Cartea asta e la fel de "veche" ca mine, de fapt a fost publicata cu vreo 4 luni inainte sa ma nasc. Si ma bucur ca a ajus si la mine, merita o reeditare. Cartea e fix ceea ce spune titlul, o colectie de amintiri ale participantilor la revolutia din Timisoara, unele par scoase dintr-un film de actiune, altele sunt amuzante iar unele te rup in doua, cum e cea a tatalui care si-a pierdut fetita. Impreuna creeaza o imagine a spiritului acelor zile, una bruta, cu erori de editare, cu cateva fraze necompletate, cu tot felul de apelative indreptate catre cuplul prezidential. Si tocmai cred ca de asta mi-a placut cartea mai mult decat altele scoase mai tarziu, mai periate si mai aranjate. Pentru ca se citeste fix ca o carte scrisa de cineva care in sfarsit poate sa strige cat de tare poate sau sa puna pe foaie fix ce vrea. Si tocmai de aceea e important si ar merita o distributia mai larga. Securistii si-au scos editii de lux la scara larga, nu de alta.