister supranatural creste, avand mai multe miscari imprevizibile decat la o tornada, acest lucru oferindu-le cititorilor momentele perfecte pe care le asteapta atunci cand citesc.
Crede-ma cand iti spun ca nu vei lasa aceasta carte din mana! Este perfect structurata, cu o intriga plina de mistere, suspans romantic si nelipsitul sarcasm al lui Desiree pe care toti il iubim si care se pare ca nu are limite. M-am indragostit de o replica a ei care m-a facut sa rad ore in sir si sa incerc sa imi imaginez scena: -Ce ati cautat voi la locul crimei?
-Cadavrul ce altceva?
Daca credeai ca ai reusit sa iti dai seama de secretele pe care le ascunde fiecare personaj, te inseli. Cred ca pana la urma nu exista personaje bune sau rele in aceasta carte, exista doar personaje care ar face orice pentru a avea parte de acea dreptate care dupa parerea lor le va aduce fericirea pe care ele cred ca o merita din plin.
In cazul in care sperai ca vei avea parte de un final linistit, te inseli din nou, acesta este unul tulburator care te va face sa astepti cu disperare urmatorul volum.
Acest volum este chiar mai bun decat celalalt, amestecul de mister supranatural creste, avand mai multe miscari imprevizibile decat la o tornada, acest lucru oferindu-le cititorilor momentele perfecte pe care le asteapta atunci cand citesc.
Crede-ma cand iti spun ca nu vei lasa aceasta carte din mana! Este perfect structurata, cu o intriga plina de mistere, suspans romantic si nelipsitul sarcasm al lui Desiree pe care toti il iubim si care se pare ca nu are limite. M-am indragostit de o replica a ei care m-a facut sa rad ore in sir si sa incerc sa imi imaginez scena: -Ce ati cautat voi la locul crimei?
-Cadavrul ce altceva?
Daca credeai ca ai reusit sa iti dai seama de secretele pe care le ascunde fiecare personaj, te inseli. Cred ca pana la urma nu exista personaje bune sau rele in aceasta carte, exista doar personaje care ar face orice pentru a avea parte de acea dreptate care dupa parerea lor le va aduce fericirea pe care ele cred ca o merita din plin.
In cazul in care sperai ca vei avea parte de un final linistit, te inseli din nou, acesta este unul tulburator care te va face sa astepti cu disperare urmatorul volum.
June 22, 2015
Da, este o carte de ficțiune care surprinde atât de bine realitatea multora! Este cartea care subliniază foarte bine faptul că acum – sau mai târziu, vechiul trebuie să dispară, trebuie să moară.. ca să poată renaște adevărul, lumina, viața și adevărata persoană cu sufletul eliberat de tot întunericul acumulat.
Merită să citești o carte încărcată de suspans, mister, intrigi, secrete și falsitate. Merită să cunoști întunericul care t, ai descoperi te provoacă să mergi înainte orice s-ar întâmpla, orice ai trăi, orice schimbare s-ar produce în tine sau în mintea ta. Merită să vezi cu ochii și să simți pe propria piele emoțiile care-ți vor face pielea de găină, inima să bată cu putere și corpul să-ți tremure puternic. Merită să vezi cum secretele transformă persoane și prietenia în dușmani de temut.
https://bookcaffe.wordpress.com/2015/...
Merită să citești o carte încărcată de suspans, mister, intrigi, secrete și falsitate. Merită să cunoști întunericul care t, ai descoperi te provoacă să mergi înainte orice s-ar întâmpla, orice ai trăi, orice schimbare s-ar produce în tine sau în mintea ta. Merită să vezi cu ochii și să simți pe propria piele emoțiile care-ți vor face pielea de găină, inima să bată cu putere și corpul să-ți tremure puternic. Merită să vezi cum secretele transformă persoane și prietenia în dușmani de temut.
https://bookcaffe.wordpress.com/2015/...
January 5, 2015
Continua frumos actiunea din primul volum. Apar noi intrigi si noi personaje.
Pe mine m-a captivat. Recomand!
Pe mine m-a captivat. Recomand!
April 2, 2015
Cum numai eu știu să “scap” de o carte genială în numai două zile, apoi să aștept cu nerăbdare celelalte 6 părți care nu au apărut încă, așa am făcut și cu al 2-lea volum al “Provocării” din seria “Rephlimii” de Simona Stoica. Trebuie să recunosc că nu s-a lăsat mai prejos de prima și, fiindcă nici acesta nu m-a dezamăgit, o să fiu ptima care cumpără partea a 2-a ce este pregătită să apară la începutul acestei veri (cei ce sunteți deja fani, vă puteți bucura!). Ei ei, dar presupun că vă întrebați de ce aș recomanda eu această carte în loc să fac recenzie la vreun clasic sau best-seller cum obișnuiesc? Păi, să vedem:
https://expressedbywords.wordpress.co...
https://expressedbywords.wordpress.co...
March 29, 2015
Inima mea a fost facuta bucati. Sper ca nu s-a intamplat ceea ce cred eu ca s-a intamplat, pentru ca nu imi dau seama cum se va continua seria.
Jack e noua mea obsesie, il ador, e irezistibil, am citit fiecare replica rostita de el de cateva ori si presimt ca o sa imi placa mult si de Spider, e asa misterios si secretos, dar am senzatia ca va trada sau nu e de partea lor, nu stiu de ce am impresia asta, dar imi transmite ceva intunecat si rece. Ca si Malek, sper sa nu existe un triunghi amoros cu el, Jack si Des, ca sa schimb taberele pana cand ii vreau pe amandoi.
Imi cer scuze pentru gandurile aiurea.
IUBESC SERIA! Nu sunt buna la exprimat sentimente, dar m-a dat peste cap si vreau urmatoarele volume ASAP!
Jack e noua mea obsesie, il ador, e irezistibil, am citit fiecare replica rostita de el de cateva ori si presimt ca o sa imi placa mult si de Spider, e asa misterios si secretos, dar am senzatia ca va trada sau nu e de partea lor, nu stiu de ce am impresia asta, dar imi transmite ceva intunecat si rece. Ca si Malek, sper sa nu existe un triunghi amoros cu el, Jack si Des, ca sa schimb taberele pana cand ii vreau pe amandoi.
Imi cer scuze pentru gandurile aiurea.
IUBESC SERIA! Nu sunt buna la exprimat sentimente, dar m-a dat peste cap si vreau urmatoarele volume ASAP!
January 16, 2018
Inca o data Simona Stoica m-a surprins cu talentul si creativitatea de care a dat dovada. Are harul de a construi o lume magica. In acest volum avem parte de o intriga plina de mister, mizele sunt mult mai mari, actiunea si mai alerta, intorsaturile de situatie sunt de necrezut si spre marea mea bucurie, exista si suspans romantic. Personajele sunt frumos conturate, autoarea reusind in mare parte sa “imbrace” pe fiecare intr-o aura de mister.
Recenzia completa o agsiti aici: http://literaturapetocuri.ro/rephelim...
Recenzia completa o agsiti aici: http://literaturapetocuri.ro/rephelim...
June 29, 2021
4.5/5
Mi-a placut foarte mult. Chiar mai mult decat Provocarea I. Stilul Simonei este cel care m-a cucerit, in special dialogul. Imi place ca nu s-au dezvaluit toate secretele pentru ca ma incita sa caut si sa citesc cat mai repede Capcana. Singura mea problema este ca nu reusesc sa ma conectez pe deplin la Desiree, s-o inteleg si sa fiu de acord cu modul ei de a se comporta cu ceilalti. Sper din tot sufletul intr-o apropiere intre noi doua in volumul urmator. :D
Mi-a placut foarte mult. Chiar mai mult decat Provocarea I. Stilul Simonei este cel care m-a cucerit, in special dialogul. Imi place ca nu s-au dezvaluit toate secretele pentru ca ma incita sa caut si sa citesc cat mai repede Capcana. Singura mea problema este ca nu reusesc sa ma conectez pe deplin la Desiree, s-o inteleg si sa fiu de acord cu modul ei de a se comporta cu ceilalti. Sper din tot sufletul intr-o apropiere intre noi doua in volumul urmator. :D
October 29, 2015
"Provocarea" este o carte foarte bine scrisa, care te provoaca sa dai pagina, sa citesti mai departe si sa afli ce se intampla cu personajele favorite. De-a lungul povestii, universul original al cartii ti se dezvaluie treptat, ridicandu-ti alte si alte intrebari.
Astept cu nerabdare cea de-a doua carte din serie!
Astept cu nerabdare cea de-a doua carte din serie!
May 14, 2015
Devorata! <3 <3 <3
January 11, 2016
CE
CUM
CÂND
*mindfuck total, dar sunt ok, e toootuuul ok :):):):)*
CUM
CÂND
*mindfuck total, dar sunt ok, e toootuuul ok :):):):)*
August 16, 2018
Am aflat câteva răspunsuri la întrebările din primul volum,dar acum am altele...
Am zis ca o sa acord încă o șansa recitirii acestei serii( din păcate citesc f puțin zilnic,am impresia ca nu se leagă ceva..)
Am zis ca o sa acord încă o șansa recitirii acestei serii( din păcate citesc f puțin zilnic,am impresia ca nu se leagă ceva..)
June 5, 2016
In sfarsit Simona ne mai scapa si noua cate ceva si incepem sa mai pricepem care, cu cine, de ce, cand si cum. Frustrarea ramane totusi in continuare. La fel de mare ca si in cazul primului volum. Nu ai alta solutie, decat sa accepti provocarea de a citi cartile urmatoare.
La plusuri, personajele capata contur, Rephelimii devin tot mai puternici si mai numerosi (me likes it), iar in materie de scriitura trebuie sa scot in evidenta capitolul "Hanul Crow" care este perfect pentru gen. Niciun cuvant in plus, niciun cuvant in minus. Impecabil, lacrima.
P.S. I love Harper. Period.
La plusuri, personajele capata contur, Rephelimii devin tot mai puternici si mai numerosi (me likes it), iar in materie de scriitura trebuie sa scot in evidenta capitolul "Hanul Crow" care este perfect pentru gen. Niciun cuvant in plus, niciun cuvant in minus. Impecabil, lacrima.
P.S. I love Harper. Period.
dnf
May 27, 201590 de pagini și ei se ceartă în continuare pe subiectul conacului Wolfmaner și a lui Jack Harper. Mie mi-a ajuns, I give up. Am încercat, cum par să fiu singura căreia nu îi place cartea asta, dar pur și simplu nu e pentru mine. Asta este...
Displaying 1 - 27 of 27 reviews