Vorbim adesea despre mania grandorii sau beția puterii ca și cum acest fenomen ar fi rezervat doar celor mai puternici. În realitate, avem de-a face cu cel mai răspândit lucru din lume: există și patologii ale micii puteri, dar și ale neputinței sau resentimentului. Tiranii înșiși sunt niște oameni obișnuiți, atâta numai că cele mai respingătoare laturi ale lor sunt scoase la iveală de mecanismele puterii.
Odată cu întoarcerea războaielor și tiraniilor, trăim în vremuri în care patologiile puterii au explodat.
Chiar și în democrațiile noastre de tip occidental, liderii care și-au pierdut simțul realității și furtunile de furie populară sunt gata să provoace pagube ireparabile: la capătul demagogiei se află tirania, iar populismul duce la autoritarism.
Theodor Paleologu, fost elev al École Normale Supérieure din Paris și doctor în filosofie politică al École des Hautes Études en Sciences Sociales, a fost cercetător la universitățile Harvard și Notre Dame (Indiana), a predat la Bard College Berlin, a fost ministru al Culturii, ambasador, deputat și candidat la președinția României. Din 2013 predă la Casa Paleologu.
Referitor la intenția cărții de față, autorul notează: „Nu este vorba aici de o lucrare științifică, ci de un eseu și, totodată, de o confesiune — și vă puteți aștepta ca această confesiune să fie completă.”
Theodor (Toader) Paleologu este un eseist, profesor, diplomat și om politic român. S-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu. Theodor Paleologu este deputat de București începând cu legislatura 2008-2012, fiind ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă. A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005 - 2008.
Volume originale: * Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003); * Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998). * Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages“). * De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005). * Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)
Domnul Paleologu a făcut două lucruri cu cartea asta: să-mi confirme părerile pe care le am despre direcția în care se duce lumea asta (în general) și România (în special) - spoiler alert: nu e o direcție bună, și să-mi dea o listă de lecturi.
„Patologiile puterii” este o reflecție relativ amplă despre felul în care puterea se manifestă, se deformează și, inevitabil, își creează propriile boli. Autorul a apelat la istorie, la mitologia greacă, dar și la observații personale (deși acestea sunt destul de firave și rarefiate) pentru a compila acest eseu despre modul în care puterea corupe, uneori absolut. Stilul este pe alocuri ironic și autoironic, ceea ce face lectura destul de accesibilă.
Deși subțire, e o carte densă. Cred că Theodor Paleologu a încercat să comprime cât mai multe idei sub această formă de eseu și uneori ele sunt subdezvoltate. Această temă ar fi meritat să facă subiectul unei cărți mai lungi, unde poate autorul ar fi avut loc să se desfășoare mai așezat, fără grabă. Totuși, mă întreb dacă aș fi citit-o, dacă nu ar fi fost atât de scurtă. Probabil că acest format o face mai accesibilă publicului mai larg.
Deși cartea se concentrează pe marii tirani ai omenirii, încă din epoca pre-creștină, am apreciat „săgețile” aruncate în direcția micilor tirani - șeful de scară, tăntica de la ghișeu, oricine putând suferi, la un moment dat, în contextul potrivit, de patologii ale puterii. Ce mi s-a mai părut interesant e că patologiile puterii se pot manifesta și la cei care nu sunt tirani sau abuzatori direcți, ci și la oameni aparent dedicați datoriei – exemplul Regelui Ferdinand, obsedat de împlinirea datoriei până la jertfa de sine.
Paleologu analizează marile ideologii radicale ale secolului XX. Hitler și Stalin, deși ghidați de ideologii diferite, au depășit cadrele acestora, profitând de societăți traumatizate de război pentru a-și impune regimurile tiranice. De asemenea, autorul realizează o incursiune acidă și în societatea românească, pe care tradiția și istoria o fac foarte susceptibilă de a accepta sau, mai rău, a-și dori regimuri totalitare, deoarece se hrănește din fantezii colective, precum nostalgia pentru conducătorul autoritar de tip Vlad Țepeș (sau mai rău...).
Volumul abundă în paralele culturale, de la miturile grecești și tragediile antice (Euripide, Seneca, Racine), la Shakespeare, Verdi sau Wagner și chiar la romanul modern. Nu glumeam când spuneam la început că mi-a dat (sau completat) lista de lecturi, poveștile despre putere (mai ales cele care pornesc de la evenimente reale) fiind în zona mea de interes. Am fost chiar încântată să văd că am citit mare parte dintre cărțile pe care le propune ca exemple de descrieri de patologii ale puterii.
Cartea e un amestec de eseu filosofic, analiză istorică și comentariu cultural. M-a provocat să reflectez la modul cum mă raportez la putere și la felul în care văd lumea actuală, la nivelul țării noastre, dar și la nivel mondial.
Theodor Paleologu este un orator extraordinar și acest aspect se resimte si in această carte. Fiecare cuvânt si pagină m-a absorbit sa doresc tot mai mult. Mi-as fi dorit sa am aceasta carte la indemna sa o propun tuturor celor care nu vor sa voteze și care nu stiu ce sa aleagă. Cred cu tărie ca este foarte important sa stim cum vedem aceste patologii ale puterii in alti oameni si mai cu seama in oamenii pe care ii vedem de la distanță. Este foarte important sa stim trecutul si sa invatam din lectiile lui.
Cartea începe foarte bine, si se continua bine pana undeva dupa mijloc cand incep enumeratii ale unor filme sau romane, din punctul meu de vedere atinse prea puțin si mi-as fi dorit sa fii fost mai bine elaborată această parte. La final s-a recuperat si nu am simtit cum a trecut acest final, si chiar ultima relatare este extraordinara. :)
Recunosc sincer ca nu am înțeles din prima mai mult de 10% din aceasta carte. Am făcut lungi liste de lecturi și de filme, am făcut cunoștință cu chatgbt pentru ca nu reușeam sa înțeleg concepte filozofice și sociologice, am folosit dex cât in toate lecturile mele de pana acum la un loc, si am încheiat cartea știind ca nu știu și probabil nu voi ști niciodată nici jumătate din ce ar trebui sa știu ca să o pot înțelege pe deplin.
Mi- a placut foarte mult prima jumatate a cartii. Atat de mult incat am inceput sa i caut si alte carti. Insa, m am pierdut in a doua jumatate. Mi se pare o enumerare mai degraba destul de succinta si care pare grabita a “patologiilor puterii” in alte domenii - artistice. Din pacate mi a pierdut interesul in subiect. Cred ca daca ar fi pastrat stilul scrierii din prima jumatate si ar fi redus un pic continutul, as fi putut sa termin cartea si sa raman cu acea impresie placuta de la inceput.
Pe măsura așteptărilor, o lectură pertinentă, consistenta, utilă, de fapt chiar necesară. Pentru mine este o adevărată plăcere să citesc scrierile autorului.
O călătorie antrenantă în patologiile puterii în arta cinematografică, literară, teatrală, dar și in sferele politice, ale vieții de zi cu zi și chiar cele ale autorului.
O incursiune interesantă în lumea puterii politice și a diverselor ei forme de manifestare - ceea ce autorul numește patologiile puterii -, aplicată pe anumite cazuri istorice concrete din antichitate și până-n secolul XX, dar și reflectată prin opere artistice de toate felurile (literatură, cinematografie + filosofie). Poate puțin cam tehnică și teoretic(izant)ă pe alocuri, cu siguranță acest volum nu este o lectură la-ndemâna oricui. A bon entendeur, salut!
Un eseu interesant și o reflecție asupra felului în care puterea corupe spiritul, dar și câteva antidoturi posibile. Am citit cartea în timpul unei vacanțe la Roma și s-a potrivit de minune cu experimentarea pe viu a acestui clasic centru de putere.
Reflectând întru totul formația filozofică a autorului, cartea propune o incursiune “espresso ristretto” prin principalele învățăminte despre putere ale marilor clasici. Dl. Paleologu uzează și de exemplul personal, inserând și câteva confesiuni din propria experiență în diferite funcții politice, o binevenită conectare la contemporan.
Personal, cartea mi-a furnizat o bibliografie și filmografie bogate (cu care mă bucur să constat că eram deja familiară). De altfel am procurat alte 2 cărți menționate pe care să le sprofundez.
Așteptăm și cartea Patologiile puterii, fiindcă, cel mai probabil, cei de la Editura 3 au publicat bibliografia cărții înaintea conținutului, lăsându-ne, astfel, în suspans. Deci, când e lansarea cărții? Cat despre continutul volumașului de 190 de pagini putem spune ca e o ciorbă de referințe adăugată în meniul literaturii contemporane românești.
“…mecanismul sadomasochist care face să funcționeze asemenea sisteme politice. Te lași oprimat pentru a oprima la rândul tău. Înduri pentru a-i face pe alții să îndure. Patologia puterii are un dublu aspect: unul sadic, celălalt masochist.”
“Tot prostu-și afla unul mai prost care-l admira!”
“Nimeni nu e scutit sa spuna nerozii, nenorocirea e sa le spui cu ifos.”
“Tot fanaticul își află unul mai fanatic care-l animă. Aceasta este cheia tuturor patologiilor puterii care implica ingredientul fanatismului ideologic.”
Patologia puterii trecută prin filtrele teatrului, literaturii sau cinematografiei. Mi-a amintit de Huxley, Orwell, dar și de Garcia Márquez sau Vargas Llosa. O carte extrem de lucidă, bine structurată, cu o stăpânire și hotărâre filozofice extraordinare, un duș rece și necesar al timpurilor noastre, o oglindire în istorie, o disecare a patologiilor și prin prisma experienței personale. Există și oameni integri, morali și echilibrați în lumea puterii? “Tiranii înșiși sunt niște oameni obișnuiți, atâta numai ca cele mai respingătoare laturi ale lor sunt scoase la iveală de mecanismele puterii.”
Cartea are 2 părți: un eseu despre cum puterea îi corupe pe cei care acced la ea sau, după caz, le dă ocazia de a-și da pe față trăsăturile patologice ținute secrete până atunci. Este interesantă, cu exemple vechi și noi, împărțite pe trăsături de personalitate și patologii, doar că pare să fie rezumatul unui tratat mai amplu.
A doua parte exemplifică ilustrarea patologiilor menționate în teatru, roman, cinema și filosofie, dar atât de concentrat încât, din nou, dă impresia că e doar o listă de lecturi.