Cerşetorul de cafea

by Emil Brumaru

In anii ’60-’80, Emil Brumaru s-a angajat intr-o adevarata odisee epistolara, corespondind cu mai multe personalitati ale lumii literare romanesti, intre care Lucian Raicu, Leonid Dimov, Serban Foarta, Radu Petrescu, Alex. Stefanescu, Ilie Constantin si Florin Mugur. Scrisorile, de o incontestabila valoare, ofera o imagine vie a acelei perioade tulburi, alaturi de confidente si exercitii literare ale autorului. Acesta incearca sa prevada evolutia unor scriitori romani sau straini si citeste enorm; romane, nuvele, poezii, carti de horticultura cu nume de plante stranii – toate ii trezesc interesul si pe toate le „devoreaza” cu egala placere. De o sinceritate adesea taioasa, Emil Brumaru da si in aceste scrisori masura extraordinarului sau talent literar, demonstrind cum poate fi liber un om intr-o tara aflata sub dictatura.

Genres: Romanian Literature

696 pages, Paperback

First published January 1, 2004

About the author

Considered one of the most important names of contemporary Romanian poetry, Emil Brumaru is oft-noted for his ludic-erotic and Mannerist style.

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

O carte de pe vremea cînd oamenii își mai scriau epistole pe hîrtie, un obicei la care am renunțat cu mare ușurință de mult. Scrisoarea era (și) o formă de politețe.

Poetul scria cam trei epistole zilnic. Unul dintre destinatarii lui preferați a fost, toată lumea știe, Florin Mugur. A scris, bineînțeles, și altora, poetului Petre Stoica, poetului Șerban Foarță, de pildă. Nu aștepta neapărat un răspuns, dar se bucura imens cînd îl primea. Scrisorile făceau parte din programul unei zile de lucru. Poetul era convins că epistola este un gen literar. Din păcate, acum acest gen literar a expiat. Nu mai avem nici timp, nici răbdare să compunem epistole. În perioada 1970 - 1990, Emil Brumaru a redactat, probabil, cele mai frumoase scrisori din literatura română. E o plăcere să le citești. Să le recitești.

P. S. Să nu uit, un epistolier la fel de perseverent și de iscusit a fost prozatorul Radu Petrescu.

[Laly Todor · Rating 4 out of 5]

de ceva timp tot vânam Cerșetorul de cafea, fără vreun succes, pâna acum două zile când, la unul dintre anticariatele de pe Lăpușneanu, am văzut fără să vreau cărțulia respectivă. din păcate, nu am găsit acea ediție din Opere, de 600 și ceva de pagini, ci acea primă ediție mai restrânsă în conținut din seria Egografii, însă tot o mare bucurie a fost, simțind că am îndeplinit (măcar pe jumătate) misiunea și dorința parcurgerii scrisorilor lui Emil Brumaru.

cartea asta este deopotrivă un “jurnal epistolar”, ca să zic așa (căci răspunsurile dlui. Lucian Raicu sunt total absente), dar și un bun volum(oi) de poezie, Emil Brumaru fiind un bun poet și în scrisori. autorul se afla într-o “criză de creație” la acea vreme (1980), nu mai scrisese un vers de doi ani, iar aceste scrisori i-au oferit prilejul de a putea modela rugăciuni în continuare.

o carte pe care cu greu o poți lăsa din mână, ce-i drept unele aspecte pot părea plictisitoare pentru unii, cele legate de personajele lui “Dosto” sau Turgheniev, deși deloc scrise sub o formă a teoretizării rigide, repetiția lor si stăruința ideilor pe acele personaje, ar putea obosi sau, de ce nu, chiar plictisi. depinde de fiecare cu ce gând pleacă atunci când vrea să citească astă carte.

voi vâna în continuare Cerșetorul de cafea, cealaltă ediție, mai bombată, mai strașnică, precum fundurile muierușcilor lui Turgheniev.

[Rita Sophie · Rating 5 out of 5]

A mers așa de bine lectura scrisorilor lui Emil Brumaru într-o perioadă în care-mi contemplu și eu vîrsta, faptul că nu mai scriu… Și da, mi-ar plăcea și mie să trimit scrisori. Am făcut la un moment dat o încercare, dar mi-era aproape imposibil să descifrez scrisul partenerului de corespondență.
Revenind la Cerșetorul de cafea, așteptam seara - citesc înainte de culcare - să evadez în Iașiul anilor 70, vedeam - și nu, nu visam - acoperișurile verzi, simțeam ploaia și chiar mirosul acru și grețos de gunoi…
Am sperat să resuscitez cumva poeta din mine. Poate altă dată. Dar cartea e superbă!