What do you think?
Rate this book
Născut în URSS
„Ceea ce incerc sa fac este un fel de arheologie a vietii de zi cu zi a Uniunii Sovietice, ca o metafora a culturii si civilizatiei sovietice. Textul, scris in maniera unui «gen eretic», incearca sa sintetizeze teme, eroi, situatii, amintiri, lucruri si cuvinte-cheie sub forma unor piese de puzzle. Desi, fiecare piesa-text poate fi citita separat, intregul nu poate fi vazut decat montand piesa cu piesa. Acest ansamblu nu are pretentia de a construi o imagine exhaustiva, obiectiva si exacta a ceea ce a fost cultura sovietica. Este o arheologie subiectiva, personala care vrea sa dea doar contururi, starea de spirit, modul de a gandi si de a vorbi al unei culturi, sa creioneze mentalitatea culturala sovietica. Aceasta arheologie nu propune o cheie de intelegere, o judecata morala sau valorica, ci doar induce o familiarizare care ne poate ajuta pe toti sa intelegem mai bine ce a fost Uniunea Sovietica si ce inseamna lipsa ei.“ - Vasile Ernu
280 pages, Paperback
First published January 1, 2006
15 people are currently reading
253 people want to read
About the author
Vasile Ernu
33 books61 followersVasile Ernu (born 1971 in the USSR) graduated at the Faculty of Philosophy in Iasi (Al. I. Cuza University, Iasi, Romania) and has a master's degree in philosophy (Babes-Bolyai University, Cluj, Romania).
He was one of the founding editors of Philosophy&Stuff magazine and associated editor of Idea arta+societate magazine. He published his first book, Born in the USSR, in 2006, which was translated into Russian and in Bulgarian. The book was nominated for prizes such as: the Prize for debut of the Cuvîntul magazine, the Prize for Fiction and Memoirism Observator Cultural, or for Opera Prima of the Anonimul Foundation. The volume was distinguished with the Prize for debut of România Literara magazine and the Prize for debut of the Union of the Writers in Romania. His second book The Last Heretics of the Empire was published by Polirom Publishing House in 2009.
He was one of the founding editors of Philosophy&Stuff magazine and associated editor of Idea arta+societate magazine. He published his first book, Born in the USSR, in 2006, which was translated into Russian and in Bulgarian. The book was nominated for prizes such as: the Prize for debut of the Cuvîntul magazine, the Prize for Fiction and Memoirism Observator Cultural, or for Opera Prima of the Anonimul Foundation. The volume was distinguished with the Prize for debut of România Literara magazine and the Prize for debut of the Union of the Writers in Romania. His second book The Last Heretics of the Empire was published by Polirom Publishing House in 2009.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 23 of 23 reviews
February 7, 2020
Un subiect atăt de ofertant și așa o sărăcie de idei și de vocabular. Ernu este cel mai netalentat povestitor născut în URSS pe care îl știu eu. Și nu poate invoca nici măcar neutralitatea abordării sociologice / antropologice (nu că nu ar fi destule dări de seamă savuroase în domeniu); nu când se lansează în diatribe împotriva capitalismului. E pur și simplu stângaci.
January 3, 2020
Comentez cartea doar prin prisma experienței și a trăirilor mele, fără pretenții de universalitate sau concluzii generale.
Mi s-a dat greu citirea cărții din cîteva motive:
1. greșelile în citate, care încep chiar din primul capitol: „Svesti kostrami”, în timp ce originalul e „взвейтесь кострами” (pentru mine aceasta ar fi echivalentul a „Lupagadi”, în loc de „Ну, погоди!”). Lista continuă: „innostranaia”, cu toate că în rusă e „иностранная”, „черепаха Тортилла” devine masculinul „Tortil”.
2. inconsecvența în transliterarea cuvintelor din rusă (într-un caz „обед” e „obied”, în altul „орлёнок” e „arlionok”).
3. traducerea mot-a-mot a expresiilor din rusă (partea cea mai derutantă, mai ales cînd cunoști forța originalului). Are dreptate autorul cînd spune că e greu să transmiți umorul unei anecdote, traducînd-o, de aceea aș fi preferat ca expresiile să fi fost scrise în rusă, în original, cu traducere în subsol. Cum s-ar spune „Мухи отдельно, котлеты отдельно”, dacă e să mimez stilistica autorului.
Avînd „chinurile” acestea pe fundal, parcă aș vrea să spun „în rest...”. Dar nu pot spune, fiindcă discursul cărții, pe alocuri tinde spre o universalitate, autorul nu ne povestește doar experiența sa, dar ajunge la analize, construcții și concluzii valabile pentru întreg sistemul. Se pare că aceasta s-ar baza pe iluzia că poți trage concluzii universale despre o localitate, regiune, țară doar bazîndu-te pe faptul că te-ai născut sau trăit acolo.
Posibil capitolele cărții m-ar fi captivat mai mult, dacă ar fi legate de biografia autorului și doar de ea (cum sînt povestirile lui Dovlatov). În schimb, deschizînd cartea, parcă am crăpat ușa unui dulap în care păstrezi toooooooate obiectele cărora nu li s-a găsit loc în casă (un fel de „чулан”) și ele s-au prăvălit pe mine.
Nu neg faptul că pentru anul publicării cartea a constituit o descoperire, pe fundalul interesului publicului român față de „Basarabia” și „basarabeni”. Acum, însă, citind cartea, îmi pare mai mult ca o compunere la tema URSS-ului și pe tot parcursul citirii nu mă părăsea un sentiment de falsitate, de parcă s-au mai adăugat „floricele”, ca în istoriile lui Ostap Bender.
Mi s-a dat greu citirea cărții din cîteva motive:
1. greșelile în citate, care încep chiar din primul capitol: „Svesti kostrami”, în timp ce originalul e „взвейтесь кострами” (pentru mine aceasta ar fi echivalentul a „Lupagadi”, în loc de „Ну, погоди!”). Lista continuă: „innostranaia”, cu toate că în rusă e „иностранная”, „черепаха Тортилла” devine masculinul „Tortil”.
2. inconsecvența în transliterarea cuvintelor din rusă (într-un caz „обед” e „obied”, în altul „орлёнок” e „arlionok”).
3. traducerea mot-a-mot a expresiilor din rusă (partea cea mai derutantă, mai ales cînd cunoști forța originalului). Are dreptate autorul cînd spune că e greu să transmiți umorul unei anecdote, traducînd-o, de aceea aș fi preferat ca expresiile să fi fost scrise în rusă, în original, cu traducere în subsol. Cum s-ar spune „Мухи отдельно, котлеты отдельно”, dacă e să mimez stilistica autorului.
Avînd „chinurile” acestea pe fundal, parcă aș vrea să spun „în rest...”. Dar nu pot spune, fiindcă discursul cărții, pe alocuri tinde spre o universalitate, autorul nu ne povestește doar experiența sa, dar ajunge la analize, construcții și concluzii valabile pentru întreg sistemul. Se pare că aceasta s-ar baza pe iluzia că poți trage concluzii universale despre o localitate, regiune, țară doar bazîndu-te pe faptul că te-ai născut sau trăit acolo.
Posibil capitolele cărții m-ar fi captivat mai mult, dacă ar fi legate de biografia autorului și doar de ea (cum sînt povestirile lui Dovlatov). În schimb, deschizînd cartea, parcă am crăpat ușa unui dulap în care păstrezi toooooooate obiectele cărora nu li s-a găsit loc în casă (un fel de „чулан”) și ele s-au prăvălit pe mine.
Nu neg faptul că pentru anul publicării cartea a constituit o descoperire, pe fundalul interesului publicului român față de „Basarabia” și „basarabeni”. Acum, însă, citind cartea, îmi pare mai mult ca o compunere la tema URSS-ului și pe tot parcursul citirii nu mă părăsea un sentiment de falsitate, de parcă s-au mai adăugat „floricele”, ca în istoriile lui Ostap Bender.
March 19, 2022
изключителна творба, сборник от есета, публицистична композиция на една иначе неназовима цялост. Трудно може да се определи в едно изречение какво представлява книгата, но езикът и маниерите на автора служат прекрасно на поставената от него цел. Да проникнеш в същината на homo sovieticus наистина е невъзможно, но „Роден в СССР“ дава работещ и сравнително универсализиран ключ към това. Много силно препоръчвам да прочетете книгата. Ако го направите, след това вече ще можем да говорим качествено за нея и с необходимата дълбочина, която тя самата предполага и обуславя. Струва ми се, че ако повече неангажирани или неутрално мислещи хора го направят, инстинктивно ще надскочат зоната си на комфорт и ще започнат да разсъждават за тези неща по коренно различен начин.
November 15, 2009
Nascut in URSS mi se pare un fel de La Trecut in varianta sovietica. Pentru ca, in ciuda faptului ca e basarabean, pe tot parcursul cartii Ernu se recomanda sovietic si-si povesteste cu umor si detasare amintirile din perioada comunista; chiar mai mult, foloseste un plural auctorial care il identifica si mai mult cu poporul sovietic, asa incit sa nu iasa in evidenta ca un caz singular in marea rosie. De fapt, initial, cartea fusese gindita ca un proiect comun al mai multor persoane care traiesera experienta sovietica. Ca n-a mai reusit, e alta poveste.
Asadar, Ernu scrie (foarte bine, de altfel)despre prima lui pereche de blugi, cartile si desenele animate sovietice, taberele, bancurile, filmele, traiul la comun si (evident, nu?) ce si cum bea cetateanul sovietic.
Cartea, cred eu, trebuie citita intr-o cheie comic-nostalgica si nu trebuie cautata in ea amendarea comunismului, asa cum au facut-o unii, sfirsind nemultumiti.
Asadar, Ernu scrie (foarte bine, de altfel)despre prima lui pereche de blugi, cartile si desenele animate sovietice, taberele, bancurile, filmele, traiul la comun si (evident, nu?) ce si cum bea cetateanul sovietic.
Cartea, cred eu, trebuie citita intr-o cheie comic-nostalgica si nu trebuie cautata in ea amendarea comunismului, asa cum au facut-o unii, sfirsind nemultumiti.
June 9, 2023
Nostalgia în spatele căreia se ascunde autorul alunecă în mod cert atât spre apologia comunismului, cât și a statului totalitar care promova această ideologie. Imparțialitatea pe care o invocă autorul e nulă câtă vreme atacă la tot pasul capitalismul. Sigur, critică pe alocuri și comunismul, dar hai să fim serioși: orientarea politică a autorului este clară.
Pentru dânsul, a avea mâncare pe masă și bunuri de consum accesibile echivalează cu stagnarea brejnevistă. Pentru dânsul, politrucii sovietici sunt echivalenții experților în marketing ai vestului. Pentru dânsul, comunismul nu s-a sfârșit, ci este doar pe pauză.
Se punctează însă bine similitudinile între comunism și capitalism, sau mai degrabă comunismul sovietic și capitalismul. Însă partizanatul autorului pentru comunism, despre care afirmă că măcar te minte pe față, este clar mai mult decât o simplă expresie a nostalgiei pentru URSS. Păstrarea ortografiei „proletare” este o dovadă în plus a partizanatului mult depărtat de imparțialitate.
Pentru cei care încă n-au aflat, comunismul nu este pe pauză, nu se află într-un scurt timeout între reprize. Comunismul a pierdut, iar statul totalitar sovietic s-a prăbușit sub greutatea ipocriziei proprii. Iar, din câte știu eu, a reanima cadavre este imposibil.
Pentru dânsul, a avea mâncare pe masă și bunuri de consum accesibile echivalează cu stagnarea brejnevistă. Pentru dânsul, politrucii sovietici sunt echivalenții experților în marketing ai vestului. Pentru dânsul, comunismul nu s-a sfârșit, ci este doar pe pauză.
Se punctează însă bine similitudinile între comunism și capitalism, sau mai degrabă comunismul sovietic și capitalismul. Însă partizanatul autorului pentru comunism, despre care afirmă că măcar te minte pe față, este clar mai mult decât o simplă expresie a nostalgiei pentru URSS. Păstrarea ortografiei „proletare” este o dovadă în plus a partizanatului mult depărtat de imparțialitate.
Pentru cei care încă n-au aflat, comunismul nu este pe pauză, nu se află într-un scurt timeout între reprize. Comunismul a pierdut, iar statul totalitar sovietic s-a prăbușit sub greutatea ipocriziei proprii. Iar, din câte știu eu, a reanima cadavre este imposibil.
April 14, 2015
În cele din urmă - OK. Totuși, recunosc că pe parcurs l-am suspectat (cu nedumerire) pe Ernu de dorința de a alcătui un mit din realitatea sovietică. În fond, îl înțeleg perfect - printre prietenii din străinătate (spanioli, latinoamericani) am fost întrebat dacă am avut o copilărie fericită! Desigur că da! Și totuși, știind întregul adevăr despre URSS e ca și cum te-ai ahtia după un măr lucios și rumen pe dinafară (și plin de viermi de dinăuntru). Brrr!
Așa că, pe total - ceva nu a mers. În plus, umorul rusesc nu sună comic în traducere românească. Cred că era mai potrivit să fie lăsat în original și, eventual, trecut în subsol în traducere. Cel puțin din milă pentru noi, rusofonii!
Din toate, cel mai mult mi-a plăcut post-scriptumul: realmente, ceva nu se potrivește bine nici în societatea de consum a Vestului. Vezi și „Trenul vesel spre capitalism” pe http://madrizen.wordpress.com/2009/03... Dacă o ținea tot așa, Ernu ne hărăzea cu un Născut în URSS-2 cât se poate de decent.
Așa că, pe total - ceva nu a mers. În plus, umorul rusesc nu sună comic în traducere românească. Cred că era mai potrivit să fie lăsat în original și, eventual, trecut în subsol în traducere. Cel puțin din milă pentru noi, rusofonii!
Din toate, cel mai mult mi-a plăcut post-scriptumul: realmente, ceva nu se potrivește bine nici în societatea de consum a Vestului. Vezi și „Trenul vesel spre capitalism” pe http://madrizen.wordpress.com/2009/03... Dacă o ținea tot așa, Ernu ne hărăzea cu un Născut în URSS-2 cât se poate de decent.
March 24, 2017
Chestii după care să fii nostalgic față de fosta Uniune Sovietică, conform acestei cărți:
Blugii (americani)
Ciunga (americană + copia sovietică)
Pinnochio (copia sovietică)
Winnie the Pooh (copia sovietică)
Rockul (american + copia sovietică)
Budele comune pline de căcat (pur sovietice)
Imperialismul cultural sovietic (care e mult mai bun decât ăla american, pentru că e mai sincer și pentru că e sovietic. Cum adică? Adică măcar îți interzice direct chestii sub pedeapsa cu moartea sau lagărul, nu te ia cu vrăjeli de marketing și consumerism, care sigur sunt mult mai nocive decât un stat totalitar)
Încă un exemplu perfect de sindrom Stockholm, în care naționalismul și nostalgia își dau mâna.
Blugii (americani)
Ciunga (americană + copia sovietică)
Pinnochio (copia sovietică)
Winnie the Pooh (copia sovietică)
Rockul (american + copia sovietică)
Budele comune pline de căcat (pur sovietice)
Imperialismul cultural sovietic (care e mult mai bun decât ăla american, pentru că e mai sincer și pentru că e sovietic. Cum adică? Adică măcar îți interzice direct chestii sub pedeapsa cu moartea sau lagărul, nu te ia cu vrăjeli de marketing și consumerism, care sigur sunt mult mai nocive decât un stat totalitar)
Încă un exemplu perfect de sindrom Stockholm, în care naționalismul și nostalgia își dau mâna.
August 5, 2021
Născut in URSS, Vasile Ernu
"Pentru un popor atat de mare, cu ideologii atat de grandioase, ati avut cerinte pentru trai ridicol de mici"
Au fost multe parti care m-au facut sa rad. Autorul e chiar comic. Povesteste despre tualet( veceurile sovietice, in speciale cele publice) in care erai mai urmarit decat in oricare alta parte. Nu de Stalin, nu de Lenin ( "if your name ends with "in" time to get out"), ci de cineva care isi astepta randul si comenteaza ca "asta iar sta prea mult si citeste romane". Ernu zice ca tualetul a dat nastere celor mai mari intelectuali sovietici. A fost o adevarata sala de lectura si, mai presus de toate, pe peretii lui albi si murdari, erau scrise cele mai mai adevaruri si cele mai ascunse dorinte si ganduri din mintea si sufletul sovieticilor. Fie x si y = iubire, fie injuraturi sau chiar nemultumiri la adresa sistemului.
Ne povesteste experienta statului la coada, cum acest lucru a devenit o parte a personalitatii unui sovietic. La coada formai noi prietenii, la coada se discuta filosofie, la coada comunistul devenea individualist ( de ce te bagi in fata mea sau lasa-ma te rog in fata ca ma grabesc). Aflam despre relatia cu adevarat intima dintre sovietici si obiectele llor- care trebuiau sa fie modeste, cu scop precis si sa serveasca utilizatorului lor. Insa din nou, comunistul devenea individualist si transforma putinele obiecte disponibile in alte obiecte si le dadea noi sensuri - conserve transformate in borcane, pungi de plastic care inlocuiau halbele pentru bere cand Gorbaciov incerca sa "dezalcoolizeze"URSS-ul. Cetateanul sovietic stia sa fie creativ.
Cetateanul sovietic stia cateva lucruri de baza> nu exista niciodata un motiv bun pentru care sa nu bei, daca mai ai 3 ruble si 5 zile pana la salariu, te duci rapid la carciuma si ii bei, ca sa nu te mai apese gandul ca esti falit, si ca dimineata beau fie aristocratii, fie degeneratii.
Mai avem si parti mai serioase, ca de exemplu cand autorul povesteste despre felul in care a cazut URSS-ul. El insista ca a fost oprit, nu terminat si a fost oprit de sovietici, nu de americani, nu de altcineva de afara. Sovieticii au ajuns la concluzia ca vor sa opreasca comunismul( atrage atentia ca el poate fi pornit oricand din nou). Si cum au trecut sovieticii peste tragedia de a ramane fara tara? Asa cum au trecut peste orice altceva - cu indiferenta.
Totusi au ramas foarte socati cand, imediat dupa caderea sistemului, congelatoarele din metrou care inghetau raul ce curgea pe acolo au fost oprite si totul a fost inundat. Fostii sovietici au iesit, la propriu la suprafata, si pe un steag rosu era scris cu litere mari Coca Cola.
Concluzia intregii carti e destul de usor de dedus - Uniunea Sovietica nu a fost nici asa de rea cum ziceau unii, si nici asa de minunata cum ziceau altii. Iar un prieten al autorului care s-a grabit sa plece in SUA, dupa ani si ani de zile a declarat urmatorul lucru -americanii astia sunt la fel de prosti cum eram si noi. Si noi, si ei aveam aceeasi poveste, dar personajul pozitiv de la noi era negativ la ei si personajul pozitiv la ei era negativ la noi.
Mi-a mai placut ceva, si cu asta voi incheia. Cele mai democratice discursuri, cele mai progresiste idei ale prezentului sunt scrise si sustinute de cei mai mari comunisti ai secolului trecut. Acesti oameni nu sunt nici comunisti, nici capitalisti. Ei sunt cei care pur si simplu mereu sustin cele mai grandioase ideologii. Daca o mana invizibila reporneste comunismul, acesti oameni vor deveni din nou cei mai inversunati comunisti.
"Pentru un popor atat de mare, cu ideologii atat de grandioase, ati avut cerinte pentru trai ridicol de mici"
Au fost multe parti care m-au facut sa rad. Autorul e chiar comic. Povesteste despre tualet( veceurile sovietice, in speciale cele publice) in care erai mai urmarit decat in oricare alta parte. Nu de Stalin, nu de Lenin ( "if your name ends with "in" time to get out"), ci de cineva care isi astepta randul si comenteaza ca "asta iar sta prea mult si citeste romane". Ernu zice ca tualetul a dat nastere celor mai mari intelectuali sovietici. A fost o adevarata sala de lectura si, mai presus de toate, pe peretii lui albi si murdari, erau scrise cele mai mai adevaruri si cele mai ascunse dorinte si ganduri din mintea si sufletul sovieticilor. Fie x si y = iubire, fie injuraturi sau chiar nemultumiri la adresa sistemului.
Ne povesteste experienta statului la coada, cum acest lucru a devenit o parte a personalitatii unui sovietic. La coada formai noi prietenii, la coada se discuta filosofie, la coada comunistul devenea individualist ( de ce te bagi in fata mea sau lasa-ma te rog in fata ca ma grabesc). Aflam despre relatia cu adevarat intima dintre sovietici si obiectele llor- care trebuiau sa fie modeste, cu scop precis si sa serveasca utilizatorului lor. Insa din nou, comunistul devenea individualist si transforma putinele obiecte disponibile in alte obiecte si le dadea noi sensuri - conserve transformate in borcane, pungi de plastic care inlocuiau halbele pentru bere cand Gorbaciov incerca sa "dezalcoolizeze"URSS-ul. Cetateanul sovietic stia sa fie creativ.
Cetateanul sovietic stia cateva lucruri de baza> nu exista niciodata un motiv bun pentru care sa nu bei, daca mai ai 3 ruble si 5 zile pana la salariu, te duci rapid la carciuma si ii bei, ca sa nu te mai apese gandul ca esti falit, si ca dimineata beau fie aristocratii, fie degeneratii.
Mai avem si parti mai serioase, ca de exemplu cand autorul povesteste despre felul in care a cazut URSS-ul. El insista ca a fost oprit, nu terminat si a fost oprit de sovietici, nu de americani, nu de altcineva de afara. Sovieticii au ajuns la concluzia ca vor sa opreasca comunismul( atrage atentia ca el poate fi pornit oricand din nou). Si cum au trecut sovieticii peste tragedia de a ramane fara tara? Asa cum au trecut peste orice altceva - cu indiferenta.
Totusi au ramas foarte socati cand, imediat dupa caderea sistemului, congelatoarele din metrou care inghetau raul ce curgea pe acolo au fost oprite si totul a fost inundat. Fostii sovietici au iesit, la propriu la suprafata, si pe un steag rosu era scris cu litere mari Coca Cola.
Concluzia intregii carti e destul de usor de dedus - Uniunea Sovietica nu a fost nici asa de rea cum ziceau unii, si nici asa de minunata cum ziceau altii. Iar un prieten al autorului care s-a grabit sa plece in SUA, dupa ani si ani de zile a declarat urmatorul lucru -americanii astia sunt la fel de prosti cum eram si noi. Si noi, si ei aveam aceeasi poveste, dar personajul pozitiv de la noi era negativ la ei si personajul pozitiv la ei era negativ la noi.
Mi-a mai placut ceva, si cu asta voi incheia. Cele mai democratice discursuri, cele mai progresiste idei ale prezentului sunt scrise si sustinute de cei mai mari comunisti ai secolului trecut. Acesti oameni nu sunt nici comunisti, nici capitalisti. Ei sunt cei care pur si simplu mereu sustin cele mai grandioase ideologii. Daca o mana invizibila reporneste comunismul, acesti oameni vor deveni din nou cei mai inversunati comunisti.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 10, 2022
Cel mai dificil moment la lectura cărților lui Vasile Ernu este de a lua distanță și de încercat de privit lucrurile critic, din perspectiva naratorului. De ce? Simplu - textul lui Ernu este deranjant și propune o interpretare originală a nostalgiei. Nu este o înșirare de gânduri incoerente și selectate anapoda, dar un text bine închegat, care izvorăște din străfundurile rațiunii autorului.
În calitate de basarabean pot zice că „Născut în URSS” s-ar putea bucura de o receptivitate mai mare în Republica Moldova, decât în România. Și acest fapt l-am observat după profilul cititorilor .Iarăși: de ce? Pentru că, zic eu, Republica Moldova se aflase în componența Uniunii Sovietice - respectiv transformările structurale dirijate de regimul comunist au avut un alt nivel de așezare în matricea mentalitară decât în alte state socialiste. Autorul cunoaște personal acest spațiu. Meritul său constă mai curând în redarea și sinteza cotidianului sovietic autentic (așa cum l-au trăit părinții și buneii noștri), văzut de un locuitor de la periferia imperiului. Zic eu, acest tip de nostalgie nu este unul rău. Prin scrierile lui Vasile Ernu „nostalgia de stânga” își revendică dreptul la existență.
Prin intermediul acestui text nu veți obține niște „adevăruri istorice” despre viața din URSS, dar sigur veți găsi un registru complex al vieții cotidiene sovietice - de la elemente antropologice până la bancul de epocă.
În calitate de basarabean pot zice că „Născut în URSS” s-ar putea bucura de o receptivitate mai mare în Republica Moldova, decât în România. Și acest fapt l-am observat după profilul cititorilor .Iarăși: de ce? Pentru că, zic eu, Republica Moldova se aflase în componența Uniunii Sovietice - respectiv transformările structurale dirijate de regimul comunist au avut un alt nivel de așezare în matricea mentalitară decât în alte state socialiste. Autorul cunoaște personal acest spațiu. Meritul său constă mai curând în redarea și sinteza cotidianului sovietic autentic (așa cum l-au trăit părinții și buneii noștri), văzut de un locuitor de la periferia imperiului. Zic eu, acest tip de nostalgie nu este unul rău. Prin scrierile lui Vasile Ernu „nostalgia de stânga” își revendică dreptul la existență.
Prin intermediul acestui text nu veți obține niște „adevăruri istorice” despre viața din URSS, dar sigur veți găsi un registru complex al vieții cotidiene sovietice - de la elemente antropologice până la bancul de epocă.
February 7, 2017
I will leave a "review" (my subjective experience reading this book) in English as there isn't one yet.
As the author finally said in the end, the book was an experiment that should've been written by several people all having shared the same Soviet experience. So the different parts don't really feel related. It was interesting although superficial most of the times. For example there's a chapter called "How you know someone was born in the USSR" (7. You still remember when Michael Jackson was black or 10. You didn't forget that to shut the TV you had to get out of bed). The book describes various experiences in the bland, happy light of nostalgia with no negativity for contrast, and I couldn't really form a vivid picture of life in the USSR, it's just too utopic.
I grew up in Moldova in the 90s and 00s and some of the situations are familiar to me (e.g. the summer camps sound very much like the ones I went to).
The author gives us many examples of movie quotes that were used in everyday life. They aren't very interesting when taken out of context. My parents and people their age (early 50s) still use them heavily (I don't get the reference most of the times).
I would've liked the author to expand more on the geography, dissidents, intelligentsia and political figures rather of the USSR than on WCs and Ostap Bender, but I guess this was not the purpose of the book.
In the end, the book created for me a sad image of a huge mass of people all having the same collective experiences (drinking ерш, watching KVN and the same movies over and over again, listening to DDT and Mashina Vremeni). There is nothing that separates the Moldavian ASSR from the other ASSRs, nothing which makes it different from the other SSRs and ASSRs (Lithuania, Georgia, Turkmenia, Karelia, Chechnya... all sharing the same Russian experience).
Then again, maybe the present times are not so different after all.
As the author finally said in the end, the book was an experiment that should've been written by several people all having shared the same Soviet experience. So the different parts don't really feel related. It was interesting although superficial most of the times. For example there's a chapter called "How you know someone was born in the USSR" (7. You still remember when Michael Jackson was black or 10. You didn't forget that to shut the TV you had to get out of bed). The book describes various experiences in the bland, happy light of nostalgia with no negativity for contrast, and I couldn't really form a vivid picture of life in the USSR, it's just too utopic.
I grew up in Moldova in the 90s and 00s and some of the situations are familiar to me (e.g. the summer camps sound very much like the ones I went to).
The author gives us many examples of movie quotes that were used in everyday life. They aren't very interesting when taken out of context. My parents and people their age (early 50s) still use them heavily (I don't get the reference most of the times).
I would've liked the author to expand more on the geography, dissidents, intelligentsia and political figures rather of the USSR than on WCs and Ostap Bender, but I guess this was not the purpose of the book.
In the end, the book created for me a sad image of a huge mass of people all having the same collective experiences (drinking ерш, watching KVN and the same movies over and over again, listening to DDT and Mashina Vremeni). There is nothing that separates the Moldavian ASSR from the other ASSRs, nothing which makes it different from the other SSRs and ASSRs (Lithuania, Georgia, Turkmenia, Karelia, Chechnya... all sharing the same Russian experience).
Then again, maybe the present times are not so different after all.
August 28, 2015
ძალიან კარგი წიგნია მათთვის, ვისაც საბჭოთა ყოველდღიურობა, მანკიერებები და ამ უტოპიური პროექტის წვრილმანი ,,სიმახინჯეები'' აინტერესებს. ავტორი ირონიანარევი თხრობით გვაჩვენებს ყოფით დეტალებში გაბნეულ ,,საბჭოთა სულს''.
September 4, 2021
Василе Ерну е молдованец, роден през 1971 г. в СССР. Завършва философия, през 2006 г. дебютира с "Роден в СССР" на румънски език и печели един куп литературни награди.
Книгата е пъзел от истории - комуналките, Щирлиц, плакатите в столовата ("Старателното разбъркване на храната помага на цялото общество"), стилягите, които са ъндърграунд култура през 50-те и 60- те години, в България наричани суинги и зози. Ако не сте гледали мюзикъла "Стиляги" от 2008 г., поправете тази грешка!
Съществува ли секс в СССР - тук се споменават 12-те сексуални закона на революционния пролетариат, публикувани в брошура през 1924 г. :
"Колкото се може по-малко сексуално разнообразие! При всеки сексуален акт трябва да мислим за възможното раждане на дете. По принцип е добре да мислим за наследниците. Подборът на лицето от противоположния пол се прави по линията на революционната класа и пролетарската целесъобразност!"
Какво пие съветският гражданин? "Да строиш комунизма без алкохол е като да строиш капитализма без реклама."
Homo sovieticus пие всичко от одеколон до спирачна течност. Питието от спирачна течност така се и казва: "Тормоз", спирачка.
Златният период на коктейлите със съставки "всичко, което гори" е по времето на Горбачовата забрана на алкохола.
"Изгони мечката от хралупата" е коктейл, който аз съм чувала като "Мечката влиза, мечката излиза". Чаша водка се пие на малки глътки и след всяка глътка се сипва бира, докато не остане само бира. Тогава мечката излиза - в бирата започва да се сипва водка, после мечката пак влиза и така докато пиячът падне под масата.
Една от историите разказва за завръщането на автора в Санкт Петербург след години, където метрото в един квартал не работи, защото е построено на място, откъдето преминава подземна река и е потопено. По време на соца обаче е било работещо. Срокът за пускане в екплоатация трябва да се спази и това не позволява изместване на коритото на реката или на метрото, и решението е намерено - поставят огромни атомни хладилници, които замразили реката. Инсталацията работи до разпадането на СССР.
Цялата книга може да бъде разбита на цитати:
"Държавата ни даваше още една възможност за срещи, за която гражданите на капиталистическите страни дори не са и помисляли: опашката. (...) Естествено по някое време разбираше за какво чакаш. Затова понякога се случваше да се наредиш, надявайки се, че ще "вземеш" нещо, а накрая се оказваше, че си на опашката пред градското бюро "Справки". (...) Жалко, че капиталистите успяха да произведат толкова много стоки и да задминат нашата способност за произвеждане на опашки. Производството на стоки победи производството на опашки и ни превърна от пролетарии в жалки консуматори."
"Псувните синтезират отлично истинските състояния и въжделения на съветския народ. Мисля, че на съветски руски съществуват максимум около десет думи или изрази, които синтезират съветското същество и съветската цивилизация."
"Комунизмът не свърши, а спря. И винаги може да се намери някой, който да го пусне отново."
Книгата е пъзел от истории - комуналките, Щирлиц, плакатите в столовата ("Старателното разбъркване на храната помага на цялото общество"), стилягите, които са ъндърграунд култура през 50-те и 60- те години, в България наричани суинги и зози. Ако не сте гледали мюзикъла "Стиляги" от 2008 г., поправете тази грешка!
Съществува ли секс в СССР - тук се споменават 12-те сексуални закона на революционния пролетариат, публикувани в брошура през 1924 г. :
"Колкото се може по-малко сексуално разнообразие! При всеки сексуален акт трябва да мислим за възможното раждане на дете. По принцип е добре да мислим за наследниците. Подборът на лицето от противоположния пол се прави по линията на революционната класа и пролетарската целесъобразност!"
Какво пие съветският гражданин? "Да строиш комунизма без алкохол е като да строиш капитализма без реклама."
Homo sovieticus пие всичко от одеколон до спирачна течност. Питието от спирачна течност така се и казва: "Тормоз", спирачка.
Златният период на коктейлите със съставки "всичко, което гори" е по времето на Горбачовата забрана на алкохола.
"Изгони мечката от хралупата" е коктейл, който аз съм чувала като "Мечката влиза, мечката излиза". Чаша водка се пие на малки глътки и след всяка глътка се сипва бира, докато не остане само бира. Тогава мечката излиза - в бирата започва да се сипва водка, после мечката пак влиза и така докато пиячът падне под масата.
Една от историите разказва за завръщането на автора в Санкт Петербург след години, където метрото в един квартал не работи, защото е построено на място, откъдето преминава подземна река и е потопено. По време на соца обаче е било работещо. Срокът за пускане в екплоатация трябва да се спази и това не позволява изместване на коритото на реката или на метрото, и решението е намерено - поставят огромни атомни хладилници, които замразили реката. Инсталацията работи до разпадането на СССР.
Цялата книга може да бъде разбита на цитати:
"Държавата ни даваше още една възможност за срещи, за която гражданите на капиталистическите страни дори не са и помисляли: опашката. (...) Естествено по някое време разбираше за какво чакаш. Затова понякога се случваше да се наредиш, надявайки се, че ще "вземеш" нещо, а накрая се оказваше, че си на опашката пред градското бюро "Справки". (...) Жалко, че капиталистите успяха да произведат толкова много стоки и да задминат нашата способност за произвеждане на опашки. Производството на стоки победи производството на опашки и ни превърна от пролетарии в жалки консуматори."
"Псувните синтезират отлично истинските състояния и въжделения на съветския народ. Мисля, че на съветски руски съществуват максимум около десет думи или изрази, които синтезират съветското същество и съветската цивилизация."
"Комунизмът не свърши, а спря. И винаги може да се намери някой, който да го пусне отново."
December 28, 2021
Este prima carte tip confesiune pe tema vieții în URSS pe care am citit-o, deci nu am termen de comparație. Mi-a plăcut. De menționat: prima pereche de djindsî "tari de stăteau singuri în picioare", Buratino - personajul-cult al URSS peste care s-au clădit bancuri cu tematică sexuală, "poehali!" - cuvântul cu putere rostit prima dată de Iuri Gagarin înainte de a fi lansat în spațiu, versurile cântecului "Ea trece prin viață râzând" ("Mașina vremeni") și viața comparată cu un joc de șah:
"Viața este asemenea unei table de șah, iar jocul este compus din trei părți: debut, mittelspiel și endspiel. În debut analizează-ți foarte bine forțele și dușmanul. Depinde ce strategie alegi. Fii gata să modifici strategia pe parcurs. Nu te supraestima și nu îți subaprecia adversarul. Nu căuta câștigul imediat, ci doar cel pe termen mediu și lung. Respectă oroce piesă și în mod special pionii. Concentrează-te pentru mittelspiel. În acest sens, poziționează-te bine pe centru."
"Viața este asemenea unei table de șah, iar jocul este compus din trei părți: debut, mittelspiel și endspiel. În debut analizează-ți foarte bine forțele și dușmanul. Depinde ce strategie alegi. Fii gata să modifici strategia pe parcurs. Nu te supraestima și nu îți subaprecia adversarul. Nu căuta câștigul imediat, ci doar cel pe termen mediu și lung. Respectă oroce piesă și în mod special pionii. Concentrează-te pentru mittelspiel. În acest sens, poziționează-te bine pe centru."
July 28, 2025
Multe amintiri sună familiar, altele sună interesant, câteva nu par amintiri ci mai degrabă generalizări făcute de autor. Voi rămâne cu paginile despre ce tipuri de cocktailuri își făceau oamenii când erau forțați să improvizeze.
April 22, 2021
Born in urss
Libro interessante, pieno di spunti di riflessioni e curiosita' sulla vita in unione sovietica.
Libro interessante, pieno di spunti di riflessioni e curiosita' sulla vita in unione sovietica.
July 27, 2021
Communism presented as russians viewed it.
Just fresh air.
I enjoyed every page.
Just fresh air.
I enjoyed every page.
December 28, 2022
Excelent !
May 2, 2025
Adevăruri despre trecut
Întotdeauna m-am întrebat: ce aș fi fost, cum m-aș fi comportat, cum m-aș fi transformat dacă sistemul politic comunist ar fi continuat? N-am un răspuns.
Întotdeauna m-am întrebat: ce aș fi fost, cum m-aș fi comportat, cum m-aș fi transformat dacă sistemul politic comunist ar fi continuat? N-am un răspuns.
July 10, 2025
Nu-i rea, dar nici pe atât de bună pe cât hype-ul și așteptările mele.
Pe deasupra, mă așteptam să rezonez puternic, din moment ce și eu am fost cam aceeași generație (pionier comunist etc.), dar nu prea - fiindcă văd că de fapt comunismul în URSS anii 80 nu era același cu cel din RSR anii 80 - sunt mari diferențe (paranteza mea, nu a autorului - mult mai mult recunosc „viața comunistă” pe care o știu eu atunci când citesc memorii din URSS-ul stalinist - cel brejnevist al lui Ernu era super-vis față de ce trăiam noi, ca de obicei decalați, cu 30 de ani în urmă).
Pe deasupra, mă așteptam să rezonez puternic, din moment ce și eu am fost cam aceeași generație (pionier comunist etc.), dar nu prea - fiindcă văd că de fapt comunismul în URSS anii 80 nu era același cu cel din RSR anii 80 - sunt mari diferențe (paranteza mea, nu a autorului - mult mai mult recunosc „viața comunistă” pe care o știu eu atunci când citesc memorii din URSS-ul stalinist - cel brejnevist al lui Ernu era super-vis față de ce trăiam noi, ca de obicei decalați, cu 30 de ani în urmă).
February 15, 2015
Nu stiu exact daca Ernu e ironic-nostalgic mai mult dupa propria copilarie, adolescenta si inceput de tinerete traite in URSS sau dupa grandioasa constructie supranationala reprezentata de acest "mamut" geopolitic. Stiu insa sigur ca autorul rememoreaza cu umor anumite aspecte din viata sovietica (indeosebi cele ce tin de domeniile social-economic-politic), de la traiul in comun (kommunalka) si pana la prima pereche de jeansi, via gafele diplomatice ale lui Hrusciov sau pleoscaitul din discursurile lui Brejnev. Citita in aceasta cheie "cancanistica", volumul lui de debut e o lectura agreabila, ce rezoneaza in destule aspecte cu experienta cititorului roman iesit din acelasi comunism "luminos", dar falimentar.
Nu pot sa nu observ, totusi, stangismul mult prea accentuat al lui Ernu (nu degeaba a ajuns unul dintre pilonii criticatac) si afirmatiile lui ironice si nu prea privitoare la sfarsitul URSS (colapsat numai din interior, ca urmare a revoltelor populare, excluzand cauzele de fond care decurg din competitia generalizata pierduta in fata SUA), precum si credinta oarecum premonitorie (cartea a aparut in 2006) raportata la actualul context geopolitic est-european, potrivit careia comunismul n-a luat sfarsit, ci doar s-a oprit. Temporar, vrea sa zica autorul. In privinta acestei din urma consideratii, sper sa se-nsele si lumea sa nu mai cunoasca aceasta forma nociva de totalitarism (sau oricare alta), sub orice forma ar veni ea.
Nu pot sa nu observ, totusi, stangismul mult prea accentuat al lui Ernu (nu degeaba a ajuns unul dintre pilonii criticatac) si afirmatiile lui ironice si nu prea privitoare la sfarsitul URSS (colapsat numai din interior, ca urmare a revoltelor populare, excluzand cauzele de fond care decurg din competitia generalizata pierduta in fata SUA), precum si credinta oarecum premonitorie (cartea a aparut in 2006) raportata la actualul context geopolitic est-european, potrivit careia comunismul n-a luat sfarsit, ci doar s-a oprit. Temporar, vrea sa zica autorul. In privinta acestei din urma consideratii, sper sa se-nsele si lumea sa nu mai cunoasca aceasta forma nociva de totalitarism (sau oricare alta), sub orice forma ar veni ea.
September 25, 2011
Носталгия по соцвремената в розови краски – “Роден в СССР” на Василе Ерну: http://www.knigolandia.info/2010/01/b...
Твърде млад съм, за да имам ясен спомен от соцвремената. В последните години се интересувам живо от този период и изчетох немалко литература. Книгата на Василе Ерну обаче ми донесе принципно нова информация – тя не поставя в центъра си генерални секретари, икономика и политика, а обратното – бита на обикновените съветски граждани.
Твърде млад съм, за да имам ясен спомен от соцвремената. В последните години се интересувам живо от този период и изчетох немалко литература. Книгата на Василе Ерну обаче ми донесе принципно нова информация – тя не поставя в центъра си генерални секретари, икономика и политика, а обратното – бита на обикновените съветски граждани.
June 25, 2013
O retrospectivă, ușor digerabilă, despre viața în URSS pentru neavizați.
Displaying 1 - 23 of 23 reviews